– Dacă ar fi să facem un top 5 al celor mai importante lucruri, bune sau ne-bune, întâmplate Primăriei Piatra Neamț, care ar fi?

Lucrurile ne-bune? Păi avem așa: inundații, incendiu, alunecări de teren… Capitolul finanțare, mai precis lipsa finanțării…

– S-o luăm metodic. Inundațiile. Ce a fost și ce s-a reușit în privința asta?

Începând cu 2013, am stabilit un program de monitorizare și decolmatare permanentă a tuturor cursurilor de apă existente pe teritoriul municipiului. Am deschis calea de cooperare și comunicare cu Apele Române și Romsilva. Am inițiat – și s-au aprobat – studiul de fezabilitate și proiectul pentru lucrările de corectare torenți pe pârâul Bolovoaia, în Văleni. S-au reparat, prin intervenția primăriei, zonele afectate de inundațiile din 2013 și 2014. S-au înaintat Ministerului Dezvoltării solicitări de finanțare pentru regularizarea torenților din Piatra Neamț, și aici intră și Cozla; sunt trei proiecte depuse acolo. Am avut discuții cu doamna ministru Pană, de la Ministerul Apelor și Pădurilor, inclusiv pentru modificarea legislației în privința regimului juridic și a obligațiilor care revin primăriei în întreținerea cursurilor de apă. Am inițiat inventarierea și cadastrarea tuturor cursurilor de apă aflate pe teritoriul municipiului și în sarcina noastră ca întreținere.

– Din ce povestiți, pare că sunt o mulțime de probleme cu și pe cursurile de apă. Parcă nu se auzea de asta până acum în Piatra Neamț…

Nu se auzea, pentru că nu a fost considerată până acum o problemă. Dar ea este o problemă. În primul rând, legea spune că sunt în sarcina primăriilor și dă o legătură directă între dimensiunea acestora – ca lungime și albie. Pe cale de excepție, tot ce n-ar intra în sarcina primăriei, ar trebui să intre în subordinea Apelor Române. Apele Române, când au luat în administrare cursurile de apă în Piatra Neamț, în afară de Bistrița – care are dimensiunile pe care le are și de care se ocupă în mod special -, au mai luat Bâtca Doamnei, unde, în mod normal, ar trebui să efectueze inclusiv lucrări de întreținere, pârâul Mănăstirii și pârâul Turcului, dar doar pe zona amenajată deja prin lucrări anterioare de primărie. Toate celelalte ape sunt, practic, în sarcina noastră, să le întreținem, să le curățăm, să le regularizăm. Legea o fi ea minunată, că asta discutam și cu doamna Pană, dar trebuie să luăm în calcul că sunt localități, cum e și Piatra Neamț, unde, când te apuci să numeri, ai vreo 16 cursuri de apă și sunt și primării care nu au niciunul. Or, problemele pe care le avem noi, la capitolul întreținere, inclusiv financiar vorbind, sunt foarte mari. Este clar că trebuie cooperare între instituții. Discutam și cu doamna ministru Pană că ar fi foarte bine ca toate cursurile de apă să treacă la Apele Române. Eu mă duc să decolmatez, mă duc să adun gunoiul, dar mai mult de atât nu e treaba mea, ca primărie. Lucrările de întreținere efectivă, de monitorizare, trebuie să treacă în sarcina Apelor Române.

O problemă pe care o avem noi, ca primărie, și pe care am încercat s-o rezolvăm prin modificări la Regulamentul de Gospodărire – în sensul că am mărit amenzile -, este cu cetățenii care aveau prostul obicei de a arunca gunoiul în albie. Tot ce rezulta din curți, de la gunoi menajer până la resturi de construcție… Când ploua, se bloca, practic, albia râului. Nu vorbesc de miros, de altele… În această privință, poliția locală are în sarcină, pe cât posibil, să-i prindă pe cei care au astfel de obiceiuri. Mai mult decât atât, fiindcă asta se întâmpla mai mult în zonele cu case, în 2014 i-am somat pe cei de la Brantner să verifice gospodărie cu gospodărie și să încheie contractele de ridicare a gunoiului cu cetățenii care locuiesc în zona respectivă; era sarcina lor, prevăzută și în contractul cu primăria. Foarte mulți cetățeni au ezitat, n-au încheiat contracte, nici Brantner nu s-a omorât să încheie…

– S-a schimbat ceva?

Da, acum aproape întreaga zonă cu case este acoperită cu contracte. Am primit chiar reclamații de la cetățeni, că sunt containerele cam mici, având în vedere că gunoiul se ridică doar o dată pe săptămână. Iar poliția locală a avut sarcină să verifice din poartă în poartă dacă există contracte de ridicare a gunoiului.

– Și se vede și în albie?

Da, se vede.

– V-ați făcut un calcul cam câți bani ar trebui ca să se rezolve problema cursurilor de apă în Piatra Neamț?

Dacă discutăm despre cursurile de apă pe care le are primăria, majoritatea de fapt, după calculul meu ar trebui cam 50 de milioane de euro.

– Ce ați întreprins deja, proiectele făcute, la cât se ridică?

Proiectul pe care-l avem, pe Bolovoaia, care a avut procedura de achiziție la sfârșitul anului 2014, este 1,6 milioane de lei.

– Diferența e cam mare. Ați identificat surse posibile de finanțare, oportunități?

Posibilități sunt. Este clar, însă, că, dincolo de ce înseamnă costurile ridicate, cu toate documentațiile aferente unor astfel de proiecte – care trebuie realizate eșalonat, în funcție de priorități, de necesități, de urgențe – trebuie o mare perseverență. Eu, de exemplu, când m-am dus cu Bolovoaia în brațe, la București, m-am dus la Agenția de Mediu. Agenția de Mediu m-a trimis la Ministerul Mediului. Ministerul Mediului m-a trimis la Ministerul Pădurilor. Ministerul Pădurilor mi-a zis că ține de ordonanța 28 și să mă duc la județ, unde eu deja fusesem. Drept pentru care l-am depus la Ministerul Dezvoltării. În momentul de față, având în vedere că, pe ultima rectificare bugetară de la CJ, s-a alocat o sumă de bani, pe care sperăm să o întregim anul acesta, am demarat procedura de achiziție, cu finanțare obținută din bugetul Consiliului Județean. Este clar că sunt lucrări foarte costisitoare, de durată și de amploare, dar, în același timp, sunt lucrări care ar rezolva problema pe câțiva zeci de ani de acum înainte. Mai ales că fenomenele meteo care vin peste Piatra Neamț sunt din ce în ce mai imprevizibile.

 Incendiul de la Piața Centrală: cauză da, vinovați ba

 – Incendiul. Poate fi considerat cel mai mare necaz abătut asupra municipiului?

Nu, este un necaz. Cel mai mare necaz să-i spunem – deși era, pe undeva, cronica unei executări silite așteptate -, a fost problema cu E-On, care a fost cireașa de pe tort, ca să încheiem anul apoteotic. Nu, incendiul, dincolo de imaginea dezolantă a pieții, de faptul că a dus în colaps foarte multe societăți mici, că a lăsat fără locuri de muncă foarte mulți angajați și fără condiții pentru un comerț civilizat în piața centrală, a fost o problemă mai mult pentru demararea și îndeplinirea tuturor procedurilor de reconstrucție a Pieței Centrale. Situația a fost de așa natură. Clădirea fiind proprietatea Urban, societatea nu a mai încasat chiriile aferente pieții și are de suferit major din punct de vedere financiar. S-au adăugat aici chestiunea cu asiguratorul și, bineînțeles, anchetele care s-au făcut pentru aflarea cauzei.

– Până la urmă s-a stabilit vreun vinovat?

Nu s-a stabilit niciun vinovat, s-a stabilit cauza. Cauză pe care eu, într-o intuiție de miezul nopții, am spus-o chiar atunci, la fața locului, când toate televiziunile îmi puneau microfonul în față: ”Bănuiesc un scurtcircuit”. Altceva n-avea ce să fie, spre dezamăgirea unora care căutau alte cauze și, dacă nu le găseau, le inventau. Încă e în lucru ancheta IPJ, o să vedem și acolo ce se constată, dar atât experții în materie de explozii de la Petroșani, cât și Inspectoratul pentru Situații de Urgență, cu echipa completată de la București, au susținut varianta scurtcircuitului, la boilerul de la etaj. Acum, nimeni nu se poate pronunța dacă era un defect tehnic la boiler, era uzură, a fost lăsat în priză dintr-o neatenție sau ce comerciant l-a uitat în priză… Nenorocirea s-a produs, cu o grămadă de complicații, cu o grămadă de documentații, de proceduri și de costuri în spate, costuri suportate – pentru toate expertizele, proiectele și ce s-a făcut – de Urban. Asta a afectat foarte tare societatea și încercăm acum să găsim soluții de redresare.

– Cu banii dați pe expertize nu se făcea altă piață?

Nu, evaluarea inițială pentru piața construită de la A la Z, devizul, cu care am mers de fapt și la Ministerul Dezvoltării, a fost de 18 milioane. Valoarea a mai scăzut puțin după ce proiectanții au luat în calcul și utilizarea clădirii rămase în picioare și care, în urma expertizelor făcute pe structura metalică și pe betoane, se pare că poate fi utilizată fără niciun risc și înglobată în construcția nouă. În același timp, trebuie să recunosc că, în proiect, am mers până la excesul de zel în privința măsurilor de prevenire a unor evenimente asemănătoare, de la rezervoare speciale cu apă, declanșare automată a sprinklerelor până la sistem de alarmă și asigurarea gurilor de alimentare cu apă în caz de incendiu. Chiar am luat toate măsurile tura asta, să fim siguri că nu se mai întâmplă așa ceva.

– Se termină Piața nouă anul acesta?

Eu sper că da.

– Sau poate în 2016, că ar fi mai convenabil electoral?

Nu. Ne dorim să terminăm cât mai repede. Dacă nu erau atâtea documentații, începeam deja, am primit aviz pentru 18 milioane, sumă importantă. Acum, făcând modificarea de proiect, cu înglobarea clădirii rămase, mergem din nou cu hârtiile la avizat, la Consiliul Tehnico-Economic de la Ministerul Dezvoltării. Când vom avea și acest aviz, pe proiectul modificat, practic se intră în linie dreaptă. Compania Națională de Investiții va declanșa procedura de achiziții, pentru că ea va realiza construcția. Ministerul Dezvoltării, cu avizul CTE, asigură finanțarea, iar construcția efectivă va fi realizată cu ajutorul CNI.

 Dealurile Pietrei se macină

 – Alunecări de teren. În afară de Cozla, mai este ceva care alunecă?

Nu, în momentul de față nu. Asta nu înseamnă că… Mă rog, noțiunea de alunecare de teren e puțin cam drastică și, din punct de vedere tehnic, înseamnă altceva. Ne confruntăm cu măcinarea asta permanentă a versanților care înconjoară orașul. Asta este roca din care sunt alcătuite masivele astea deluroase, că muntoase nu le-aș spune.

– Cât de iminent este pericolul?

Nu este un pericol iminent, dar cel puțin pe masivul Cozla trebuie intervenit cât mai repede. Eu sper că vom reuși să obținem finanțare, prin Ministerul Dezvoltării, tot prin cei de la CNI, unde proiectele sunt depuse din septembrie. În felul acesta, am elimina orice risc de o posibilă alunecare, am elimina neajunsurile create de torenții care se produc ad hoc când plouă torențial și, după finalizarea lucrărilor de consolidare, am putea gândi și realiza asfaltarea căii de acces până sus la gondolă.

– Cât se datorează eroziunii naturale, firești, și cât se datorează greșelilor făcute pe Cozla?

Cele trei proiecte pe care le avem pe consolidare sunt cu precădere, 90%, pe zonă în care nu s-a intervenit. Dar sunt și aici lucrări care, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit realizate de ani de zile, dacă nu cumva trebuia început cu ele și apoi realizate alte investiții. Singura zonă în care mai apar probleme și pe care s-au efectuat lucrări este zona pârtiei, dar și acolo am intervenit periodic, inclusiv la curățarea și întreținerea sistemelor de scurgere a apei. De asemenea, am atras atenția celor de la Perla Invest să monitorizeze toată zona pârtiei, pentru a vedea din timp dacă apar probleme cu terenul.

Ceea ce am reușit pe Cozla în 2014, cu presiuni foarte mari și amenințări – dar mă bucur că s-a finalizat și sperăm că a doua oară va fi de bun augur și cu noroc – a fost să plantăm cele 11 ha cu puieți, conform unui proiect mai vechi, în parteneriat cu Mediul. Acum câțiva ani, când a demarat proiectul, s-au făcut plantări, dar, din păcate, beneficiarul contractului nu a urmărit această plantație, nu a întreținut-o în niciun fel, deși avea această obligație contractuală. Practic, cele 11 ha s-au uscat integral. Deoarece contractul risca să iasă din termen, sub amenințarea unui litigiu, cei care au executat lucrările s-au prezentat în toamnă, au replantat, iar acum, în ianuarie, la solicitarea noastră, Agenția de Mediu și-a dat acordul pentru prelungirea cu încă 60 de luni a contractului care expira. Sperăm să terminăm lucrarea și noua plantație să crească frumoasă și sănătoasă, pentru că și asta ajută la stabilizarea solului.

 E-On: mult a fost și mult mai este

 – Și ajungem la punctul cel mai sensibil al anului 2014: banii.

Da.

– Ce a fost cu E-On și ce-a mai rămas?

În momentul de față sunt foarte multe de clarificat și aici. Acum titlurile executorii, promovate împotriva primăriei, au fost achitate. De fapt, au fost achitate pe 30-31 decembrie 2014, pentru că, imediat după hotărârea de Guvern din 23 decembrie, Trezoreria Piatra Neamț a primit 26 de milioane, sumă alocată de Guvernul României pentru susținerea Primăriei Piatra Neamț, exact pentru achitarea acestor arierate. Trebuie să recunoaștem că, dată fiind valoarea, dar și reglementările legale, aceste arierate constituiau un mare impediment în funcționarea normală a primăriei, chiar la nivel de întreținere, nu numai de dezvoltare a orașului.

– Acum, primăria mai are de dat bani societății E-On?

Primăria Piatra Neamț nu mai are de dat bani societății E-On, dar mai există niște titluri executorii, având același obiect, împotriva Direcției de Taxe și Impozite.

– Tot de la E-On?

Tot de la E-On. S-au demarat, însă, niște discuții de principiu în luna decembrie; au fost domnii Chitic și Pușcașu. La momentul discuției, cei de la E-On s-au arătat de acord să accepte eșalonări pe toate titlurile executorii, și pentru primărie, și pentru DTI. Era vorba să analizeze și o eventuală posibilitate de a-și reconsidera poziția față de penalități. Pentru că, practic, penalitățile au dublat sumele.

– Așa s-a și spus, că, de fapt, suma n-ar fi 26, ci ar fi pe la 50-60 de milioane…

Ei au titluri executorii pe 56 de milioane în total, în momentul de față. Din aceste 56 de milioane, 26 s-au plătit. Din ce a rămas, a rămas pe DTI, care, și ea, a plătit până acum. Buna credință ne-am dovedit-o. Și primăria, și DTI… Am plătit în fiecare lună câte o sumă, cât a permis bugetul. Blocajul a apărut în condițiile în care a trebuit să constituim aceste arierate, care au cu totul alt regim. Faptul că Guvernul a înțeles și a sprijinit rezolvarea problemei a fost de bun augur pentru primărie, dar și în relația cu E-On, sunt convinsă. Ei erau porniți că eșalonarea le va crea niște probleme în încasare, că vor încasa sumele în tranșe mai mici, pe o durată de timp. Noi, plătind deja această sumă, o dată, la sfârșitul lui 2014, putem discuta altfel cu ei despre penalități, despre suma rămasă ca și creanță de achitat de Taxe și Impozite. 33 de miliarde s-au luat de la E-On.

– Și unde sunt?

Păi, investițiile care s-au făcut în 2006-2007. Pe pârtie, pe telegondolă, pe asfaltări, pe trotuare…

– O să răspundă cineva pentru ele?

Investițiile s-au realizat. Ele sunt pe teren.

 Semne bune

 – Acestea fiind zise, au fost belele clar. Bucurii ați avut?

Da. Realizări am avut. Am deschis un centru de permanență la Speranța, sper să mai deschidem unul și la Văleni, în ianuarie. Este în amenajare, este absolut necesar pentru cei din zonă. Am ținut cel puțin pe linia de funcționare normală tot ce înseamnă școli și grădinițe în Piatra Neamț. Nu am putut să facem dotări suplimentare, dar am reușit să reparăm acoperișuri, să igienizăm, să reparăm și să ținem în stare de funcționare apa, canalul, căldura și să asigurăm și toată procedura, așa cum este ea, destul de ciudată – că i-a trebuit cost standard dlui Boc – în ce înseamnă finanțarea unităților preșcolare și școlare din oraș.

Am terminat bazarul, el trebuia dat în funcțiune în decembrie, dar, la solicitarea comercianților, mutarea efectivă va începe în ianuarie și sperăm să fie un plus financiar pentru cei de la Urban.

Tot în ianuarie urmează să se facă recepția la blocul de locuințe de pe str. Nufărului, în care se află 40 de garsoniere aparținând fondului locativ al primăriei. Nu mai pomenesc aici asfaltări, apă, canalizări…

– Sunt deja banale?

Cam așa…

– Era o vreme când asfaltarea unei străzi era un mare eveniment…

Orașul s-a și extins. Din păcate, nu a existat întotdeauna o corelație între lucrări și ordinea în care au fost ele făcute. A apărut și proiectul celor de la Apa Serv, care, ca să folosesc un termen celebru, ne-au ciuruit inclusiv trotuare și străzi asfaltate de curând, care erau la calitatea corespunzătoare. Mai sunt lucrări de făcut pe acest proiect. E clar că, în perspectivă, trebuie avută mare grijă în ordinea lucrărilor, atât pentru a evita disconfortul creat celor care locuiesc în zonă, dar și pentru a cheltui cu atenție banul public. Iată, te bucuri că ai posibilitatea unui proiect atât de important cum e cel de la Apa Serv, dar apar și costuri colaterale, inclusiv pentru primărie, cu aducerea terenului la starea inițială.

– Ce așteptări aveți de la 2015?

Personal, să fiu sănătoasă. Ceea ce doresc la toată lumea. A devenit urarea mea de bază și mă gândesc s-o adopt în loc de formulă de salut, în loc de ”bună ziua” să zic ”sănătate”. Mă gândesc cât de normală și de sinceră este această urare, pe care poporul român o practică de sute de ani, dar nu știm s-o apreciem decât de la o anumită vârstă sau după anumite experiențe.

La nivel de primărie, anul acesta, din punctul meu de vedere, trebuie stabilite exact prioritățile, de ce are nevoie orașul, de ce au nevoie locuitorii, care sunt posibilitățile și exact de acolo să începem. Am avut discuție în acest sens cu city-managerul, cu dl Chitic, cu directorul economic al primăriei. Inclusiv pe ce înseamnă fonduri europene, unde există o strategie, dar trebuie aplicată strict în ordinea priorităților. De asemenea, în domeniul asistenței sociale, de care eu răspund direct, mi-am propus pentru 2015 să ajungem la o coerență în acordarea protecției sociale. Informațiile privind posibilitățile de a beneficia de diferite forme de ajutor social să ajungă mai ușor la potențialii beneficiari, fiindcă acum sunt destui care ar putea beneficia de ajutor, dar nu știu lucrul acesta. În egală măsură, cei care deja beneficiază de măsuri sociale trebuie să întoarcă asta comunității, prin implicarea în treburile gospodărești. Mă voi concentra pe asta. În rest, lăsând deoparte capitolul întreținere, unde intră toate – apă, canal, gunoi, pluvială, iluminat etc. – ca investiții, mi-aș dori să reușim anul acesta să mai realizăm cu forțe proprii cel puțin 100 de locuințe.

– Unde?

În momentul de față, am luat din nou în calcul mansardarea, pe proprietățile primăriei sau pe propritatea ANL, dar cu acceptul acesteia. În ianuarie voi relua discuția și cu ANL, pentru că în noiembrie anul trecut ne-au solicitat informații despre posibilitatea noastră de a le aloca teren și de a asigura utilități, în condițiile în care ar veni cu o investiție, construcție de blocuri de locuințe pentru tineri. Poate se leagă…

– Discuții au mai fost. Parcă li s-a dat și teren, acolo, la Regiment…

Proiectul acela a picat. A existat o hotărâre de guvern cu privire la teren și modul de colaborare între primărie, ANL și Ministerul Apărării, care avea un termen. Terenul s-a reîntors la Ministerul Apărării. Asta nu înseamnă că nu poate fi reluat proiectul. Problema cea mare este să avem siguranța că vin să construiască. Ei ne-au cerut și în vară informații, dar atunci erau interesați de construirea unor blocuri sau case, dar cu credit ipotecar. Iar eu le-am răspuns foarte sec că acestea nu au succes, n-au cerință și pietrenii n-au nici putință. Așa că reluăm discuțiile pentru locuințe. Avem solicitanți de toate vârstele. Și tineri care abia au terminat școala, și tineri care au familie, și maturi care din varii motive au rămas fără locuință.

– Este loc?

Găsim, asta e problema?!

O problemă de loc este în schimb cu altceva. Eu mi-am propus anul acesta să identific un teren pentru că trebuie neapărat un cimitir în Piatra. Este o problemă de maximă urgență, dar trebuie să găsim și sursă de finanțare, având în vedere costurile foarte mari și reglementările legale, care sunt mai drastice, fiindcă acea zonă de protecție obligatorie a fost extinsă. Oricum, trebuie s-o rezolvăm cât mai curând fiindcă este nevoie. Cel puțin 10 ha trebuie ca să faci o treabă bună. Din păcate, primăria nu are nimic care să se preteze la un cimitir. O să vedem ce soluție găsim. La Pietricica, deja de anul trecut nu dau locuri de înhumare decât dacă ai certificatul de deces în mână. S-a ajuns în faza asta. Deci trebuie căutat un loc accesibil, un loc decent, dar cu suprafața necesară, măcar 30 de ani de acum încolo să nu mai avem probleme.

”Câinii! Dacă-mi doresc ceva anul acesta este să se reglementeze regimul juridic al câinilor! Nu mai pot cu câinii! Eu sunt foarte iubitoare de animale, dar acum suntem în blocaj efectiv cu câinii din Piatra Neamț. Dacă, acum câteva luni, rugam cetățenii să fie cooperanți cu echipele de ecarisaj, să nu-i mai opărească, să nu le mai dea șuturi în fund, acum ne roagă să mergem să-i luăm și nu mai avem unde să-i punem, că adăpostul este plin și legea nu ne dă voie să-i euthanasiem. Sperăm să se deblocheze situația, fiindcă nu cred că au mai fost vreodată atât de mulți câini în Piatra Neamț”