[message_box color=”green”]Dr. Carmen Martin, șefa secție Cardiologie din SJU Neamț, a absolvit Facultatea de Medicină din cadrul IMF Iași în 1980. În 1987 a devenit medic specialist, iar în 1994 medic primar. N-a rămas în Franța, deși a avut ocazia, din simplul motiv că avea toată familia aici. Și nici nu i-au plăcut francezii în mod deosebit. Cu toate acestea, a păstrat o relație de excepție cu Chantal și Alain Vyves, cel din urmă cândva celebru director al spitalului din Roanne, oraș înfrățit cu Piatra Neamț. De fapt, timp de ani și ani de zile, „frăția” cu francezii a fost ținută în viață exclusiv de medici.[/message_box]
■ Oamenii cei mai deștepți fac neurologie
– Cum bate inima?
Ți-am mai spus, năvalnic!…
– Când a început să-ți placă felul în care bate inima?
Când am început s-o învăț.
– De ce cardiologie?
Era singurul post din oraș.
– Lămurește-ne, te rog!
Era după 5 ani de pauză la rezidențiat, sau secundariat cum îi spunea, în care nu s-au dat examene pentru specialitate. Tovarășa Ceaușescu spunea că un inginer face 5 ani de facultate și 3 de stagiu, iar la medicină 6 plus 3 și medicul tot nu-i doctor. Între timp, eu, care veneam de la Iași, mi-am schimbat buletinul ca să primesc locuință. Am pierdut buletinul de Iași, am pierdut un atu. A trebuit să-mi găsesc un post care să-mi placă în județul Neamț. Singurul care mi-a plăcut a fost de cardiologie. De fapt era și singurul din Piatra Neamț. Restul erau la Târgu Neamț, la Roman.
– Destinul… Mă gândesc acuma la doamna doctor Tatiana Luchian, care-mi spunea într-un interviu că neurologia este regina specializărilor medicale.
Eu vorbesc ca un om care a vrut să facă neurologie și nu am reușit pentru că nu s-a scos post. Oamenii cei mai deștepți fac neurologie. Dacă ești deștept, pui diagnosticul de la ușă. După cum deschide bolnavul ușa, știi ce sindrom are…
– Asta-i o glumă?
Nu-i o glumă. Eu am vrut să fac neurologie, toată facultatea am făcut stagii la Neuro, asta-i situația.
■ Despre dramatism și timorare
– Și la neurologie este mult dramatism. Dar cât de dramatică este specializarea de cardiolog?
Nu, nu-i dramatic deloc. Totul este ca la carte. Cum să spun, nu-i nici oleacă de dramatism. Pur și simplu știi ce ai de făcut și faci. Celelalte specialități sunt cumva puțin timorate de noi. Ne consideră deosebiți, pentru că la toți li-i frică de inimă. Numai nouă nu ni-i frică. Suntem singurii. Un șoc cardiogen, tensiune zero, infarct – foarte bine, se rezolvă.
– Și dacă nu se rezolvă?
Știi ce ai de făcut.
– Cardiologul Carmen Martin nu e timorat de nimic?
Pe mine mă timorează copiii. Eu n-aș putea să fac pediatrie. În fața unui copil bolnav altfel reacționezi. În fața unui pacient cu infarct știm ce avem de făcut.
– Hai să spun ceva cinic. Mai pierzi un ochi, o mână, un picior. Cu inima nu mai ai soluții. Dacă s-a dus, s-a dus.
Când nu mai ai ce face, nu mai ai ce face. Dar, uite, avem aici pacient de 92 de ani, care a venit cu puls 180 și acuma e bine-mersi.
– Ai fost și afară, ai văzut cum e. Putem vorbi despre dramatismul cardiologiei în România?
Nu știu, ne-am învățat cu el. Iată, ne-am mutat aici (în secția nouă – n.a.) – vezi ce frumos e, ce luminos e, se vede Ceahlăul – după ce toată viața mi-am petrecut-o dincolo, pe coridoarele alea întunecate. Venind aici, m-am întrebat cum am putut? Mi-am dat seama că și-n niște beciuri, sau niște hrube, sau oriunde, am fi făcut același lucru. Afară e altă lume, nu m-am comparat niciodată cu ei. Am fost, am văzut. Nu aveam acces acolo, a trebuit să facem medicină și cardiologie cu ce aveam. Și am făcut-o. Nu poți să depășești limita istorică și geografică.
■ Malpraxis-ul sau unde dai și unde crapă
– Cum se explică cererea de specialiști români și adaptabilitatea lor? Mă gîndesc că, după ce a lucrat 15 aici, e un șoc ce vezi acolo.
Mai puțin pleacă cei care au lucrat 15 ani, pleacă foarte mult tinerii care nu au posibilități, care au un salariu de 10 milioane aici și care chiar nu pot trăi. Pleacă pentru că și-n Occident există o lipsă de medici, pentru că nici acolo oamenii nu mai vor să muncească foarte mult. Tinerii nu mai vor să facă medicină.
– Dar se câștigă enorm, nu înțeleg.
Nu se mai câștigă atât de mult. Este o meserie pe care malpraxisul a decimat-o. De exemplu, în Franța, ca să te vadă un ginecolog, trebuie să faci o programare cu 6 luni înainte. Gândește-te, la o naștere poți să ai o complicație. Un doctor care o complicație la o naștere este un om terminat.
– Adică?
Procesele durează ani de zile și-atuncea nu se mai face ginecologie. Nu poți să fii terminat la 45 de ani. Poți să ai o problemă, îți moare un copil, se întâmplă. Din cauza avocaților nu mai sunt ginecologi. Atunci când moare o femeie la naștere și copilul trăiește sau și copilul moare la naștere, nu e o chestie în care și destinul își face loc? Nu știu a ce-ți sună ție – mie-mi sună că-i ceva predestinat și nu numai doctorul e de vină.
– Eu credeam că numai în România se poate întâmpla.
Se întâmplă și afară. Se întâmplă să rupi clavicula unui copil la naștere, asta-i situația. Mai rar, dar se întâmplă. Nu poți să asiști nașterea pe calculator.
■ Din „bucătărie”
– Să revenim la „obiectul” muncii. Cardiolog fiind, cum îți mai sună vorbele noastre cu „mă doare inima de cineva”, „mi se rupe inima de cineva”, „îmi bate inima pentru cineva”?
Mie îmi sună clar: extrasistole, creșterea tensiunii. La mine totul este foarte prozaic. De fapt, cardiologia a devenit o specialiate despre cord, nu despre inimă. Nu pot să spun că sunt specialistă în boli de inimă. Sunt specialist cardiolog.
– Referindu-ne la cord, este județul Neamț mai bolnav ca altele?
Nu.
– Pe statistică?
Pe statistică, pe ce-mi povestesc colegii, pe întâlniri, simpozioane.
– Dar pe dotări?
Suntem la nivelul mediu al țării.
– Ce-i cu ecocardiograful cel nou?
E mult peste. E peste ce am văzut la Cluj, unde am fost la cursuri, la Clinica de radiologie și imagistică.
– Dar nu rezolvi problema numai c-un aparat deștept.
Rezolvi o parte din probleme.
– Se vor pune într-o zi stenturi la Piatra Neamț?
Cred că da și cred că destul de repede. Părerea mea e că privatizarea medicinei este calea corectă și vor apărea angiografe și la noi.
– Vom asista la venirea cardiologilor pentru sectorul privat, în timp ce secția din Spitalul județean de urgență a rămas în doar 4 cardiologi, din care unul pensionar, pentru că al cincilea, pensionar și el, va fi indisponibil o vreme?
Da, asta este urmarea firească a faptului că medicii au fost poftiți să iasă afară din țară, conform dorinței lor mai vechi.
– Spune-mi o clinică preferată de cardiologie preferată din țară.
Fundeni.
– A rămas? După toată revoluția cu Târgu Mureș, Brașov, Iași mai nou?
Da, Fundeni e cea mai bună, este centrul pilot. A rămas, nu știu cât o să mai rămână.
– Ce se întâmplă de fapt la Târgu Mureș?
Nu mai funcționează atât de bine, la parametrii de odinioară. Toți cei cu care colaboram sunt la Brașov, la o clinică privată
■ Două programe naționale salvatoare, cronicii speciali și sărăcia
– Povesteai cândva, pe fondul autostrăzii medicale Piatra Neamț – Târgu Mureș, că în Ardeal găseai înțelegere pentru cazurile sociale, pentru cine nu avea bani nici de-un stent.
Acuma s-a ajuns că nu se mai rezolvă nicăieri cazuri sociale. Îți trebuie ceva, cumperi, în afară de infarctului acut. E Programul național pentru infarctul acut. În primele 6 ore totul este gratuit.
– După aia?
După aia plătești. Dar Programul național merge. Secția de cardiologie din Piatra a fost printre primele care au raportat ca la carte și s-au încadrat în program. Noi am mers foarte bine cu programul ăsta pe relația cu centrul de la Iași.
– În ce constă?
Constă în pacienți trimiși repede la Iași. La Iași se pun stenturi, totul este gratuit. Noi raportăm totul Centrului național și pe aceste raportări vin fondurile. Dacă ți-i lene să raportezi, nici nu primești bani. În centrul de cardiologie de la Iași nu ni s-a refuzat niciun pacient cu infarct acut. Deci au pus stenturi gratuit.
– În limita celor 6 ore?
Maxim 12 ore, uneori e greu să discerni de când e durerea. În acest interval totul este gratuit, totul funcționează foarte bine, perfect dacă e ziua.
Acuma se pune pe roate Programul de embolie pulmonară, de trombembolism pulmonar. Astea vor fi direct pentru elicopter.
– De infarct a auzit tot omul, dar de trombembo… ăsta, mai rar.
Este tromboza unei artere de la plămâni, urmată de moarte rapidă.
– Și embolia aia în care era vorba de altceva, parcă de aer?
Asta era frica noastră, când făceam injecții, știi, că-ți bagă aer sau chestii de-astea. Embolia este o boală mult mai frecventă de cât se credea. Apare în special la persoanele mai grase care nu fac mișcare, apare la persoanele care fac drumuri lungi și stau nemișcate. Am avut o pacientă care a făcut două zile în autocar, din Anglia, o pacientă destul de tânără, de 50 de ani. S-a dat jos din autocar, și-a îmbrățișat soțul și a făcut embolie pulmonară, deci un cheag de sânge a plecat de undeva pe-o arteră. A făcut stop cardiac. A fost adusă aici, a fost trombolizată, cei de la UPU s-au mișcat foarte bine. A fost resuscitată, a stat două zile în comă după care și-a revenit.
– Mi-aduc aminte o discuție veche despre sărăcie și limitarea accesului la medicație pentru mulți cardiaci. Singura speranță pentru un cronic era să vină în spital și, în câteva zile, să-l echilibrați sau compensați, nu mai știu cum e corect. Pleca acasă, după o lună venea înapoi.
Și-acuma fac la fel. E aceeași situație. Dar vin la UPU.
– Mai ajung pe secție?
Bineînțeles că ajung și-i internăm.
– Mă enervează creatorii de reguli care nu pricep că un cardiac cronic nu-i ca orice cronic.
Așa este, el poate deveni acut imediat. Nu s-a schimbat nimic. Îl aduce salvarea, facem tratament, îi dăm scrisoare medicală, pleacă.
interviu realizat de Viorel COSMA
[quote align=”center” color=”red”]„Vin oameni care spun că au intrat pe internet. Acolo să și rămâneți! Dacă după 30 de ani eu nu știu ceva sau recunosc că nu știu de ce-i așa, tu intri pe net și în 5 minute știi tot. N-ai cum să știi tot. Poți să știi care-i cel mai bun tratament sau care-i cel mai bun doctor spus de nu-știu-cine, dar nu poți să știi tot. Eu n-aș intra pe internet.”[/quote]