”Eu văd prin copii lumina de la capătul tunelului”

• interviu cu dr. Cristian Petrovici

Motto: „Pediatria este răsăritul”

Numele medicului Cristian Petrovici este strâns legat de sistemul sanitar din județ. Are o rezonanță puternică în rândul celor care au devenit părinți și, poate chiar mai puternică, în rândul prichindeilor care ajung în situația de a vedea un halat alb. Impropriu spus. Dr. Petrovici rar poartă halate albe, e mai degrabă cunoscut pentru ”uniforma” de lucru colorată. O vreme a fost și la butoanele sănătății din Neamț, prin funcțiile deținute. A rămas în memoria colectivă prin ceea ce a făcut la Roznov, unde s-a luptat să rămână spitalul și unde a pus pe picioare un cabinet la care se duc inclusiv acum părinți și copii din Piatra. Dr. Petrovici este și rămâne cel care, cu o figură serioasă, este capabil să spună duios ”Hai, moșulică” unui prichindel care abia reușește să stea în fund. Este cel căruia i-au trecut prin mâini mii de copii, fiecare cu suferințele lui. Și tot el este cel care le-a alungat supărările.

– Cum ați ales pediatria și nu o altă specializare? Ați vrut să fiți pediatru sau a fost un concurs de împrejurări?

Marea mea dorință a fost să mă specializez în pediatrie. Sunt foarte bucuros, pentru că lucrez cu cele mai curate suflete. Copiii te încarcă pozitiv. Știi clar că ei nu pot să te mintă. Îți spun totul, cu inima deschisă. Lucrând cu acești copii, eu văd prin ei lumina de la capătul tunelului. Sper ca aceste generații să apuce alte timpuri decât ceea ce trăim acum.

Faptul că lucrez cu acești copii m-a ajutat să rămân în sistem, pentru că, sincer vă spun, nu o dată am zis că vreau să mă retrag. Am rămas, datorită lor. Mi-au plăcut mai mult copiii decât adulții, pentru că ei sunt ființe pure. Nimic nu se compară cu lucrul cu copiii. Ei sunt sursa constantă de energie, cu care te încarci imediat.

– Ce are atât de special pediatria? Care-ar fi rațiunea pentru care un student, viitor medic, ar opta astăzi pentru această specializare?

Eu cred că fiecare are ceva în sufletul lui. În ceea ce mă privește, eu, Cristian Petrovici, asta am gândit și asta am ales să fac.

Din punctul meu de vedere, pediatria este răsăritul vieții. Dacă vrei să faci ceva, trebuie să lucrezi cu acești micuți, să-i ajuți, ca și ei, la rândul lor, să poată face ceva. Ei trebuie să treacă aceste hopuri, când sunt bolnăviori. Trebuie să știi în permanență ce trebuie să faci, este o luptă extraordinară. Când, Doamne Ferește, apare un deces – pentru că sunt și astfel de cazuri – toată lumea suferă. Pentru că s-a pierdut o viață aflată la începuturi.

– După atâția ani de activitate și după toate pe care le-ați văzut, vă sensibilizează tot la fel de mult un caz deosebit? Sau imunitatea vine odată cu anii?

Mă gândesc chiar și zile în șir la acel copil și, dacă nu vin părinții să ne spună cum evoluează, îi sun eu și-i întreb cum se simte cel mic. Când am un caz deosebit, nu pot dormi liniștit. Copiii sunt mult mai sensibili decât adulții, e mult mai dificil să lucrezi cu ei, din cauza  problemelor care pot apărea.

– La ce vă referiți, mai exact?

Mulți dintre părinți nu înțeleg că nu le poți face bine copilul în trei zile. Nu se mai poate, pentru că patologia e din ce în ce mai complicată. Clima, alimentația, toate acestea s-au modificat față de acum 3-4 decenii. Mai mult decât atât, s-a uitat de dezastrul de la Cernobâl, din 1986. Noi trăim într-o zonă cu imunitate scăzută, față de Franța, Spania sau Italia. Efectul Cernobâl și-a pus puternic amprenta, iar materia radioactivă își va face simțită prezența încă vreo 2000 de ani de-acum înainte. E drept, nu suntem afectați la fel de puternic precum Ucraina, țara în care s-a petrecut totul, dar efectele se simt.

”Fără sprijin politic nu se poate”

– Mai cochetați cu politica?

La mine nu a fost decât o politică sanitară. Nu m-am dus să cer să intru într-un partid anume, dar știam foarte clar că, pentru a putea face ceva, trebuie să ai sprijin politic. Fără asta nu se poate.

Îmi pare rău că nu toți au înțeles că se putea obține mai mult la noi în județ decât s-a obținut până acum. Am fost alături de niște oameni în care am avut încredere. Nu m-am dus într-un partid pentru că m-a chemat X sau Y. Acum nu mai fac politică. Și când am făcut parte din Consiliul Județean am fost strict pe domeniul medical, mizând pe ideea că toate cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul timpului vor putea fi folosite și aplicate în mod constructiv. Factorii decizionali, mai ales cei politici, trebuie să înțeleagă că sănătatea și învățământul reprezintă domeniile prioritare, indiferent de județ. Încă se mai poate face ceva, nu este timpul pierdut.

[quote align=”center” color=”#999999″]”Există și boli deosebite, dar trebuie să te lupți să-i scoți. Vedem, în maternități, cum se luptă medicii pentru viața unui nou născut de 650 de grame… Nu te lasă sufletul să renunți la luptă, atâta vreme cât vezi că și acea ființă, atât de mică și fragilă, se agață de viață și vrea să trăiască”.[/quote]

Alex SÎRBU