Se pot auzi la televizor, se pot citi în presa scrisă – mai ales în ultimii ani – tot felul de fantasmagorii tip S.F., care îi determină pe bătrânii noștri să facă cruce și să zică înspăimântați: ”Vine sfârșitul lumii!”. De pildă, NASA a anunțat că, prin 2028, ne va pica în cap un asteroid gigant, Apophis, care va distruge omenirea, inclusiv statele membre NATO și UE. Nu-i de șagă, neamule! Că românul de modă veche preferă un sfârșit demn, cu popi, colaci și tot tacâmul, nu să fie strivit ca o muscă.
Gazetăria e meserie grea. Ziarele pe care le răsfoiți zilnic sunt de mai multe feluri: locale, centrale, străine și, evident, electronice, o mare noutate în domeniu, mai ales că nu consumăm tone de hârtie. Gazetele au o viață suspect de scurtă, indiferent de numele lor. Apar dimineața, la primele ore, și dispar seara, ostenite și uzate.
În anii studenției, colegul meu de cameră, Mihai Ursache, venea la cămin, seara, cu un braț de ziare, se băga sub pătură și le lua la ispitit. După ce le termina de răfuit, le arunca pe jos și zicea: ”Băieți, sunt ale voastre, eu le-am citit!”. Era un fel de a se pune la punct. Astăzi, cine e informat e un om puternic. Colegul meu care citea toate gazetele Iașiului a ajuns poet și directorul Teatrului Național din dulcele târg. A fost și pe la TT-ul din Piatra; păcat că a plecat ”dincolo” prea repede. Nu din cauza ziarelor, din alte motive…
Așa e timpul, ne taxează pe toți, indiferent cine suntem și cum gândim. Cine își mai amintește de ziarul pietrean ”Flacăra” de altădată, cu redacția în gura uliței Alexandrul cel Bun? Cu vestiții condeieri Bistriceanu, Ciubotaru, Căciuleanu, Bucureșteanu, Verman, Stupcanu? Vă răspund tot eu: nimeni! Cine mai pomenește numele înv. Mihai Avadanei, care a scos ziarul ”Ceahlăul” în timpul ultimei conflagrații mondiale? Tot nimeni. Meseria de ziarist nu pare prea apreciată, onorată. Și, totuși, ziarul ne informează despre performanțe, realizări, greutăți, nedreptăți, speranțe. Cine citește ”Monitorul de Suceava” află că dl. Flutur vrea să facă din Bucovina (ce-a mai rămas din ea – n.n.) o adevărată ”grădină cu flori”. Dacă răsfoiți ”Monitorul de Neamț și Roman” descoperiți că domnii Arsene, Dulamă et co. sunt supărați că liberalii fac pe niznaii în ședințele de Consiliu Județean. Au dreptate să fie ofuscați. Dacă ajungeți în municipiul de pe Bahlui, cumpărați gazetele ”Ziarul de Iași”, ”Bună ziua Iași” și revista ”Cronica” și aflați că majoritatea absolventelor de liceu, cum ajung studente la Univ. ”Al.I. Cuza”, se dezbracă și pozează pentru ”Click!”, ”cel mai citit ziar din România”.
Sondajele de opinie demonstrează că, în țară, cele mai citite sunt ziarele locale. Cum e și firesc, ele au un tiraj mai mic ziarele centrale, distribuite în toată țara, însă, acolo unde sunt tipărite, au o audiență mai mare. Așa se întâmplă în toată lumea civilizată: o nenorocire petrecută la câteva sute de metri de apartamentul tău te impresionează mai tare decât un atentat cu bombă din Spania. Mai mult, în calitate de consumator de presă locală, poți face și propuneri. Or, în Piatra Neamț – har Cerului! – de întâmplări neobișnuite nu ducem lipsă. Serviți un studiu de caz?
Piața Bistrița, din cartierul Precista, aprovizionează populația din zonă cu produse agro-alimentare. Aceasta este latura cunoscută a problemei și e lăudabilă. Același spațiu public, la vreme de seară, se metamorfozează. Devine loc de odihnă și somn profund pentru oamenii străzii, aciuați aici. Ipochimenii răpuși de votcă, aurolac și oboseală dorm buștean pe tarabele negustorilor, alături de niște dulăi vagabonzi fioroși. Incredibil, nu? Dacă organele în drept vor lua măsuri de îndreptare a situației, putem zice că ziarele locale contribuie și la ”igenizarea” orașului european în care locuim. Dacă zicem: ”se poate și așa”, suntem de condamnat, ne merităm soarta. Și, pentru că tot vorbim despre piețele agro-alimentare, oare ce spun turiștii străini care au năvălit în cetatea noastră că pietrenii nu sunt îngeri și comercializează cașul, brânza și laptele în parcarea de pe malul drept al Cuiejdiului ca pe vremea lui Papură Vodă? Culmea, pe o caniculă insuportabilă…
De ce ziarele locale au lipici la băștinași? Simplu ca bună ziua: într-un municipiu liniștit, ca al nostru, crimele sunt mai puține, catastrofele se petrec la cinci ani, doar micile și marile găinării se petrec la tot pasul, ca oriunde în lume. Alegerile locale s-au terminat, politicienii nu mai sunt de găsit, e liniște și pace. Mai are importanță că vânzătoarea de la Crama X din Piața Centrală îți pune poșircă în pahar și nu-ți eliberează bon de la aparatul de marcat? Bineînțeles că nu.
Senzaționalul e hrana presei? După răsturnările din ’89, s-a dat verde la scris, citit și vorbit. În 27 de ani de libertate și democrație, au apărut și dispărut sute de ziare locale și centrale. Fiecare director de ziar a visat să facă din gazeta lui o publicație care să semene cu New York Times sau Washington Post. N-am reușit, din motive lesne de ghicit. S-a înțeles, totuși, ceva: senzaționalul e hrana presei. În consecință, presa, mai ales cea centrală, a publicat pe prima pagină scandaluri după scandaluri, oferind doar informații. N-a condamnat pe nimeni, n-a apărat pe nimeni. L-a lăsat pe cititor să fie justițiar. Și, în multe situații, a fost un judecător corect. Nu este greu să-ți dai seama cine este vinovat când un șofer turmentat accidentează un bătrân bicisnic pe zebră. Este? Mai dificil e ”cazul” regelui Cioabă, care a mărturisit public, fără complexe, că a dus-o bine și sub Dej, și sub Ceașcă, și sub Iliescu.
Să luăm un scandal mai recent. Vă amintiți de scandalul firmei Brădet din Curtea de Argeș, care a ținut talk-show-urile acum câteva luni, după ce câțiva bebeluși au murit zice-se din cauza unor lactate infestate cu bacteria E. Coli. Dovezi nu prea au fost și nu sunt nici acum. Lactate Brădet este o societate cu capital românesc, cu 63 de angajați și peste 2,5 milioane de euro cifră de afaceri în 2015. Scandalul Lactate Brădet s-a terminat cu un ”fâsss” prelungit. V-am pomenit de Scandalul Brădet și nu tragedia clubului Colectiv sau cazul copiilor agresați la o grădiniță din Capitală din patriotism local. Și în ”coasta” târgului Piatra a existat, cândva, o făbricuță de prelucrare a laptelui adunat cu cisterna de pe Valea Bistriței (Galu, Dreptu, Frumosu, Farcașa). Se numea I.C.I.L. – Întreprinderea de Colectare și Industrializare a Laptelui. Producea, din laptele adus de sub poalele Ceahlăului, toate bunătățile pământului, inclusiv înghețată la cornet. Ce s-a ales din făbricuța pomenită? Praful și pulberea! O movilă de moloz, pe care pasc caii țiganilor din Dărmănești. Astăzi, gospodarii din Ciritei dau laptele la porci. Un litru de lapte de vacă este mai ieftin decât o sticlă de Coca-Cola. Ce norocoși suntem că investitorii de la Coca-Cola nu ne-au ocolit.
Scrisul la ziar nu e un lucru ușor, trebuie însoțit de cultură, de răbdare și de dragoste, că e nevoie să faci numeroase sacrificii pe altarul lui. Exigențele redacționale sunt din ce în ce mai mari. Astăzi, nu se mai face gazetărie ca pe vremea lui Silviu Brucan, directorul adjunct al ziarului ”Scânteia”. Astăzi, tronează interviurile, anchetele și dezbaterile. Păcat că, la aceste acțiuni moderne, participă prea mulți surzi. Parol!
Prof. Dumitru RUSU