Primul dintre Ioni a fost un om de echilibru al tranziției, avantajat de propriile resurse de adaptare la cerințele progresului. Al doilea Ion, în ciuda patimilor și controverselor ce-l urmăresc și azi, a avut deschidere pentru tineri, plus o viziune enervant de aplicată, independentă de informațiile pe care le-a gestionat. Puțini i-au apreciat sinceritatea și omenia. Costică rămîne boierul veșnic tînăr, hîtru și plin de pasiune – mai rar ca el. Mihai este cu certitudine definiția intelectualului profund. Eleganța și bunele maniere îi erau naturale. Celălalt Mihai, ajuns pe meleaguri nemțene într-un context complicat și bine inflamat, s-a dovedit un om civilizat, poate prea la locul lui. Prea modern și deschis comunității și comunicării a fost Aurel, cel enervant de jovial și ferm în același timp. Ei sînt doar cîțiva. Au deținut funcții de comandă în Poliția nemțeană și pietreană după 1989. Alături de ei, atîția și-atîția șefi de compartimente, polițiști onorabili, profesioniști. Ei, nu mutanții neo-milițieni – pe care ieri i-aș fi trimis să sape la canalul Mureș – Siret, pe sub Carpați -, au construit o instituție, au clădit o reputație împreună cu anonimii polițiști de bună-credință.
Astăzi nu mă sperie restructurările din Poliție. Nimeni nu e mai presus de costurile crizei. Înainte de 1990, toți ne doream să vedem un milițian stînd la coadă la indiferent ce. Nu-i vedeam nici la chioșcurile Întreprinderii Județene pentru Recuperarea și Valorificarea Materialelor Refolosibile, să ducă sticle și borcane goale! Înțelegem acum că polițiștilor nu le-ajung banii, că li s-a tăiat alocația de hrană și e mare zurbă. Care-i problema? Cui nu-i convine să pună mîna pe carte, să se facă profesor sau medic, să vadă cum e! (Aș fi fost încîntat să asist mai întîi la „decimarea” armatei de birocrați din Guvern și ministere, ca semn al respectului conducătorilor față de popor, dar asta e dincolo de orice speranță rezonabilă.)
Mă sperie însă că așa-zisa restructurare din Poliție ar putea să îi vizeze pe lucrătorii independenți politic și dependenți de profesionalism. Stă în natura activiștilor din politică să întocmească – de la mic la mare și tot mai mare – liste de protejați, de obligații. După cum și liste negre, de polițiști care, făcîndu-și datoria, tulbură interese. Aceștia din urmă trebuie apărați. Personaje cu funcții de comandă, precum cei din galeria cu doi Ioni, Costică, doi de Mihai și Aurel, reprezentau o garanție. Totuși, e bine că restructurarea nu i-a prins în funcție pe Noni sau Vasea. Ceea ce înseamnă că polițiștii-polițiști au o speranță.
(Viorel COSMA)
