Acasă Eveniment Reportaj Pe urmele sfinților din Neamț

Pe urmele sfinților din Neamț

0
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Această prezentare necesită JavaScript.

Hotărât lucru: orice pelerinaj trebuie făcut cu măcar un slujitor de Dumnezeu alături, fiindcă astfel tu, pelerin, ai prilejul de a vedea lucruri care altfel stau ascunse privirii simplului vizitator de biserică sau mânăstire. În frunte cu părintele Dumitru Irina, voluntari și copii din tabăra ”Dăruind vei dobândi”, Filioara, au făcut un itinerariu pe urmele sfinților din zona Agapiei și Târgului, sfinți mai mult sau mai puțin cunoscuți. Fără părintele Dumitru în ”echipaj”, poate nu ar fi aflat istoria bisericii dintr-un brad, ridicată în munții Sihlei de Ioniță Cantacuzino Pașcanul, la 1763, în amintirea tovarășului său Ioan Coroi, prăpădit la o vânătoare de cerbi în râpa care-i poartă și azi numele. Și poate n-ar fi simțit smerenia care coboară parcă de-a lungul peretelui de stâncă la poalele căruia a sihăstrit, doar ea cu Dumnezeu, Sfânta Teodora de la Sihla.

Mănăstirea Sihla, ansamblul cunoscut și vizitat de toată lumea, este frumoasă, dar, alături de părinte, parcă mai frumos a fost urcușul printre stânci și coborâșul prin pădure.

Câțiva, destui, kilometri mai departe, la Sihăstria, pașii s-au îndreptat firesc spre chilia părintelui Cleopa, unde, pe lângă istorisirile scurte, bine primită a fost și binecuvântarea de a culege din roadele merilor din față. Popasul în cimitirul Sihăstriei a fost prilej de închinăciune la mormântul cuviosului părinte, dar și de aflare a unei taine. Se spune că aceia în suferință care vin să găsească alinare la capul părintelui Cleopa ajung, cumva, să treacă pe lângă locul unde odihnește fratele Neculai Cruceanu, care n-a fost călugăr cu acte-n regulă, dar a fost nebun întru Hristos și așa i-a rămas numele. Sunt multe povești despre oameni bolnavi care, trecând pe lângă crucea fratelui Neculai, s-au scuturat de toate cele rele.

La fel, tot la Sihăstria, cu bună îndrumare, găsești drumul către Tânguirea Maicii Domnului, icoana pictată de Irineu (Ivan) Protcenco, ucraineanul adus la mănăstire de părintele Cleopa. În fața lacrimilor care stau parcă să lunece pe obraz, afli că pictorul postea și se ruga înainte de a se apuca de pictat, că a pictat șase ani la mănsătirea Sihăstria, că, în timp ce el lucra, soția lui, Pelaghia, se ruga și că amândoi veniseră să stea până încheie lucrul la mănăstire, dar n-au mai plecat.

La Mănăstirea Secu, după fireștile închinăciuni în biserică, în laterală se poate vedea mormântul Mitropolitului Varlaam, canonizat acum opt ani, ale cărui moaște se află în interiorul bisericii și care va rămâne veșnic demn de pomenire pentru eforturile depuse în slujba Domnului și pentru credința neamului românesc. ”A fost un sfânt”, spune părintele Dumitru, cu evlavie.

În colțul celălalt al curții, într-un paraclis ce stă sub cheia părintelui Calinic, dar care o descuie imediat dacă i se solicită, stau moaștele altor doi sfinți, deși n-au ”patalama” – părintele Vichentie Mălău și părintele Antim Găină. Despre primul, părintele Calinic povestește cum a intrat în obște pe când avea 7 ani, după ce tatăl acestuia i-a zis nevestei că n-a făcut nimic pentru sufletul lui și se duce la mănăstire. La tânguirea femeii, omul i-a spus să ia ea fetele, că el va lua băiatul. Și așa s-a făcut. Au plecat din Ghidion (Stănița), mama și fiicele s-au dus la Văratec, tatăl și fiul, Vasile, s-au dus la Secu. Părintele Vichentie Mălău a fost duhovnicul părintelui Antim Găină, născut în Iași, dar preot și duhovnic la Mănăstirea Secu, ”profund lucrător al rugăciunii lui Hristos”, a cărui singură avere era un cojoc și trei cărți: Ceaslovul, Psaltirea și Patericul. Părintele Antim a fost duhovnicul Părintelui Iustin Pârvu, de la Petru Vodă. De altfel, și-a dat sufletul într-o zi de 29 august, când se prăznuia hramul mănăstirii, chiar în timpul Sfintei Liturghii, în brațele Părintelui Iustin.

Pelerinajul taberei s-a încheiat la Mănăstirea Neamț, acolo unde de mare însemnătate este Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, care aici a intrat în viața monahală și, totodată, este și patronul spiritual al așezământului, așa cum este, de altfel, și al așezământului social umanitar al bisericii din Filioara.

 

Lasă un răspuns