Ultimul proiect legislativ în legătură cu instituirea votului obligatoriu suscită un interes aparte în Neamț prin lista de susținători. Trei dintre cei 12 inițiatori ne reprezintă: deputații PSD Liviu Harbuz și Ioan Munteanu și senatorul UNPR Liviu Bumbu. Alături de ei, deputații Toader Dima (PSD Vaslui), Ion Melinte (PSD Bacău), Ioan Stan și Gavril Mîrza (ambii PSD Suceava) întăresc dominanta moldoveană. O figură aparte face Mîrza, fost vicepreședinte (1992-1996) și președinte (1996-2008) al CJ Suceava, un stâlp al ”cultului” baronilor județeni.
Proiectul a fost supus dezbaterii și aprobării în procedură de urgență, dar dezbaterile pe această temă nu sunt noi. Nu mai departe de 2012 o asemenea inițiativă, susținută de deputații Tudor Ciuhodaru (PSD, PC, PP-DD la Iași și Vaslui) și Mircia Giurgiu (PRM, PDL, PSD la Cluj), fusese adoptată tacit în Senat.
Este de subliniat că în continuare se caută căi de a introduce votul obligatoriu în condițiile actualei Constituții.
Esența proiectului
În expunerea de motive se afirmă că introducerea votului obligatoriu ar putea certifica obligația civică a cetățenilor de a-și alege reprezentanții, fiind privită și ca o metodă de responsabilizare. Ar impune o mai bună informare a alegătorilor asupra candidaților, partidelor și programelor și ar reduce riscul de fraudare a alegerilor. Pe linia de sosire regăsim mai multă reprezentativitate pentru Parlament și legitimitate pe măsură pentru Guvern.
O nuanță sensibilă ține de intersecția cu Constituția. Între dreptul și obligația de a vota este o contradicție evidentă, ceea ce a generat de-a lungul anilor atitudini oscilante față de proiectele similare. Subliniind că alegerea nu poate fi asociată în totalitate cu obligativitatea, inițiatorii dezvoltă ideea dreptului de a nu alege introducând pe buletinele de vot o căsuță pentru așa-zisul ”vot alb”. Este marcată prin înscrisul ”niciunul dintre candidați nu corespunde” și ar reprezenta o sancțiune pentru clasa politică. În cazul când voturile centralizate pe colegiu sau circumscripție în patrulaterul alb însumează 50% plus unu, se va organiza un nou tur de scrutin.
Sunt menționate statele din Uniunea Europeană în care votul este obligatoriu, din care în patru absența este sancționată (Cipru, Grecia, Luxemburg și Belgia), iar în două nu (Italia și Portugalia).
În varianta românească, votul va fi obligatoriu la alegerile locale și parlamentare (nu și la europarlamentare) pentru toți cetățenii cu drept de vot, cu excepția celor peste 80 de ani și a celor cu boli cronice, deși multe boli cronice, cum se spune, se duc pe picioare. Amenda fixată pentru absențe nemotivate este fixată la 1.000 lei. Este prevăzută și posibilitatea de a vota în altă secție decât cea la care ești arondat.
La această oră, este cunoscut, proiectul nu întrunește o susținere solidă în interiorul PSD, dar nici nu este respins ferm cu argumentul că întâi trebuie schimbată Constituția.
Sâmburi de istorie
Istoria votului obligatoriu și răspândirea nu e chiar atât de simplă cum o tratează unii care se rezumă la a prezenta exemple. Au relevanța lor, dar nu prin decupare din istorie.
Votul obligatoriu își are originea în cantonul Saint Galen din Elveția, în anul 1835. Această măsură a fost adoptată în Belgia în 1893, se arată în studiul realizat în… 2006 de Centrul de Resurse pentru Democrație al Asociației Pro Democrația. (Un detaliu astăzi pitoresc este că s-a început cu bărbații, votul devenind obligatoriu și pentru femei în 1949.) Se amintește că votul obligatoriu a avut o susținere mai largă înainte de al doilea război mondial. Sunt exemplificate două situații total opuse. Pe de o parte, Republica de la Wiemar, unde prezența la vot era ridicată, a devenit un stat totalitar. Pe de alta, SUA și Marea Britanie, cu prezență scăzută la vot au rămas regimuri democratice. Concluzia, raportată la acele timpuri, a fost că prezența ridicată la urne nu este o garanție pentru supraviețuirea democrației. Astăzi se trece astăzi cu vederea și peste istoria noastră – Constituția din 1923 prevedea votul obligatoriu.
În opoziție cu actualul curent popular românesc favorabil, cei care sunt împotrivă insistă că votul nu e o obligație, ci un drept pe care fiecare alege să-l exercite sau nu, fiindcă una dintre libertățile democratice este decizia de a nu vota ce ți se oferă. Același studiu realizat de Pro Democrația arată că neprezentarea la vot exprimă decepția cetățenilor și izolarea politică a partidelor. Sunt amintite dificultățile punerii în practică și riscul ca, pe lângă anularea votului, să fie votați candidați extremiști sau nesemnificativi. La limită, sunt amintite opiniile care spun că părerile celor neinteresați de vot nu sunt demne de luat în seamă.
Europa, lumea și ”votul măgarului”
În Europa sunt și altele state care au încercat în ultimul secol, pentru o vreme, votul obligatoriu. E vorba de Austria, Franța, Olanda, Spania și Suedia. Oricum, cele șase din UE invocate nu au nici ele reglementări unitare.
Ilustrativă este situația din Belgia, unde votul obligatoriu este considerat o responsabilitate față de societate. Obligativitatea vine de la Constituție, în timp ce sancțiunile sunt stabilite de Codul electoral. La prima absență nemotivată, amenda este simbolică. La a doua, în decurs de șase ani, crește de aproape 10 ori. După trei absențe, în zece ani, ești afișat la primărie, după patru ești privat de dreptul de a vota. Intervin și dificultăți la promovare într-o funcție publică. Sunt scutiți de sancțiune cei în vârstă de peste 70 de ani, cei care locuiesc la mai mult de 50 km de secția de votare, dar și cei care au un motiv rezonabil.
În Grecia, arată presa internațională, o persoană care nu votează întâmpină probleme la emiterea de documente, de genul permis de conducere sau pașaport, în timp ce ”omologii” italieni pot avea probleme în a găsi locuri la creșă pentru copiii lor.
”Galeria” internațională cuprinde și ea țări unde absența de la vot e sancționată (Argentina, Australia, Brazilia, Congo, Ecuador, Peru, Singapore și Uruguay, de exemplu) alături de țări unde nu sunt menționate sancțiuni, precum Bolivia, Costa Rica, Republica Dominicană, Egipt, Honduras, Liban, Libia, Mexic, Panama, Paraguay sau Thailanda. Nu există studii care să arate fără dubii că, în aceste țări, votul obligatoriu ajută democrația. Dar nici nu rezultă că impunerea votului ar afecta libertatea. De aici mai departe, dezbaterile și studiile se diversifică ținând cont de particularitățile fiecărei țări. Este motivul pentru care a prins contur ideea de a-i premia prin reduceri de taxe sau facilități fiscale pe participanții la vot.
Ca o curiozitate, o atenție mai mare s-a acordat analizării votului dat la întâmplare. E numit ”votul măgarului”. Un studiu efectuat la Universitatea de Stat din Ohio (SUA) a indicat beneficii pentru candidații aflați mai sus în ordinea de pe buletinele de vot. Multe alegeri se decid exact în marja acelor puține procente de până în 3% reprezentate de votul la întâmplare. În SUA, unele state au trecut chiar la tipărirea de buletine de vot în care candidații sunt rotiți între ei, ceea ce nu se potrivește în România, unde lupta pentru a prinde poziții bune nu mai trebuie descrisă. Pornind însă de la acest studiu nu e greu de configurat cât de importantă devine componenta ”votul măgarului” în condițiile votului obligatoriu.
Încurcăturile abia urmează
Voci dintre cele care încurajează pe față actuala inițiativă legislativă sau exprimă o poziție rezervat-pozitivă o lipesc de proiectul privind votul prin corespondență. Nici acesta nu e nou. Unul cunoscut datează de vreo trei ani, promovat fiind de fostul ministru de Externe Theodor Baconschi. E lesne de înțeles că se referea la votul românilor din străinătate. Un proiect serios ar aborda votul prin corespondență și în hotarele țării. Astfel, am dezvolta un sistem flexibil și coerent, perfect raportat la condițiile României, astfel încât obligativitatea votului să nu mai sperie pe nimeni sau să-l abandonăm definitiv. Firește, dificultățile tehnice și financiare ce trebuie depășite riscă să amputeze proiectele, dar ele nu pot funcționa corect decât împreună. Costurile, indiferent care ar fi, sunt nesemnificative prin comparație cu limpezirea definitivă a sistemului de vot. Reprezintă un interes național major, iar chestiunile constituționale i se subordonează. Cheia stă în voință politică.
Opinii pro și contra din 2009
O dezbatere organizată de cotidianul Gândul pe seama votului obligatoriu, în iunie 2009, a prezentat o serie de opinii interesante din partea personalităților chestionate. Raportarea răspunsurilor la contextul acelui moment este și mai interesantă.
”Nervii sunt mai buni decât lehamitea” (Andrei Pleșu, via Dilema Veche)
”Cred că e preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simț civic autohton, decât să fim campionii absenteismului european și să ne lăsăm conduși de opțiunile (aproximative) ale unei minorități active sau manipulate. Cred că nervii sunt mai buni decât lehamitea, că îndeplinirea unei obligații antipatice e mai utilă decât satisfacția unei libertăți fără reguli”.
”Sper să nu mă bage la pușcărie dacă nu mă prezint la vot” (Victor Rebengiuc)
”Eu mi-am făcut filozofia mea de viață pentru cât voi mai trăi: nu mai votez atâta timp cât aceiași oameni se schimbă la conducere, între ei. Spre să nu mă bage la pușcărie dacă va fi vot obligatoriu și eu n-am să mă prezint!”
”Absenteismul este un efect și nu o cauză” (Nicolae Manolescu)
”Sunt categoric împotriva introducerii votului obligatoriu, pentru că asta nu ar rezolva cu nimic situația. Votul este un drept și nu o obligație, și nu mă poți forța să mă duc la vot dacă eu nu vreau. Faptul că s-a absentat atât de mult de la urne este un efect, nu o cauză. Și asta este o formă de vot, se cheamă vot prin omisiune”.
”O astfel de obligativitate este și nedemocratică, și neconstituțională” (Mircea Cărtărescu)
Scriitorul Mircea Cărtărescu spunea atunci că nu s-a gândit la acest aspect, dar că ”o astfel de obligativitate este și nedemocratică, și neconstituțională”, adăugând: ”Obligativitatea presupune și un sistem de coerciție… Ar trebui să facem închisoare, să plătim amenzi?! Nu sunt de acord cu obligativitatea votului nici măcar pe o perioadă determinată. Nu cred că este valabil nici teoretic și nici practic”.
”Sunt de acord cu votul obligatoriu, dacă pe buletin va exista o casetă pentru votul alb” (Radu Cosașu)
Scriitorul Radu Cosașu a anticipat proiectul legislativ din 2014 și considera normală o astfel de decizie: ”Sunt de acord cu votul obligatoriu, cu o condiție: existența pe buletin a casetei pentru vot alb. Votul alb este secretul acestui vot obligatoriu”. Mai spunea că în România, cu siguranță, voturile albe ar fi extrem de numeroase, situație care i-ar determina pe politicieni să nu fie de acord cu o astfel de obligativitate.
”Și dacă am vota 1.000 la sută, rezultatul ar fi același” (Mircea Mihăieș)
Criticul literar Mircea Mihăieș sublinia utilitatea exercițiului de civism și supunerea în fața regulilor democratice, dar ”nu trebuie să uităm care a fost rezultatul prezenței masive la vot – dacă nu de 100 la sută, măcar de 90 la sută – la începutul anilor ’90. Eu nu cred că un astfel de vot ar duce la rezultate convenabile. Așa arată poporul român, cum arată Parlamentul actual, Guvernul… Și dacă am vota 1.000 la sută, rezultatul ar fi același. În consecință eu nu sunt pentru votul obligatoriu”.
Vot prin corespondență doar pentru diasporă?
Bogdan Stanoevici, ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni, susține proiectul și adaugă: ”Problema este că implementarea unui astfel de proiect este extrem de complexă, necesită nu numai capital financiar, dar și capital uman. E vorba de o tehnologie, e vorba de un sistem de securizare care să nu poată fi folosit în detrimentul scopului pentru care a fost creat. Dar este o cerere care vine de peste tot din lume și, într-adevăr, se lucrează la acest lucru. Deja trebuie refăcute listele, trebuie să putem să avem o imagine cât mai clară a prezenței românilor în străinătate, lucru care nu este deloc ușor. Cifrele variază între cifrele oficiale ale direcțiilor consulare, ale ambasadelor, ale autorităților locale, ale bisericilor și ale românilor”.
Klaus Iohannis: ”Alianța Creștin-Liberală consideră că asigurarea condițiilor pentru ca toți cetățenii să își poată exprima liber votul, în condiții decente, trebuie să fie o obligație pentru întreaga clasă politică. Respectarea drepturilor constituționale, inclusiv cel de vot, pentru cei care muncesc și trăiesc în străinătate reprezintă o responsabilitate pe care ACL și candidatul la președinție al dreptei unite și-o asumă”.
Constituția din 1923 instituia votul obligatoriu
În Regatul României, Stat național național unitar și indivizibil, există două categorii de prevederi aproape uitate inclusiv de cei care invocă tradițiile monarhice românești. La Titlul III (puterile statului), Capitolul I (reprezentarea națională), în Secțiunile I și II se vorbește despre Adunarea deputaților, respectiv Senat. În privința Adunării deputaților reținem:
Art. 64 – Adunarea deputaților se compune din deputați aleși de cetățenii Români majori, prin vot universal, egal, direct, obligator și secret pe baza reprezentării minorității.
La Senat, sunt două articole legate între ele:
Art. 67. – Senatul se compune din senatori aleși și din senatori de drept.
Art. 68. – Toti cetățenii Români dela vârsta de 40 ani împliniți aleg, pe circumscripții electorale cari nu pot fi mai mari decât județul, prin vot obligator, egal, direct și secret, un număr de senatori.
Se remarcă restricția de vârstă pentru alegerea senatorilor.
Știați că?…
► Printre opozanții votului obligatoriu se numără cei de la UDMR, care ar fi dezavantajați clar de acesta, ei având șanse minime să mai intre în Parlament, dacă se menține pragul de 5% pentru o formațiune politică.
► Potrivit site-ului oficial al alegerilor europene, citat de un portal de știri din România, Belgia, Grecia, Luxemburg și Cipru au vot obligatoriu la alegerile pentru Parlamentul European. În 2009, Luxemburg a avut cea mai mare prezență la urne (90,75%), urmat de Belgia (90,39%). În pofida votului obligatoriu, în Cipru au votat 59,4% dintre alegători, iar în Grecia 52,61%. În 2014, statisticile nu au fost nici pe-atât de interesante.
► Un nou spot electoral al Comisiei Electorale Centrale, la o rundă de alegeri locale din Republica Moldova, atenționa într-un mod interesant că în 32 de țări prezența la vot este obligatorie, în timp ce moldovenii au libertatea de a alege. Un alt spot îndeamnă femeile să nu fie indiferente, specificând că în prezent, femeile nu au drept de vot în 6 state ale lumii.
► Elveția nu își obligă locuitorii să vină la vot, însă excepție de la regulă face un singur canton. În Schaffhausen, canton în care trăiesc aproximativ 75.000 de persoane, votul este obligatoriu.
► În februarie 2010, Victor Ponta declara că va susține ca în viitoarea Constituție votul să fie obligatoriu, iar Parlamentul să rămână cu două Camere legislative.
Farmecul sondajul care nu este sondaj de opinie
Ediția on-line gandul.info a pus cititorilor, în primăvară, întrebarea ”Ar trebui să fie obligatorie prezența la vot?”, oferind ca variante de răspuns doar ”da” și ”nu”. Astfel de operațiuni sunt în egală măsură curente și banale în mediul on-line. Pericolul vine din prezentarea ca sondaj, astfel inducându-se ideea că avem de a face cu un sondaj de opinie, ceea ce nu este cazul. Simpla excludere a opțiunilor ”nu știu” și/sau ”nu mă interesează” e suficientă, fără a intra în alte detalii, pentru a ridica semne de întrebare.
Totuși, pentru farmecul proporțiilor, se pot reține răspunsurile ca dând un indiciu despre opțiunea cititorilor interesați de problema ridicată:
- Da – 65,42% (1120 voturi)
- Nu – 34,58% (592 voturi)
Pagini realizate de Viorel COSMA