- interviu cu senatorul Liviu Octavian BUMBU
– Domnule senator, care este misiunea dvs. în legislativul țării?
– În primul rând, la fiecare început de săptămână, este activitate intensă a Parlamentului, la București. De regulă, luni, marți, miercuri, programul cuprinde activități în trei părți distincte. Prima, care se vede, este cea în plen, apoi cea din comisiile de specialitate, însă acolo nu mai apar camerele televiziunilor. Practic, nu se află, în exterior, ceea ce se face acolo. Munca de bază este în comisiile de specialitate.
– Din ce comisie faceți parte?
– Fac parte din Comisia de cercetare a abuzurilor, iar acolo se adună plângerile nemulțumiților din întreaga țară. A treia activitate este cea din cadrul grupului parlamentar, eu fiind în grupul PSD-UNPR. Mai fac parte și din grupul parlamentar de prietenie cu Republica Moldova.
– Ați fost la Chișinău vreodată?
– Nu, dar au venit ei aici. Sunt și în grupul de prietenie cu Belarus, Australia și Portugalia și sunt diferite activități. În afară de aceste lucruri, sunt o mulțime de ONG-uri, la care am aderat sufletește, din România și Republica Moldova, care luptă pentru unificare. Sunt integrat în activitatea lor, privind adopții sufletești de copii, de școli, fără restricție.
– Cum vedeți gesturile din ultima perioadă ale guvernului României, în privința Republicii Moldova?
– După părerea mea, sunt foarte bune, normale chiar. Este un subiect foarte dificil, dar eu îl consider normal, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot se va întregi țara. De fapt, asta înseamnă activitatea de la București. În comisii se discută inițiativele și propunerile legislative. Acolo se dezbat problemele și se ține cont de propunerile guvernului, ale comisiei legislative etc. Se dezbat și se discută, de regulă, toate inițiativele. Dintre toate, comisia de abuzuri face un pic excepție.
– Cum așa?
– Mă refer la problemele deținuților, cele ale fondului funciar, ale unor categorii de oameni, probleme de abuz ale unor instituții ale statului… De exemplu, chiar și radio, televiziune sau altele, plus sindicatele…
– Abuzuri ale justiției?…
– Cum să nu! Sunt o mulțime, iar acestea înseamnă neîncadrarea în lege. Sunt foarte mari probleme, iar vraful este foarte mare, și din Neamț, și de peste tot.
– Din Neamț, ați studiat vreun caz?
– Sunt o mulțime. Cele mai multe se referă la fondul funciar, mai ales în zonele preorășenești și în zona de munte. Este vorba inclusiv de pădure, cu nedreptăți ale instituțiilor statului. Comisia parlamentară preia tematica, o distribuie și cere lămuri suplimentare instituțiilor implicate. Le vedem punctul de vedere, apoi audiem părțile, tragem o concluzie și nu facem altceva decât să atragem atenția instituțiilor care supraveghează, acolo unde constatăm că cererea sau reclamația este întemeiată. Orice instituție are un sistem de supraveghere, și sunt o mulțime și din Neamț. Pe foarte mulți i-am trimis la Avocatul Poporului, profitând de faptul că avocatul adjunct este din Neamț.
”Modificări la noul Cod silvic”
– Politică unde se face?
– La grupul politic de care aparții, pentru că de acolo se dau încadrările în comisii, pe funcții, etc. Acolo se discută din punct de vedere politic. Eu am marele avantaj, pentru că am avut foarte multe propuneri legislative, în jur de 80 la ora asta. În Parlament nu este o bătaie pentru cifre. Propunerile legislative au apărut ca o necesitate, pentru că au fost cerute de oameni. Și ele trebuie susținute în plen. De multe ori, se întâmplă situația în care ministerul dă aviz negativ, dar eu, ca inițiator, am perfectă dreptate și trebuie susțin inițiativa, chiar contra sistemului. În ciuda avizelor negative, am câștigat de multe ori, iar cele pentru care am primit aviz favorabil au trecut fără să mai fie necesară susținerea în plen.
– Un exemplu?
– La noul Cod silvic am avut amendamente, pentru care m-am luptat în comisie, deși nu am făcut parte din comisia de specialitate. În primul rând, la nediferențierea mărfii după orar de livrare. Era perioada de iarnă, programul restrâns, iar în vară mai extins. Dar perioada de exploatare este iarna și nu mai era loc când să mai lucreze oamenii. În urma consultării celor din domeniu, din Neamț, am propus și susținut această treabă, mi-a fost admisă și a trecut. Un alt amendament, pentru că se propusese ca 100% lemnul să fie livrat din rampă – asta era propus în Codul silvic de către Ministerul Mediului și nu concorda cu posibilitățile Romsilva -, în urma consultării, am făcut un amendament ca Romsilva să stabilească gradul de tăiere. Anul acesta 30%, la anul 70% . În caz contrar, era o obligativitate pe care nu o putea nimeni respecta. A mai fost un aspect: dacă era 60% cu vegetație pe terenuri degradate, fără a include arbuștii, terenul intră în regim silvic și însemna că, la capitolul pășuni – și așa reduse cu 10.000 ha -, nu puteam să respectăm protocoalele cu UE, de respectare a biodiversității. Plus celelalte aspecte. Eu am dat exemple, iar inițiativele au trecut.
Mai este o problemă și cu Legea vânătorii, pentru că, în Parlament, sunt mai mulți vânători decât crescători de oi. Cu toate că mulți au comportament de ciobani… Ei au reușit de-a lungul timpului să impună un articol de lege, ca la o stână să nu fie mai mult de 2 câini liberi și unul legat.
– La stână?
– La stână, pentru că, vezi Doamne, periclitează vânatul. În primul rând, câinii niciodată nu se îndepărtează de stână și nu au capacitatea să fugărească vânatul, care este învățat cu alte răpitoare. În aceste condiții, am făcut amendamentul prin care fiecare organizator de stână stabilește numărul de câini și, în schimb, să fie responsabil pentru pagubele făcute. În același timp, și administratorul de vânătoare să-i despăgubească pe toți deținătorii de suprafețe agricole, exploatații, de pagubele produse de animalele sălbatice: porcii mistreți, urșii etc. Adică, să-i despăgubească și să intrăm într-un circuit civil normal. Toate aceste amendamente au la bază problemele oamenilor din zona mea de activitatea parlamentară, respectiv Colegiul 3 Senat.
”Subvenția agricolă și venitul minim garantat”
– La ce lucrați în prezent?
– Acum lucrez la o chestiune foarte, foarte grea și nu știu cum o să o pot rezolva. Este o problemă cerută de oamenii din spațiul rural nemțean. Sunt foarte mulți care primesc ajutor social, pentru că nu au un venit minim garantat, ca să se încadreze în limite. Odată cu primirea subvenției agricole, dacă o bagă la venit, ei depășesc plafonul și sunt scoși din ajutorul social. În plus, trebuie să plătească retroactiv. Gândiți-vă ce dramă se pregătește acum și câți oameni sunt în această situație! Deși aceste subvenții nu sunt date ca ajutor social, ci pentru a determina și a te ajuta să cultivi pământul. De fapt, nu este un venit suplimentar, iar de aici ne ducem la altceva, la care am făcut intervenție, anume impozitarea subvențiilor. Pentru că se intră în contradicție cu legislația europeană.
Mai este și problema cu scutirea impozitului pentru construcțiile agricole. Imaginați-vă ce spații protejate dețin agricultorii – pentru că producția agricolă este de volum -, apoi imputurile (îngrășăminte, semințe, etc), pistele care sunt pe suprafețe mari… Dacă sunt impozitate, cu toate că guvernul a scăzut de la 2,5% la 1%, totuși, procentul grevează foarte mult, într-o activitate unde rata rentabilității este în jur de 10%, iar 1-2% contează foarte mult. Ministerul Agriculturii ne-a dat aviz favorabil, însă Ministerul Finanțelor unul negativ. Hotărât, Guvernul și-a însușit punctul de vedere al Ministerului de Finanțe, iar aici am reușit un artificiu: să treacă acest amendament tacit. Adică am întors inițiativa de câteva ori la comisie și a depășit termenul în care trebuie să fie dezbătut. În aceste condiții, amendamentul a trecut de Senat favorabil; această metodă se numește aprobare tacită. Dacă și colegii din Camera Deputaților vor avea abilitatea să o apere cum trebuie, vom avea succes. Până acum nu a trecut, dar, în principiu, Ministerul Agriculturii este de acord. Nu poate trece, pentru că vor interveni și alte domenii cu priobleme: armata, CFR etc., care dețin mari suprafețe. Un alt aspect: Ministerul de Finanțe confundă Legea 31 cu 36. Una este Legea societăților agricole, alta a societăților comerciale. Acea cantitate de produse, care ni se dă nouă, celor care pun terenul în comun la o societate agricolă, este tratată ca o redevență și se impozitează. Asta, când, în fapt, ea a fost impozitată o dată, în bilanțul pe societatea agricolă. Nu este o redevență, ci este rezultatul uzufructului care îi revine. Adică eu, particular, dacă nu consum, nu intru în societate, dar obțin niște produse pe care le raportez valoric și care sunt impozitate o singură dată. Dacă mă bagă în societatea agricolă, se impozitează de două ori: o dată societatea, apoi încă o dată pe mine, ca proprietar care primește 600 sau 1000 kg de grâu la hectar, în echivalent bănesc. Este o nedreptate flagrantă, iar Ministerul Finanțelor, dar nu ca minister, ci ca instituții județene sau regionale, dă o interpretare cum îi este favorabilă. Această modificare nu am reușit să o trec, dar lupt în continuare.
”Premilitarii căzuți pe front, fără drepturi…”
– Ați mai avut inițiative?
– Cum să nu! Toate acestea au ieșit în evidență din discuțiile cu agricultorii. Mai mult, retrocedările de teren nu sunt încheiate. Au mai rămas puțini, dar însemnat ca număr, care nu au primit teren, pentru că legislația spune că trebuie să vii cu acte de la Arhivele Militare de la Pitești. Am făcut o inițiativă legislativă, cu ajutorul parlamentarilor de Neamț, am susținut-o în Senat, am avut sprijin nemaipomenit din partea unor parlamentari cu care nu discutasem în plen, așa fel ca să poți face dovada nu numai cu actele de la arhive, ci și cu alte documente: livret militar, decorații, medalii, plus martori. Ei bine, acest amendament nu a putut să treacă. Am discutat din nou cu oamenii din zona respectivă, mai cu seamă din Borca, apoi am avut o discuție și cu alții și vom reveni. Voi fi co-autor, cu o nouă formă, și o vom relua, ca să poată fi încadrați cei care nu au primit suprafețele respective. Mai este o lacună legislativă, cum că premilitarii nu sunt considerați combatanți, când foarte mulți dintre ei, dacă nu majoritatea, au fost prinși pe linia frontului. Nu toți au ajuns în spatele frontului. Unii au murit, alții nu pot beneficia de niciun drept, deși ei au fost în focul luptelor. Vom încerca să convingem autoritățile, ca să fie recunoscuți și premilitarii. Există, de asemenea, și problema dreptului de uzufruct pe proprietățile aparținătoare parcurilor naturale și naționale. În aceste zone nu se poate interveni, dar acolo sunt și proprietari particulari. Ar trebui ca statul să le dea dreptul de uzufruct, măcar cât ar putea să exploateze legal de pe suprafața pe care o are în proprietate.
– Comuna Dămuc are în Masivul Hășmașu Mare o suprafață unde nu se poate atinge o rămurică…
– De fapt, pentru asta am făcut și interpelare scrisă, ca statul să ofere fiecărui proprietar drepturi. Ni s-a spus că pentru anul acesta a fost prinsă în buget, iar banii urmează să-i dea guvernul. Atât cât le va da, 4-6 mc de material lemnos pentru fiecare hectar. Nu este mult, dar atât se poate explota anual de pe un hectar. Cu ce este vinovat proprietarul de acum un secol că, în ultimele decenii, pământul lui a fost inclus în parcurile naționale?
Ioan APOPEI