Înainte de Premier League și de salariile de milioane de lire sterline, în Anglia “football” nu mai era un cuvînt atît de iubit. Jocul ca atare era în dizgrație, fanii erau numiți “hooligans.
Apoi a fost Italia ’90 – Cupa Mondială – o revenire la ceea ce fusese fotbalul englez, o reîntoarcere la rădăcini. Nu a fost însă de la început așa. Antrenorul, Sir Bobby Robson, era intens criticat de presa de la Londra, iar echipa sa era descrisă ca fiind una de “ratați”. Totuși, în numai șase săptămîni, prin extraordinarele lor reușite, acești “ratați” au izbutit să reunească o națiune, care a sperat pînă în ultima clipă la atingerea visului finalei Cupei Mondiale.
Povestit de Gary Oldman, prezentînd faze de meci (de la golul victoriei marcat de Platt în meciul cu Belgia, pînă la excelentele abilități tehnice ale lui Paul “Gazza” Gascoigne sau pînă la finalizările cu sînge rece ale lui Lineker) sau imagini pînă acum necunoscute publicului larg, documentarul “One Night in Turin” este, fără îndoială, cea mai sensibilă relatare a unei aventuri a fotbalului englez pe pămînt străin. Regizorul James Erskine nu a omis nimic, “hooliganism”-ul fanilor, starea fotbalului englez și acea magică noapte de la Torino, cînd Anglia a ratat finala Cupei Mondiale în favoarea Germaniei, după lovituri de departajare.
Documentarul combină în mod inspirat partea narativă, cu imagini din meciuri sau din preajma acestora. Toate acestea sînt completate de tăieturile de scenă cu prim-planuri ale controlului balonului pentru fiecare jucător al naționalei enegleze în parte. Toate acestea crează poate cele mai atractive 98 de minute pe care un spectator dornic de fotbal le poate urmări, chiar dacă nu este englez sau poate tocmai de aceea. Interesante sînt și subtitrările adăugate care dezvăluie privitorului, de pildă, ce indicații îi dă Sir Bobby Robson lui Paul Gascoigne sau cum l-a consolat tot pe acesta după al doilea cartonaș galben încasat în semifinala cu Germania.Este de asemenea surprinzător cît de grațios (fără exagerare) poate fi Lothar Matthäus cu Chris Waddle, după ce englezul a ratat penalty-ul care a dus la eliminarea Albionului.
Un documentar recomandat pentru orice iubitor de fotbal, care înțelege că este numai un joc, dar și mai mult decît atît. Pînă la urmă, tot un englez spunea că “fotbalul nu este o chestiune de viață și moarte, pentru că fotbalul este mai important și decît viața și decît moartea” (Matt Busby).
(Mircea MATEI)
