Un excelent exercițiu de manipulare se desfășoară asupra noastră de vreo două luni și ceva, de când în Creta a avut loc Sinodul panortodox. Despre ce s-a discutat și ce s-a hotărât acolo și, mai ales, ce influență va avea asupra creștinilor din cele patru zări, știu doar cei care au fost acolo. Cei care au avut interes să afle mai multe s-au putut informa din sursele oficiale, nici multe, nici puține, doar (corectitudine) politică. Pe lângă informațiile oficiale, ca de fiecare dată, subiectul a fost atacat și din perspectiva senzaționalului, ocultismului, paranormalului, conspiraționismului, toate ingrediente ale unei rețete de succes, care, aplicată pe o instituție cum este Biserica, fundamentală încă într-o țară ca România, dar și în multe altele, stârnesc reacții în lanț.
Despre loviturile la adresa Bisericii, din interiorul și exteriorul său, despre atacurile directe și indirecte la adresa oamenilor ei, la adresa credinței și a religiei, nu face sens să vorbim acum, fiindcă este o evidență care nu poate fi nici negată, nici încheiată prea curând. O instituție fundamental importantă precum Biserica nu putea scăpa de încercările de a fi stăpânită și folosită. Nu e o noutate, cunoscut fiind faptul că, atunci când ai un ciocan în mână, toate obiectele îți par cuie.
Episodul cel mai recent, întâlnirea mai-marilor ortodocși în Grecia, la noi a generat valuri. Unii au încercat să le amplifice măcar la nivelul unui tsunami sănătos, alții, din contră, au încercat să le contracareze, ridicând diguri.
Cu mișcări precise și constante, sub genericul ”scandal-monstru în sânul Bisericii Ortodoxe Române”, au început să fie vehiculate scrisori de protest, amenințări, ultimatumuri la adresa conducătorilor din BOR, revolte și tentative de revoluții. Aparent, ”scandalul-monstru” are acoperire națională, fiindcă semințele au fost aruncate în curțile unora din cele mai importante figuri ale Bisericii Române. De departe, cea mai vehementă pare să se deruleze în Moldova, unde ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a primit o petiție, despre care s-a spus că ar fi asumată de 4.500 de preoți și credincioși.
* Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta
și adresată ÎPS Teofan începe cu critică la adresa Sinodului din Creta, pe care semnatarii îl consideră ”eveniment care s-a remarcat prin abaterile grave de la dreapta credință și recunoașterea oficială a ecumenismului drept dogmă”.
«Din capul locului, regulamentul de organizare a fost unul antitradițional și antisinodal, punând bazele unei noi eclisiologii a primatului. Acest regulament a prevăzut ca documentele sinodului să fie votate doar de 14 capi ai Bisericilor, impunându-se o nouă formă de conducere străină Ortodoxiei, constituită după modelul papal.
În cadrul sinodului, delegația BOR a semnat toate documentele propuse, inclusiv pe cele cuprinzând prevederi neortodoxe, în privința cărora mai mulți teologi și ierarhi au tras un semnal de alarmă. Amintim aici doar controversatul document intitulat ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, document potrivit căruia ar exista mai multe ”Biserici Creștine” din care ar face parte și Biserica Ortodoxă. Delegația română și-a asumat, totodată, și multiplele referiri la ”Biserici” și ”Confesiuni”, care contravin învățăturii Bisericii Ortodoxe, mărturisită prin Crez ca fiind Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică a lui Hristos. Recunoașterea pe linie oficială a ecumenismului s-a reflectat și în eliminarea din discuțiile preliminare a termenilor de ”schismatic” și ”eretic”, înlocuirea termenului ”eretic” cu ”neortodox”, precum și acceptarea monofiziților, catolicilor și protestanților drept ”biserici istorice”.
Sf. Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, în Epistola I către papa Nicolae, amintea că ”există doar o singură Biserică a lui Hristos, Apostolească și Sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc și sinod al răzvrătiților. Noi, drept-credincioșii creștini, acestea gândim, așa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie să păzești toate, fără nicio excepție, și, mai presus de toate, cele ale credinței. Pentru că dacă ai devia cât de puțin, păcătuiești păcat de moarte veșnică… Și acestea care au fost hotărâte la Sinoadele ecumenice și de obște trebuie ca toți să le păzească. Și toți câți păzesc cele pe care fie unul dintre Părinți le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată. Dar pentru cei care nu le primesc este înfricoșătoare neglijența.”
Au fost acceptate și afirmațiile greșite, precum ”unitatea pierdută a creștinilor” sau ”pentru restaurarea unității creștine”, care ar sugera faptul că Biserica ar fi pierdut la un moment dat unitatea, fiind acum nevoită să o regăsească. În aceeași notă, a fost acceptată și referirea la înțelegerea ”tradiției Bisericii primare”, care dă impresia că ar exista o diferență ontologică între Biserica primară a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea Sa autentică până în prezent.
În legătură cu acest aspect, Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos – unul dintre ierarhii care au apărat dreapta credință, refuzând să semneze documentele eretice propuse la sinodul din Creta – afirma: ”Este o mare confuzie astăzi despre ceea ce este Biserica și care sunt adevărații ei membri. Se confundă identitatea Bisericii cu alte tradiții umaniste și se gândește că Biserica este fragmentată și despărțită, dar mai mult se ignoră singura cale de mântuire a Bisericii… Papistașii nu au preoție, nici taine… Vaticanul nu este biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toți «clericii» Vaticanului nu sunt urmași ai Apostolilor, nu au predania și succesiunea apostolică… Papistașii sunt francolatini, iar pe deasupra și eretici. Papismul se află în afara Bisericii…, și pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistașilor și însuși papa, pentru noi, ortodocșii, nu au preoție, adică au fost tăiați de la succesiunea apostolică. Dacă se va pierde Credința Ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici Dumnezeiasca Euharistie… Părinții Bisericii din veacul al VIII-lea observaseră că papismul, sub influența francilor, a schimbat teologia ortodoxă și astfel nu mai făcea parte din Biserica Ortodoxă care păzea în întregime adevărul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice.” (…) Mai trebuie spus că toate aceste compromisuri și cedări de credință s-au făcut sub presiuni, așa cum au declarat chiar unii dintre participanții la sinod, precum Mitropolitul Hierotheos Vlachos: ”Asupra mea personal, cel puțin, s-a exercitat o presiune serioasă și o abordare injurioasă din partea unor ierarhi, datorită poziției mele, și am fost informat că s-au exercitat presiuni și asupra altor arhierei ai Bisericii Greciei. Și pentru că întotdeauna acționez cu calm, sobrietate și în mod liber, nu puteam să accept asemenea practici injurioase”. La aceasta se adaugă și amenințarea că vor fi pedepsite toate grupurile de credincioși creștini care nu vor accepta aceste hotărâri.
Se poate concluziona, așadar, că sinodul din Creta a fost unul neortodox, în concordanță cu planul mondial de unire a tuturor religiilor și globalizare a lumii pentru pregătirea venirii unui conducător unic mondial. De altfel, ultimele declarații elogioase ale papei Francisc despre deschiderea către ”restabilirea unității” și ”un bine comun al Bisericii”, dar și despre intențiile instaurării unei ”Organizații a Națiunilor Unite a religiilor”, organizație care să fie condusă chiar de papă, și care să exercite autoritatea ”indiscutabilă” de a declara ”ce vrea și ce nu vrea Dumnezeu”, în scopul de a combate extremismul religios, anticipează impunerea de la nivel înalt a globalizării religiei, pregătind, practic, terenul înființării unei autorități politice mondiale asupra spiritualității lumii.
Din motivele enumerate mai sus, considerăm că Sinodul și-a tăgăduit nu numai numele – neputând fi considerat nici ”sinod”, nici ”sfânt” și nici ”mare”, ci mai degrabă un abuz și o inovație sinodală – ci a înșelat și așteptările pliromei Bisericii (gr. pliroma = comunitatea credincioșilor formată din clerici, monahi și mireni în Biserica Ortodoxă). Întâistătătorul (patriarhul) unei Biserici Locale nu reprezintă toată Biserica, tot astfel cum nici sinodul din Creta nu poate reprezenta și decide în numele întregii Biserici Ortodoxe în probleme de dogmă și Dreaptă Credință. Ecumenismul este o creație veche de 100 de ani, o linie nouă în sânul Bisericii. Fiind o inovație, ecumenismul nu este recunoscut și asumat de întreaga pliromă a Bisericii. În plus, contravine întregii Tradiții Ortodoxe, fiind atacat și considerat erezie de mulți și mari sfinți ai secolului al XX-lea, ca Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Paisie Aghioritul etc.
Cum se poate justifica discrepanța dintre învățătura creștină în duhul Sfinților Părinți și întreaga nouă viziune care a dominat pregătirile, dezbaterile și hotărârile sinodului? (…) A anulat hotărâri dogmatice și canonice ale Sinoadelor Ecumenice. A recurs la manipulări și presiuni fără precedent în ce privește ordinea de zi și practicile sale. Nu urmează Tradiția Sfinților Părinți ai Bisericii celei Una. A legiferat oficial și sinodal panerezia ecumenismului.
Recunoaște sinodal participarea Bisericii Ortodoxe în așa-numitul ”Consiliul Mondial al Bisericilor” și întărește scopul acestuia de realizare a ”unității creștine.” Acordă statut bisericesc ereziilor, acceptându-se că papismul, monofiziții precum și ceilalți eretici din ”CMB” sunt ”Biserici”, iar nu erezii.
Promovează teologia postpatristică prin concepte și idei străine Ortodoxiei. (…) A introdus practici străine Ortodoxiei: căsătoria mixtă, adunările episcopale, rugăciuni pentru mediu.
În temeiul celor expuse mai sus, respingem categoric sinodul din Creta organizat și desfășurat neortodox, ce a adoptat hotărâri neortodoxe, și vă solicităm un răspuns public, care să mărturisească clar și fără echivoc învățătura dintotdeauna a Bisericii lui Hristos, răspuns care să cuprindă:
- Dezicerea de sinodul din Creta și retragerea semnăturii de pe toate documentele lui, cât și respingerea lui în sinodul local al BOR.
- Condamnarea fără echivoc a ecumenismului, în cuvânt vorbit și scris,
cu specificarea explicită a tuturor implicațiilor lui:
– teoria ramurilor (branch theory), prin care atât Biserica Ortodoxă, cât și celelalte confesiuni autonumite ”creștine” ar fi ”biserici” nedepline;
– teoria ”unității pierdute” a Bisericii;
– existența harului mântuitor și sfințitor în afara granițelor Bisericii celei Una: adică teoria baptismală, teoria succesiunii apostolice ce presupune existența preoției valide în afara Bisericii celei Una, teoria undelor de har în așa-zisele ”taine” săvârșite în afara Bisericii celei Una;
– oprirea imediată a tuturor practicilor eterodoxe și anticanonice, care decurg din acestea. (…) Întrucât noi refuzăm o astfel de părtășie, în care se regăsesc inclusiv practicile aberante ale anglicanilor legate de hirotonia femeilor, de pildă, nu vedem o altă cale decât retractarea publică din partea Înaltpreasfinției Voastre atât a participării la sinodul din Creta, cât și a semnării documentelor sinodului.
În consecință, Vă aducem la cunoștință că, dacă în termen de 10 zile de la primirea acestei scrisori nu primim din partea ÎPS Voastre răspunsul la problemele menționate mai sus, ne rezervăm dreptul de a recurge la întreruperea pomenirii la Sfintele Slujbe. Pliroma Bisericii reacționează deja față de sinodul din Creta prin neparticiparea la slujbele oficiate în bisericile ale căror slujitori persistă în comuniunea cu ierarhii semnatari ai documentelor sinodului. Spunem aceasta deoarece deja se simt efectele acestui sinod, iar în unele mânăstiri și comunități parohiale tăcerea ierarhilor semnatari a creat îngrijorare, confuzie și conflicte.»
* Răspunsul ÎPS Teofan
a venit ca un comunicat de presă ”în legătură cu reacții ale unor credincioși din Mitropolia Moldovei și Bucovinei față de Sinodul din Creta”:
«În ultima vreme, pe adresa Arhiepiscopiei Iașilor au fost trimise mai multe memorii în care s-au exprimat diverse opinii în legătură cu întrunirea Sfântului și Marelui Sinod din Creta (18-26 iunie 2016).
Răspunzând acestor memorii și dorind a prezenta lămuririle necesare în legătură cu participarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la acest eveniment bisericesc, Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iașilor aduce la cunoștința celor interesați următoarele:
1. În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro. Pe marginea acestor texte există o serie de reacții sau analize, atât ale clerului, cât și ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc și este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziție critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace și de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în ”cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.
Cele mai multe reacții au loc în legătură cu documentul intitulat ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”. În acest document se afirmă că:
a) Biserica Ortodoxă este ”Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (art. 1);
b) ”(…) bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”(art. 21);
c) Există o ”criză profundă prin care trece mișcarea ecumenică” (art. 7);
d) ”Biserica Ortodoxă, (…) participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional” (art. 18);
e) ”Din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul și deplinul sens al cuvântului” (art. 19).
Cu toate aceste precizări și altele asemănătoare, documentul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” este cel mai dezbătut și criticat text dintre toate cele care au fost adoptate în Creta. Trebuie, de asemenea, menționat faptul că nu toți participanții la Sinodul din Creta și-au însușit textul respectiv. Aflându-se în dezbaterea Bisericii și ținând cont de faptul că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat. Lipsa unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revizuire totală sau parțială, fiind necesare discuții, amendamente sau completări în cadrul unei viitoare întruniri a Sfântului și Marelui Sinod.
2. Regretăm că, în contextul acestor dezbateri firești din Biserică, există și luări de poziție extreme, precum unele care se regăsesc în memoriul intitulat ”Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta”. Acest memoriu a fost înaintat Centrului Eparhial din Iași în ziua de 11 august 2016 și a fost publicat pe unele pagini de internet. Pentru a nu exista dubii cu privire la convingerile și mărturia de credințăale Părintelui Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinția Sa reafirmă în fața preoților din parohii, a viețuitorilor sfintelor mănăstiri și a creștinilor mireni din Arhiepiscopia Iașilor următoarele:
«a. Hristos și Biserica Sa Ortodoxă constituie tezaurul cel mai sfânt și scump, care nu poate fi negociat sau diminuat în nicio formă și prin niciun compromis.
- Comunitățile și confesiunile creștine eterodoxe s-au îndepărtat în elemente doctrinare fundamentale de la credința cea adevărată, așa cum a fost și este aceasta cunoscută, trăită și mărturisită de Biserica Ortodoxă.
- ”Acceptarea denumirii istorice a altor biserici și confesiuni eterodoxe”, așa cum menționează documentul Sinodului din Creta, nu înseamnă și acceptarea erorilor doctrinare sau eclesiologice ale acestora. Învățăturile și practicile greșite ale eterodocșilor (ex.: o singură fire în Hristos, Filioque, primatul papal, hirotonia femeilor și altele) sunt erezii și le consider ca atare.
- Relațiile ortodocșilor cu eterodocșii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar comunitățile și confesiunile eterodoxe s-au îndepărtat de la Adevăr și au îmbrățișat învățături și practici greșite.
- În relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine trebuie exclus orice compromis doctrinar. Concepții precum: teoria ramurilor, teoria pierderii unității Bisericii, rugăciunea în comun cu eterodocșii sau alte idei și practici necanonice nu pot fi acceptate în viața Bisericii Ortodoxe.
- Este necesar să se analizeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună menținerea calității de membru în Consiliul Mondial al Bisericilor. O reflecție și o dezbatere, urmate de o decizie asupra acestui subiect sunt necesare și așteptate de către mulți credincioși ortodocși.»
3. Este important să menționăm că unele persoane ce se regăsesc pe lista de semnături a memoriului ”Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta” au precizat, după ce textul a fost publicat pe internet, că nu au avut știință că în document se propuneîntreruperea pomenirii ierarhului la sfintele slujbe. Prezentăm în anexă, punctul de vedere al Ieroschimonahului Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria, așezat de inițiatorii demersului ca prim semnatar. Această poziție este asumată și de alți semnatari, precum Ieromonahul Sava Popa de la aceeași mănăstire și Preotul Postelnicu Constantin Ciprian din Războieni (Neamț).
Precizările acestor părinți arată maniera nepotrivită prin care cel puțin o parte dintre semnăturile alăturate memoriului menționatau fost colectate.
- Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan îndeamnă poporul dreptmăritor din Arhiepiscopia Iașilor la rugăciune pentru ca Hristos-Domnul să lumineze și să înțelepțească pe toți cei implicați în această dezbatere. Este necesar a aborda cu discernământ provocările împreună-viețuirii în Biserică, în vederea păstrării unității întru Adevăr și a comuniunii de iubire între mădularele acesteia».
Dana OSTAHIE