Un karateka de geniu

SÂRBUL Ilija Jorga este ROMÂN – din neamul lui Nicolae Iorga

 Profesorul universitar dr. Ilija Jorga (10 Dan) este de câteva zile președintele executiv oficial al Federației Mondiale de Fudokan. Președinte plin este Rajeev Sinha. Actul propriu-zis de naștere al Fudokanului datează din 1980 și e reprezentat de o declarație semnată de frații Ilija și Vladimir Jorga, împreună cu elevii lor Zurab Merabesvili, Venceslav Nadev, Rachmi Soebajo, Haki Kosar și Dan Stuparu. În termeni simbolici, Ilija Jorga consideră că Fudokan s-a născut din clipa când a intrat, la începutul anilor ’70, în Dojo-ul profesorului său Taji Kase, la Paris. Recunoașterea a venit de la președintele de atunci al ITKF (Federația Internațională de Karate Tradițional), Hidetaka Nishiyama. Până la moartea sa, în 2008, ITKF era organismul conducător de necontestat al karateului tradițional la nivel mondial. Maeștrii săi s-au numit Gichin și Yoshitaka Funakoshi. Foarte important este anunțul făcut și apoi actul semnat de Nishiyama, în 1993, prin care recunoștea independența totală a stilului Fudokan, odată cu recunoșterea rădăcinilor din Budo.

Săptămânalul nostru a scris nu demult despre cum un vestit „Cavaler de Baltă”, Ionel Bara de la Oradea, a reușit să tulbure apele în karateul mondial, lovind în Ilija Jorga.

Master Jorga, există ceva dincolo de spiritul omului?

Desigur.

Ați descoperit dumneavoastră? Ce e?

Mai întâi trebuie să înțelegeți un lucru. Eu nu cred că omul înseamnă un kilogram de calciu, alte minerale și foarte multă apă. Știți, ce cred eu că definește omul este ceva din interiorul fiecăruia dintre noi. Puteți să-i dați ce nume vreți. Pentru mine e o forță internă, o frumusețe, o armonie. Cred că fără asta omul nu mai este om. Ar fi doar un animal cu reflexe reduse. Eu nu pot trăi în așa ființă. Ca unul ca predă karate de mulți ani, insist pe principii de etică morală și forță spirituală. Trebuie să știți că am, avem un centru spiritual sfânt care e la Mănăstirea Prohor Pcinjski (mănăstire ortodoxă din secolul XI, aflată la granița Serbiei cu Macedonia – n.a.). Dacă am făcut ceva bun în viață, asta e: lumea nu învață de la mine numai anumite tehnici, pe care le pot face mai bine sau mai rău, ci ceva de care au nevoie. Prohor Pcinjski e cel mai bun lucru din viața mea. Acolo poți auzi toate limbile din Europa. Vin oameni din țări diferite, cu religii diferite și sunt tratați într-un mod foarte special. Eu cred că Dumnezeu e unul singur.

Și în karate auzi toate limbile din lume. Ce face Fudokanul să fie altfel, să fie diferit?

Fudokan ofera ceva ce alte școli de karate nu pot. Avem acest fel de relații, de comunicare, acest fel de principii și valorizare a relațiilor umane fundamentale care sunt extrem de importante în Fudokan. Am scris o carte despre principiile etice în concordanță cu Codul Bushido. Dă și o altă dimensiune pe care încerc s-o folosesc. Trebuie să știți că în Japonia reintroduc Codul Bushido în școală de la clasele mici. Lumea s-a săturat de globalizare, de subcultură. Este de neacceptat. Nu doar de mine, de generația mea, care avem altă abordare a valorilor vieții. Dacă-mi spune cineva că idealul în viață este Madonna sau McDonald’s, nu pot accepta. Japonezii încearcă să reintroducă acest Cod Bushido în școli. Am primit programul, l-am adaptat și cred că este foarte important pentru copiii mici să înceapă să înțeleagă ce înseamnă cinstea, prietenia, respectul, loialitatea și multe alte lucruri care sunt fundamentale în karate. Prin sistemul de karate eu nu te învăț să ucizi oameni într-un fel sau altul. Este un mod de viață. Multă lume nu înțelege. M-am săturat de genul de așa-ziși eroi negativi din filme, e prea mult, vreau eroi pozitivi. Să mă scuzați, eu sunt un erou pozitiv! Am terminat o universitate, am fost campion și am făcut atâtea și atâtea până la 73 de ani, le știe toată lumea. De așa ceva e nevoie.

Eroii ăștia cu bătaia din filme se vând totuși bine.

Nu am nimic cu Jean Claude, pe van Damme îl știu de copil, de când avea centură galbenă. Îl știu pe Chuck Norris, a fost altceva. E karateka și actor, în această ordine, nu invers. Bruce Lee a fost actor și apoi karateka. Ce a promovat el e cine-i mai puternic, mai iute, pericolul și așa mai departe.

Până la urmă e o întrecere în ce promovezi?

Asta ne deosebește pe noi, cei dinFudokan Karate, ca abordare. Vrem să recuperăm, să consolidăm bazele înțelergerii morale universale.

Poate fi România o insulă de Fudokan?

Am să vă spun cinstit, nu numai pentru că sunt român și am obligații față de originea mea de care sunt foarte mândru. România a fost un adevărat bastion în Fudokan. Din nefericire l-am pierdut pe cel mai bun elev al meu, Dan Stuparu, care era desemnat succesorul meu oficial. Pentru mine ca om, după ce l-am desemnat succesor și a murit înaintea mea, a fost dureros. Trebuia să fie invers. Românii sunt adevărați oameni ai Fudokanului. Când spun asta, nu înseamnă că sunt cei mai buni karateka, dar sunt printre cei mai buni din lume. Eu cred că elevii, practicanții români, înțeleg adevăratele intenții ale Fudokan. Ei sunt foarte grijulii cu relația sensei-elev. Este foarte importantă pentru că sensei nu e un profesor oarecare, el îți este profesorul de viață, pe viață. În România sunt oameni de mare calitate, bine educați. Să mă scuzați din nou, dar karate, cum a spus Gichin Funakoshi, este pentru intelectuali. El a zis, nu eu. În karate dacă elevul nu înțelege ce vorbești, ce faci, care sunt principiile de bază, care este esența karateului, atunci ar fi doar K1 sau alte lupte cu gladiatori în cușcă.

Gichin Funakoshi se referea la studiile unui intelectual?

Nu, nu, nu, trebuie să înțeleagă viața. E un sens de devenire.

Ați menționat originile românești. E adevărat că vă înrudiți cu Nicolae Iorga?

Da și sunt foarte mândru de asta. Este rudenie adevărată, dar nu directă, prin tatăl meu. Îmi povestea despre Nicolae Iorga când eram copil. Fratele meu, Vladimir, obișnuiește să spună că e reîncarnarea lui Nicolae Iorga. Avea, știți, o memorie fotografică – la fel și fratele meu. Când era student la medicină și învăța anatomia după cărți scumpe, spunea: „Eu sunt ca Nicolae Iorga, am memorie fotografică!” Nu avea bani de cărți și era de ajuns să le citească. Nu vreau să dau semnificații, dar eu n-aș vrea să se spună că sunt un român mai bun decât românii. Tot ce încerc să fac pentru România e legat și de obligația mea, de legătura mea cu acest om faimos.

Ca să tranșăm definitiv povestea. Nu sugerați în niciun fel că Nicolae Iorga ar avea origini sârbești?

Nu. Eu sunt român! Lumea nu înțelegea de ce sunt atât de atașat de karate-ul românesc. Încă din vremurile grele am sprijinit primii mei elevi români, pe Dan Stuparu, Adrian Popescu și Mircea Bolintineanu. Stuparu și Popescu au rămas în karate și au făcut lucruri importante, fiecare pe partea lui. Sunt elevii mei, sunt mândria mea.

Fără studiile de medicină, înțelegerea lumii și a karateului din partea lui Ilija Jorga ar fi fost altfel?

Uitați, ca medic, care om care învață mereu, care a făcut demonstrații de anatomie, înțeleg corpul uman foarte bine și pentru mine totul este limpede. Medicina mi-a dat ceea ce maeștrii japonezi nu au. Eu când vorbesc despre karate, vorbesc inclusiv despre biomecanică, traumatologie, psihologie, fiziologie. Sunt fundamentale în Fudokan. Fudokan e și karate științific. Medicina îți dă o șansă în plus să înțelegi ce se întâmplă și cum să conservi corpul uman, care este foarte fragil, cum să eviți anumite probleme, atât fizic, cât și mental. Am scris odată un studiu, când eram tânăr asistent de fiziologie, despre profilul unui campion de karate. I-am spus fratelui meu că trebuie să-l publicăm și nu a vrut. A spus că desființăm karateul! Știți că 10-15% din populația lumii are probleme mentale latente? Dacă ofeream acel studiu pe piață, când oamenii nu știu ce e în propriul cap, le puneam în brațe de fapt o armă. Din fericire, acei indivizi periculoși de pe stradă nu pot rămâne în karate, deoarece karate înseamnă antrenament zi de zi, mii și mii de ore. Din această abordare îl înțeleg foarte bine pe Gichin Funakoshi și pe primul meu sensei, Tetsuji Murakami, care spunea: „Karate pentru mine este ca atunci când dai cuiva un cuțit. Idiotul iese în stradă și taie pe cineva, dar tu îl pui în buzunar.” Asta înseamnă să produci, să crești practic personalități puternice. Ele, aceste personalități, au criterii clare și nu vor folosi cuțitul decât dacă e necesar să se protejeze. De ce karateul nu era permis în țările socialiste cu regimuri dure? Deoarece ar fi creat o armată de personalități puternice. În Iugoslavia a fost altceva și de-asta aveam în jur de un milion de practicanți de karate. Procentual eram mai tari ca Japonia. Din acel milion trebuia să selectez cinci pentru echipa națională. Această situație mi-a asigurat o poziție specială. Sunt foarte bucuros și mândru că am fost decorat de Mareșalul Tito.

În Federația Mondială de Fudokan aveți un colaborator apropiat și drag de origine română, pe secretarul general Mike Apan. Cum l-ați găsit?

Nu e despre cum l-am găsit sau descoperit. E o chestiune de destin. Era foarte-foarte tânăr și prima dată când m-am dus la Chicago, cu mulți ani în urmă, se număra printre cei mai buni elevi ai sensei Sugiyama. E mai mult decât un prieten, e omul care mă sprijină, care înțelege ce fac și ce este Fudokanul. E un om care l-a respectat și a fost respectat de Dan Stuparu. E păcat că oameni ca Mike Apan sunt așa de puțini. Faptul că s-a întors în România mă bucură foarte mult.

Ați vorbit despre o mănăstire, un centru. Am și eu un centru pe care-l voi vizita, poate, într-o zi, în Metohia, în Kosovo. E mănăstirea Visoki Decani, unde-i icoana lui Isus cu sabie. Vă inspiră?

Am să vă spun ceva, dacă vorbim de mănăstiri. Se spune că istoria karateului a început în mănăstirile, în templele Shaolin. Nu este adevărat. A început în Egipt. Mergeți și vedeți cartușele cu hieroglife de la piramide și veți observa multe tehnici din karate. Alexandru Macedon le-a descoperit, a înțeles despre ce-i vorba, iar soldații săi le-au dus mai departe până în India.De acolo au ajuns în China, la călugării Shaolin, iar de-acolo în Okinawa și apoi în întreaga lume.

Vă spun și de ce centrul meu spiritual este într-o mănăstire. În religia noastră există purtătorii războiului sfânt. Nu sunt din interiorul bisericii, dar o sprijină și luptă pentru ea. Am folosit această idee de războinic sfânt și am cultivat-o la Prohor Pcinjski. Nu vrea să imităm templele Shaolin. Noi avem religia noastră ortodoxă și războinicii noștri. Isus cu sabie e unic în lume. Pentru mine are următorul înțeles: Isus nu poartă sabie pentru că ar vrea să lupte cu cineva. Vrea să spună că dacă puneți mâna pe sabie, trebuie să fiți pregătiți de moarte. Omorâți, dar veți fi și voi omorâți. Domnul vrea să spună să nu facem asta. Poate sunt și alte explicații, mulți gânditori – și cunosc destui dintre ei – le caută. Eu cred că pentru astfel de întrebări nu avem încă răspunsul potrivit.

Interviu realizat de Viorel COSMA