Săptămânalul ”Mesagerul de Neamț” a scris despre afacerile lui Gabriel Muraru legate de Societatea Națională a Sării, cu mult înainte ca presa națională să preia subiectul sau ca Procuratura să fie sesizată cu privire la aceste fapte. Despre afacerile aceluiași personaj s-a mai scris în presa regională sau locală, în legătură cu perioada sa de glorie, când toată lumea știa că este consilierul primarului Gheorghe Ștefan pe probleme de turism. El ținea lecții despre ce va însemna Piatra Neamț în momentul când toate planurile înșirate pe hârtie vor prinde viață și cum vor mișuna turiștii în zonă. Evident, pentru acest lucru era nevoie de investiții, multe și importante, din care o parte s-au făcut și nu s-a scris suficient despre încrengăturile care au generat plus-valoare în buzunarele unui grup de inițiați locali. Gabriel Muraru, direct sau prin intermediul unor firme de familie, a fost parte și la jaful/ bătăia de joc numită anvelopare termică a unor blocuri din Piatra Neamț, despre care s-a scris mult, dar insuficient. La fel și în cazul unor lucrări mult mai importante chiar prin București.
În acest moment, Gabriel Muraru a ajuns un personaj național extrem de important din punctul de vedere al anchetatorilor, dar și al multor personje de top, care se tem de ce ar putea povesti fostul angajat al Ministerului Apărării Naționale, transformat prin căsătorie în specialist în haine și apoi în specialist în managementul banilor europeni și publici. Din acest motiv, multă lume îi prevede un viitor luminos în țări străine fără convenție de extrădare cu România sau unul mai puțin luminos, pe plaiurile mioritice, unde va avea de ales între a povesti tot ce știe sau de a lua asupra sa anumite lucruri. Exemplul nașului său de cununie, cunoscutul avocat Doru Boștină, este sigur că-i va folosi, așa cum se spune deja că s-a întâmplat în dosarul Microsoft, în legătură cu Gheorghe Ștefan.
Parcursul național al lui Gabriel Muraru
Numirea sa ca director general al Companiei Naționale a Sării ”Salrom” SA a fost decontată politic de Gheorghe Ștefan și PDL. Toată lumea a spus că este omul plasat de Ștefan în poziția respectivă și că tot ceea ce a făcut Muraru a făcut la ordinul lui Pinalti. În realitate, lucrurile sunt un pic mai complicate, Muraru fiind sprijinit și propulsat spre funcția respectivă și de prietenii săi Boștină și Hrebenciuc. Evident că relațiile speciale cu Ștefan rămân, dovadă calitatea de intermediar de încredere atunci când a fost vorba despre banii considerați mită din dosarul Microsoft, în care edilul de Piatra Neamț este arestat. De ce persoanele care au primit banii în conturi sunt bine mersi, este o altă poveste, care poate ține și de modul cum au înțeles să colaboreze cu organele de anchetă. La Salrom, Gabriel Muraru a mulțumit multă lume. În jurul contractelor dubioase încheiate în mandatul său, colcăie multă lume importantă, multe societăți comerciale, mulți bani. Aici putem vorbi despre foști miniștri, despre oameni din aparatul palatului Cotroceni, despre oameni cu legături în lumea sportului etc.
Practic, Muraru a îndeplinit rolul care i s-a dat: să împartă bani către cine era nevoie. O rețea foarte bine pusă la punct, bazată pe o bogăție naturală, de unde s-au sifonat sume foarte importante. Cei care l-au numit pe funcție au fost atât de mulțumiți încât, la un moment dat, s-au gândit să-i dea să se ocupe și de o regie a apelor minerale, de unde iarăși se puteau face bani cu nemiluita.
Sarabanda contractelor, despre care am scris deja și asupra cărora vom reveni, a avut în vedere orice aspect de unde se puteau face bani. Contracte de consultanță care se suprapuneau, contracte supradimensionate către firme care organizau târguri internaționale, contracte de achiziții suspecte, contracte cu firme de pază, achiziții de piese de schimb, toate poartă girul inconfundabil al lui Gabriel Muraru, inclusiv cele încheiate cu societatea nașului său de cununie. Culmea managementului a fost când pe o mașină a companiei Salrom s-au luat și decontat piese de BMW X6, exact mașina personală a directorului lansat de la Piatra Neamț. Controlul Curții de Conturi și prejudiciul calculat de această instituție, precum și schimbările politice le-au dat de înțeles lui Muraru și protectorilor lui că este cazul să se reorienteze.
La un moment dat, s-a vehiculat numele său în legătură cu domenii în care acum DNA-ul lucrează cu spor: CFR, Energie – și ne referim aici la Electrica, Hidroelectrica, Translectrica, unde planul era să ajungă director general la SMART SA, un pui care avea de cheltuit o mulțime de bani de la firma-mamă. Scandalurile apărute în jurul acestor puncte fierbinți de interes au mai întârziat plasarea lui Muraru pe orbită și, atunci când s-a făcut, locul a fost unul de adjunct. Despre activitatea sa la SMART mai sunt multe lucruri de documentat, mai ales că ea se suprapune cu perioada în care avocatul Doru Boștină a fost factorul ”declanșator” al marilor scandaluri de corupție care au zguduit România: mită la Hidroelectrica, scandalul Microsoft și altele, la fel de importante. Brusc, Gabriel Muraru a trebuit să plece de la SMART și, aparent, a rămas pe drumuri, în condițiile în care toate bunurile sale erau scoase la vânzare.
Este momentul în care îi întinde o mână de ajutor un vechi colaborator care nu-i putea refuza un serviciu, un fost director de la cunoscuta societate Luxten – unde multă lume a primit un salariu datorită numelui sau al influenței în sfera contractelor publice. Ionel Pepenică, un apropiat al fostului ministru Dan Ioan Popescu, miliardar de top al României, l-a recuperat pe Gabriel Muraru și l-a introdus în afacerea sa cu energie, prin firma Total Strada. Societatea reprezintă un fel de panaceu universal în găsirea de soluții pentru administrațiile locale, de unde și numărul mare de contracte de acest gen. După apariția sa în firmă, Gabriel Muraru a sunat și s-a întâlnit cu mai mulți primari nemțeni, cărora le-a propus diverse colaborări, încercând să se interpună între contactele deja existente.
Episodul Muraru – Scorseze Security
Arestarea în Neamț a lui Lucian Nicolae Mursez, patronului uneia dintre cele mai mari firme de pază și protecție din țară, Scorseze Security Internațional SRL, este, dacă doriți, simbolică. Puțină lume își mai amintește despre ce scris Mesagerul de Neamț în octombrie 2013: un contract prelungit de Gabriel Muraru exact cu această firmă, contract care, probabil, se află și el în plângerea penală a Curții de Conturi a României, adresată Parchetului General. Este interesant să ne aducem aminte, tocmai pentru a menține pe retină amploarea națională a personajului Muraru și implicațiile la care se poate ajunge.
Prelungire și mărire de tarife pentru Scorseze
Orice bogăție natură a României trebuie păzită. Este sloganul după care se ghidează toți guvernanții români. Mai în glumă, mai în serios, un mare șef de firmă de pază spunea, în cunoștință de cauză, că în România există două categorii de cetățeni – cei care fură și cei care păzesc – și că, de multe ori, ei ajung să se confunde. De aceea, continua el, niciodată nu se ajunge în faliment cu o firmă de pază. Decât dacă există interesul de a nu plăti impozite și taxe.
Revenind la subiectul nostru, Gabriel Muraru a acordat o mare atenție pentru paza obiectivelor aparținând de Societatea Națională a Sării SA. Atât de mare, încât se face trimitere în acte oficiale la zeci de mii de ore plătite peste numărul de ore posibil de efectuat și despre tarife mărite în timpul derulării contractelor.
Un prim contract care a intrat în discuție este cel cu SC Scorseze Security Internațional SRL București. Firma cu pricina avea un contract încheiat în 2009, valabil până în aprilie 2010. Tarifele la care lucra, stabilite prin contract, au fost cuprinse între 5,9 – 7,32 lei/ post/ oră, plus TVA, pentru mai multe locuri din țară și sediul central. Un preț rezonabil. Numai că, prin diferite acte adiționale, a fost prelungită durata contractului până în august 2011. Gabriel Muraru, la două luni după ce a ajuns director, a încheiat un alt act adițional prin care era de acord cu majorarea prețului la valori cuprinse între 6,25 – 7,15 lei/ oră/ post, tot în funcție de complexitatea postului. De ce a fost acceptată această majorare, care nu era stabilită în actele adiționale de prelungire a contractului, semnate de fostul director, este o dilemă care poate fi lămurită doar de cel în cauză.
Din punctul de vedere al nemțenilor, să menționăm că, la înființare, societatea a deschis un punct de lucru în Piatra Neamț, str. Paltinilor, bl. 6, sc. C, et. 4.
În ziua în care se semna majorarea tarifelor, cele două părți – regia de stat condusă de Gabriel Muraru și Scorseze Security Internațional – au hotărât să cesioneze contractul către o altă firmă de pază. (…) Pentru aceasta, s-a mai apelat o dată la soluția salvatoare a unui act adițional, care să statueze noul preț. (…)Dacă prețul este sau nu justificat, nu-i problema noastră. Consemnăm însă că, în felul acesta, au fost suplimentate plățile cu peste 1,5 miliarde lei vechi. Cu TVA inclus. Dacă la suma respectivă mai adăugăm suplimentări de posturi operate și că, în perioada octombrie 2010 – august 2012, s-au plătit în plus între 800 și 1850 de ore lunar, rezultă încă 1,1 miliarde cost suplimentar față de contractul inițial. Tot cu TVA inclus.
Totalul exact este de 279.665,38 lei noi, sumă cu care ar fi crescut nejustificat cheltuielile Societății Naționale a Sării SA, lucru care, dacă este adevărat, ar însemna și prejudicierea bugetului de stat întrucât a fost redus artificial impozitul pe profit.
(fragmente dintr-un articol publicat în Mesagerul de Neamț în 20 octombrie 2013)