Din culisele pariului cu China

● interviu cu senatorul Eugen Țapu (PNL)

Forumul economic și comercial China – Europa Centrală și de Est, organizat la București, a fost al treilea în ordinea cronologiei, după Budapesta – 2011 și Varșovia – 2012. Pe lângă România, au fost reprezentate la nivel de prim-ministru Bulgaria, Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Croația, Bosnia și Herțegovina, Estonia, Albania, Letonia, Lituania și Republica Macedonia. Întâlnirea, desfășurată sub atenta supraveghere a Uniunii Europene care, la începutul lunii, a bifat o rundă de discuții cu China la altă anvergură, s-a axat pe cinci teme importante (energie, agricultură, turism, IT&C și infrastructură) și a fost prefațată de bilaterala România – China. Comentariile și concluziile acestui autentic succes pentru țara noastră nu pot fi disociate de impactul avut de vizita premierului Victor Ponta în China. Însemnătatea majoră vine acum din faptul că reprezintă prima vizită a premierului Li Keqiang în această zonă a Europei de la preluarea funcției, în luna martie a acestui an. A fost și prima vizită în țara noastră a unui șef de guvern de la Beijing în ultimii 19 ani.

Despre șansele, oportunitățile sau pariurile pierdute, după Revoluție, în relația cu China s-a vorbit și se va vorbi. Un episod interesant ține de perioada 2005-2007, când Eugen Țapu a deținut demnitatea de secretar de Stat în Ministerul Economiei și Comerțului. În aceeași vreme a ocupat funcția de președinte al Comitetului Interministerial pentru Politici Industriale, iar pornind de la aceste două poziții a fost co-președintele român a nu mai puțin de 7 Comisii de Cooperare Economică Bilaterală, cu 7 state importante. Reprezentând România, avut contacte oficiale de seamă în multe alte țări. China nu putea lipsi din listă.

– Ai fost în calitate oficială la Beijing. Cât de atractiv era trenul pierdut atunci?

Am fost acolo și m-am întâlnit cu ministrul comerțului, care era co-președinte al comisiei bilaterale din partea chineză. Are și acum o funcție foarte importantă. Erau extrem de interesați, pe partea lor, de intrare spre Uniunea Europeană prin România.

– Rodul întâmplării, ar zice unii.

Nu întâmplător. Chinezii nu vor uita niciodată că statul care i-a scos din izolare, pe vremea lui Richard Nixon, a fost România. E adevărat, prin Ceaușescu, dar era în numele României. A fost foarte important pentru că erau izolați și noi am încălzit relațiile dintre Washington și Beijing. Mai mult, o mare parte dintre liderii lor a absolvit studii superioare la București. Sunt lucruri care îi leagă și sentimental de România.

– Am auzit și eu povești despre lideri chinezi care recitau din Eminescu. Peste ani abia va fi reținut că Li Peng, fostul lor premier între 1987 și 1998, a fost coleg de grupă la Moscova cu Ion Iliescu.

Problema este că nu am știut să exploatăm și să profităm de laturile astea pozitive create de cursul istoriei. Între timp, China a devenit a doua putere economică a lumii. Au foarte mulți bani de investit și e foarte bine că premierul nostru a avut inițiativa de a face forumul ăsta cu țările din Europa Centrală și de Est la București. Eu sper că o să se concretizeze ceva în domeniul energiei și al infrastructurii. Suntem compatibili cel puțin la energia nucleară. Au aceeași tehnologie CANDU, ca și noi, dar preluată de la Coreea de Sud, în timp ce noi am luat-o direct din Canada. Coreenii au perfecționat-o între timp. Reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă pot reprezenta un sector de investiții masive. Pe întregul domeniu energetic putem avea oricând o discuție separată.

– Eu mă gândesc la ziua când voi circula pe o autostradă construită de chinezi. În România.

Când am fost eu la Beijing, în 2007, ei construiau între 4.000-4.500 km de autostradă pe an.

– Vorbim în clar de un pariu cu China?

Sunt proiecte mari, unde-s binevenite investițiile, cu o condiție: pentru că suntem membri ai UE, trebuie respectate procedurile și regulile. Eu am spus și spun că și pentru China e interesantă România. Ei vor să pătrundă în UE prin România, e o certitudine.

Eu discutam cu fostul ministru al comerțului pe niște proiecte angajate de Guvernul Năstase. Erau și șoseaua de centură a Bucureștilor, și podul de peste Dunăre de la Brăila, care nu s-au mai făcut cu ei. Între timp a fost încredințarea aia directă cu Bechtel, știți prea bine ce scandal a fost cu Comisia Europeană. Nu s-a mai putut da încă o încredințare directă, deși era o promisiune făcută de guvernul României guvernului chinez. De aici a fost și o oarecare supărare a lor.

Insistam și întrebam care e interesul lor pentru, că la volumul de business din China, centura și podul erau două picături într-un ocean. Mi-a spus că interesul e să demonstreze capacitatea tehnico-economică a Chinei, să arate că e la același nivel cu al statelor membre ale Uniunii Europene. Ăsta interes! Așa, la o discuție, am întrebat cam în cât timp ar termina centura Bucureștilor, care nu-i finalizată nici azi, și podul de peste Dunăre. Ministrul respectiv mi-a spus: „N-apucați voi să terminați actele, cam în 6 luni le dăm la cheie. Nici nu vă faceți temele cu hârțogăraia că noi am finalizat lucrările.”

– Rămâne să-i întâmpinăm după datina aia bună?

Eu cred că sunt bineveniți. China, după cum știi, în ultima perioadă, are o mare deschidere pe plan global.

– Și creditează SUA.

Da. Când am fost eu la Beijing, ei aveau în „visteria” chineză 35% din masa de dolari disponibilă pe tot globul pământesc. 35% din dolarii americani erau în trezoreria lor, înțelegi?… După criza economică au creditat, evident, inclusiv Statele Unite. Nu văd de ce nu am putea și noi să beneficiem de multe fonduri de investiții pe care le au și cu care vor să dezvolte business.

– Ceva inedit?

Un domeniu interesant, de exemplu, este al tutunului. Dar ei sunt interesați foarte tare de agricultură. Au cunoscuta problemă demografică, au probleme cu hrana. Dincoace, la noi, este potențial de a hrăni mult mai multă populație decât avem.

– Da, se vede cum „reușim”…

Avem probleme structurale, dar se pot rezolva.

– Dincolo de intenții, analize, proiecte, cum și ce rezolvăm cu China?

Să ne înțelegem, orice investiție, mai ales în timp de criză, e binevenită. Eu văd cel mai bun lucru cu partea chineză pe parteneriat public-privat. Aici trebuie făcută o lege mult mai suplă și mai eficientă. Nu neapărat pentru chinezi, nu, în general. Actuala lege are carențele cunoscute.

– La ora când discutăm noi, luni după-amiază, e prematur să anticipăm concluziile. Așteptăm încă declarația comună a celor doi prim-miniștri și o prezentare a acordurilor româno-chineze încheiate. Mai insist o dată pe întâmplare.

Nu, nimic nu e și nu va fi întâmplător. Nu întâmplător au venit chinezii la noi, am fost clar mai devreme.

– Va înțelege Bruxelles-ul, în sfârșit, să ne ia așa cum suntem, pe toți din zonă, cu istoria și interesle noastre directe? Va ceda? 10 din 16 participanți suntem în UE.

Bruxelles-ul nu-ți interzice să ai relații bilaterale cu China, nu există așa-ceva.

– Dar preferențiale?

Preferențiale nu poți pentru că ai semnat un Tratat de Aderare. Ești membru într-un club, trebuie să respecți regulile clubului. Asta e.

– Ar putea China să modifice regulile clubului?

Nu, nu cred c-ar putea. Sunt foarte importante investițiile chinezești în România, dar nu înseamnă că acuma ieșim din club pentru că vin chinezii. În domeniul ăsta, al politicilor mari, după întâlnirea din 2000 de la Snagov, s-au stabilit două direcții strategice clare, NATO și Uniunea Europeană.

– Se uită că a fost unul din rarele momente de consens național.

Da, e bine să ne-amintim de-asta din când în când.

A consemnat Viorel COSMA