Emil Creangă este fost director al Liceului ”Ion Creangă” din Târgu Neamț, fost inspector general al Inspectoratului Școlar Județean Neamț, fost secretar de stat în Ministerul Educației, acum profesor de sport la școala pe care a înființat-o acum mulți ani. A fost membru în PSD, lucru obligatoriu pentru a străbate toate etapele carierei și, când s-a schimbat regimul, a trecut la dușmani. A și candidat pentru ei. Dacă ar fi să ne ghidăm după propriile sale cuvinte, de azi, înțelegem că a candidat la Senat din partea PDL tot pentru PSD. Ceea ce îl face un om consecvent.
– Ați fost și sunteți o figură publică cu notorietate, în județ, dar mai ales în zona Târgu Neamț. Totuși, în ultima perioadă, parcă sunteți un pic mai șters, mai absent din viața publică. Care e explicația?
Am încercat o perioadă, după plecarea mea la București, să intru puțin într-o liniște atât politică, cât și profesională, să-mi văd de meserie. Am trăit o viață la cote și la tensiuni mari și chiar aveam nevoie de puțină liniște. Am trecut și printr-o problemă de sănătate mai delicată. Am avut două infarcturi determinate de oboseală, de stres, de muncă și, evident, de micile sau marile supărări pe linie politică. Vrem, nu vrem, lasă urme…
– Ce v-a împins să candidați la Parlament în 2012 din partea PDL?
Am candidat din partea ARD-ului, Forța Civică, pentru că a fost o dorință a mea, de dinainte de a pleca din PSD, să candidez. ARD mi-a oferit posibilitatea să candidez și m-am bucurat că n-am fost dat uitării.
– Dar să reveniți la prima iubire, adică la PSD, ce v-a împins?
Eu rămân un social-democrat. Rămân un partizan al ideilor de stânga. Sunt bugetar, am muncit pentru copii încă de când am venit la Târgu Neamț și, slavă Domnului, din 1976 și până acum, sunt foarte mulți ani în care mi-am dedicat întreaga muncă pregătirii copiilor, atât pentru disciplina de specialitate, cât și pentru viață, mai ales pentru viață. Eu n-am plecat niciodată cu totul din PSD. Chiar la minister, la București, unde am lucrat, țineam legătura cu colegii din PSD, din sectorul 5, unde am și primit invitația, la un moment dat, să vin să fac muncă politică. Dar în suflet am ținut mereu să mă întorc acasă. Aici mi-am trăit mai mult de jumătate din viață și aici mă consider un împlinit profesional, chiar și politic, în ciuda sincopei dintr-o anumită perioadă, acum câțiva ani.
– Acum ce funcție politică aveți?
După cum bine știți, mi-am depus adeziunea, o cerere de a reveni în PSD, dar fără nicio funcție. Sunt un simplu membru al PSD, cunoscut și format în Târgu Neamț. Doresc să fiu parte componentă, activă în realizarea idealurilor și obiectivelor Partidului Social Democrat. Mă bucur că partidul trăiește activ, are o nouă structură, o nouă conducere, care are rezultate. Asta este foarte important. Lumea apreciază acest lucru. Dovadă este și ceea ce s-a întâmplat la alegerile locale și parlamentare de anul trecut.
– Totuși, nu cred că nu vă doriți mai mult pe plan politic…
Pe plan politic, îmi doresc să fiu același om activ pe care-l știu toți, să nu am rateuri și, evident, dacă mă ține și sănătatea, să particip și cu sufletul și cu întreaga mea personalitate locală pentru realizarea unui procent foarte bun pentru PSD.
– Dar pe plan profesional?
Pe plan profesional, pot să spun că am ajuns să mă împlinesc. Mi-am luat doctoratul în managementul educației fizice și sportului, de curând, în vara acestui an, primind diploma de doctor în științe. Dar îmi doresc să-mi ajut și colegii, să depășească barierele gradelor didactice, să fie și ei implicați în activitatea de cercetare locală. Din păcate, la această oră, elevul suferă foarte mult, având în vedere că ei sunt în perioada de creștere, de dezvoltare, de acumulare și au doar o oră de educație fizică și sport pe săptămână. De fapt, sunt 50 de minute, pentru că celelalte minute se pierd cu dezechiparea, echiparea, pregătirea pentru ora următoare. Rămân cam 30 de minute de lucru efectiv. Doresc ca propunerile pe care le-am făcut la Ministerul Educației, să se readucă în programa școlară trei ore pe săptămână – plus activitățile sportive organizate de școală, la care elevii să nu vină opțional, ci obligatoriu -, să se concretizeze, pentru a veni în sprijinul tineretului pe care-l vedeți că nu-l putem scoate din baruri, din fața computerului. Mulți dintre ei au început să fie supraponderali, mai cu seamă fetele. Băieții simt nevoia fantastică de a participa la activitățile sportive, însă mulți dintre ei sunt navetiști. Cel puțin aici, la Colegiul ”Ion Creangă”, care este o creație a mea, în cei 37 de ani de muncă. Dintr-o școală mecanic-agricolă, am făcut cel mai mare colegiu tehnic din județ. Când am plecat la minister, aici erau 2.500 de elevi, iar acum are vreo 2.100. Dar mă bucură că este cel mai mare colegiu din județ și i-am dat și numele marelui scriitor.
– Ne-am putea gândi la o revenire a dvs. la conducerea Colegiului Tehnic ”Ion Creangă” în viitorul apropiat sau îndepărtat?
Nu m-am gândit și nu fac o prioritate din acest lucru. Vă dați seama că am trecut printr-o serie de funcții, care mi-au dat și notorietate, dar dacă ar fi nevoie de mine pentru a da noi direcții de dezvoltare acestei instituții, să o aducem la un standard superior pe linia învățământului nemțean, sigur că m-aș implica. La această oră, însă, nu am în cap asemenea lucruri. Încerc să mă așez, mai ales că am fost plecat mult timp, iar asta m-a cam rupt de prieteni. Încerc să mi-i apropii.
– Am o curiozitate: cât câștigați ca profesor de sport, dle Creangă?
După 30 de ani de muncă, corespunzător gradului I, pentru că la această oră nu se mai plătesc doctoratele, am 2.400 de lei pe lună. Adică 24 de milioane de lei vechi. Astea sunt salariile, mi-am dorit să fiu profesor, nu m-a obligat nimeni.
Harpa mai presus de Arnăutu
– Cum vi se pare viața politică din Târgu Neamț?
Viața politică a orașului este dominată, așa cum era și firesc, de PSD, un partid eminamente de stânga, care și-a găsit ritmul. Iar orașul mai are și un primar deosebit, abil de meserie, s-a integrat și am o satisfacție că dacă trec prin oraș pot să remarc marile realizări. Într-o anumită perioadă, chiar eram într-un status quo, o lâncezeală, în care fiecare era fără perspectiva zilei de mâine, dar astăzi zilnic când ieși în oraș te gândești oare ce s-a mai făcut. Viața orașului este dinamică și avem un primar care se gândește pentru oameni. E foarte mare lucru. Iar de curând domnul primar m-a cooptat în echipa de coordonare a echipei Cetatea Târgu Neamț , care trebuie pusă pe picioare. Am o anumită experiență, am fost și antrenor în Divizia C, am pregătit și juniori care au fost vicecampioni naționali, încercăm să promovăm valorile locale pentru că, dacă aducem jucători din alte părți, spiritul de mercenar rămâne.
– Arnăutu sau Harpa?
În 1976, când am venit în oraș, nu cunoșteam pe nimeni. Arnăutu m-a luat la el acasă și am mâncat prima ciorbă gătită în Târgu Neamț. Asta e o chestie de suflet. În planul valorilor la acest moment, Dănuț Harpa a dovedit într-un timp foarte scurt o dinamică aparte, așa cum probabil aș fi fost și eu dacă aș fi fost primar, implicat în problemele comunității. Îl felicit că s-a dus pe străzile ascunse ale orașului, inclusiv în cartierul Blebea, unde a pus asfalt, a tras canalizare. Înseamnă că se încearcă modernizarea unor zone pe care înainte noi le numeam sate. Harpa a dovedit, pe unitatea de timp, că este superior perioadei Arnăutu. Chiar la o discuție față în față, cei doi, fără să se contrazică, Harpa i-a arătat ce a făcut el în 14 luni și ce a făcut Arnăutu în 14 ani. Sigur, fiecare etapă a fost grea sau ușoară, dar Dănuț Harpa pleacă săptămânal la București, are contact cu ministerele, caută soluții pentru fonduri europene.
Tărâță este un titan
– Arsene sau Tărâță?
N-aș dori să puneți întrebarea sau-sau! Ionel Arsene este un președinte care a dovedit că este capabil să conducă bine PSD-ul în județ. Culiță Tărâță este un titan. Îl consider un titan al activității din domeniul pe care îl stăpânește la perfecție, dovadă și firma pe care o conduce, dovadă și copiii pe care i-a implicat, inclusiv soția. Deocamdată, din câte știu, eu nu s-a pus problema între cei doi de ”sau-sau”. Eu îi respect pe amândoi. De Culiță Tărâță mă leagă aproape 30 de ani de când ne cunoaștem, atât profesional, cât și moral. Întotdeauna am apreciat că a știut să bată un cui acolo unde trebuie.
Ciprian Traian STURZU
