Proaspăt președinte al Filialei Neamț a Corpului Național al Polițiștilor, Mihai Osoianu este afectat de lipsa de solidaritate din sistem. Asta deși, aparent cel puțin, Poliția Neamț nu mai are imaginea unei instituții în care ”lucrează” tot felul de ”bisericuțe”, bazate pe cu totul alte principii decât cele profesionale.
”Unul din motivele care m-au determinat să candidez este lipsa noțiunii de breaslă. Asist la tot felul de răutăți gratuite, fără niciun scop concret, încât consider că ar fi cazul ca nemulțumirile unora, în măsura în care au un suport real, să fie dezbătute, eventual cu suport juridic, și abia după aceea să fie prezentate public. Altfel se face doar zgomot și nu se găsesc soluții concrete, acolo unde chiar există probleme. Am văzut oameni care au generat și au alimentat conflicte că, în sfârșit, după ani de zile, au constatat că nu le-au folosit la nimic. Dar prea târziu, răul deja fusese făcut”.
La Corpul Național al Polițiștilor, o organizație profesională cu state vechi, totul e pe bază de voluntariat. Singurul om plătit, cu 100 de lei pe lună, este trezorierul. De aceea, poate, nu se înghesuie foarte mulți. Mihai Osoianu și-a asumat această sarcină suplimentară, deși nu se poate lăuda că-i prisosește timpul liber. Lucrează la Serviciul de Investigare a Fraudelor, conduce o formațiune de 12 oameni, care constituie Biroul de investigații complexe, ceea ce presupune anchetarea unor rețele bine organizate care produc prejudicii importante, îndeosebi prin evaziune fiscală, dar și prin deturnarea banului public. Contrar opiniei, deseori enunțată în spațiul public, conform căreia Statul Român sufocă întreprinzătorii impunându-le taxe și impozite greu de suportat, Mihai Osoianu susține că, în comparație cu fiscalitatea altor țări, în România chiar e bine. ”Dacă vrei, ca patron, să faci 3-4 vacanțe exotice pe an, să-ți iei automobile scumpe și să duci o viață de 5 stele, nu vei reuși altfel decât prin evaziune. Dar ca să trăiești decent se poate”.
* Cel mai mare dosar – 150 de volume
Mihai Osoianu s-a născut pe 9 august 1984, fiind primul copil al familiei. Mai are o soră, care este funcționar bancar. Părinții, muncitori la Direcția Silvică, l-au susținut din clipa în care i-a anunțat că vrea să se facă polițist, deși părea mai curând pasionat de fotbal. Era în clasa a X-a, la Liceul ”Petru Rareș”. Când a ajuns la Academie, a avut, ca mulți dintre studenți, șocul de început: ”Am plecat dintr-o clasă unde erau 27 de fete și 3 băieți și m-am trezit cu foarte mulți colegi consolidați, care absolviseră licee militare. Mi-a fost greu la început să mă acomodez, și cu atmosfera, și cu mâncarea, dar mi-am propus foarte repede să obțin note mari, ca să pot ieși în oraș. Nu făceam nimic special, dar ideea de a avea dreptul să ies îmi crea o stare de bine. În anul II, am ales specializarea – investigarea fraudelor – și am absolvit Academia printre primii 5. Era un singur loc la Neamț, iar eu eram singurul din Neamț, așa că am primit repartiție «acasă». Era iulie 2007, mai am puțin și împlinesc 10 ani”.
”Primul meu dosar a fost unul de înșelăciune în convenții și l-am întocmit, cap-coadă, în două luni. Investigarea fraudelor are un specific aparte, iar eu am ales domeniul acesta, pentru că am considerat că mi se potrivește. Pe lângă noțiunile de bază, de drept și de procedură penală, trebuie să ai cunoștințe din diverse domenii și din foarte multe acte normative. Plus legile speciale, care nu sunt puține la număr și se află într-o permanentă dinamică. Într-un dosar economic, trebuie să ai un fir logic în primul rând, să urmărești foarte bine obiectivele anchetei și modul în care poți transpune, cu probe, datele care rezultă din acestea. Fac munca asta cu plăcere, dar pentru completa împlinirea și formarea profesională mi-ar fi prins bine să lucrez și la judiciar, și la crimă organizată, de exemplu”.
Munca la ”economic” diferă de alte domenii, nu doar prin specific, ci și prin profilul persoanelor implicate. Majoritatea sunt ”gulere albe”, care vin la audiere cu o armată de avocați – cel puțin șase, din care măcar doi de la București. Ofițerii s-au obișnuit, nu sunt deloc intimidați de ”desfășurarea de forțe”, ba chiar se bucură, pentru că, desfășurând ancheta sub atâția ochi vigilenți, sunt siguri că nu pot interveni reproșuri, ulterior.
La ”economic”, nu e relevant numărul de dosare, ci numărul de volume dintr-un dosar. Iar recordul – în ceea ce-l privește pe subcomisarul Osoianu – a fost un dosar de 150 de volume, fiecare conținând între 300 și 400 de file. Tocmai volumul foarte mare de muncă i-a determinat pe mulți ofițeri să plece din poliție în magistratură. Din toți colegii de academie ai lui Mihai Osoianu, de exemplu, au mai rămas în sistem ”câți să-i numeri pe degetele de la o mână”.
* ”Există voci care insinuează implicarea factorilor politici în desemnarea șefilor din poliție”
Multă lume confundă sindicatele din poliție cu organizația profesională care este Corpul Național al Polițiștilor. La Neamț, CNP avea 541 de membri în octombrie 2016. După pensionarea comisarului șef Marcel Gheorghiu, s-au făcut alegeri, iar subcomisarul Osoianu a candidat, din dorința de a face ceva pentru colegi, din bună-credință, mai ales pe componenta profesională și cea de respectarea a drepturilor. Partea de întrajutorare este în suferință, în principal din cauza fondurilor foarte mici. Fiecare membru plătește o cotizație de 10 lei lunar, iar 50% din bani se duc, conform regulamentului intern, la structura centrală din București.
În contextul plecărilor masive din sistem, mai ales prin pensionare în ultima vreme, unul din rolurile importante ale CNP este participarea la concursurile de ocupare a funcțiilor din conducere, prin tradiție un reprezentant al corpului făcând parte din comisia de examinare. Primul examen va avea loc în decembrie, pentru funcția de adjunct al Poliției Roman.
”Există voci care insinuează implicarea factorilor externi, chiar și din mediul politic, în desemnarea șefilor din poliție. Noi, reprezentanții CNP, avem un cuvânt de spus în această privință și trebuie să ne asigurăm că nu există niciun fel de ingerințe, iar concursurile sunt transparente și corecte. Sincer, eu nu cred că, în anul 2016, se pot întâmpla astfel de lucruri. Cum nu cred în investigațiile la «comandă» și nici n-am avut parte de vreun fel de incidente de acest gen de-a lungul carierei mele. Bine, poate și pentru că, prin comportamentul meu, nu am lăsat loc ca, la un moment dat, cineva să-mi poată insinua măcar modul de derulare a unei anchete”.
* Hobby-uri: fotbalul și istoria
Dincolo de serviciu și de îndatoririle de șef al CNP, Mihai Osoianu mai are foarte puțin timp pentru el însuși și pentru familie. Este căsătorit cu o polițistă care lucrează într-o structură neoperativă și foarte curând va deveni tată pentru prima dată. Reușește, totuși, printre activitățile gospodărești, gătitul în aer liber – care îi place – și mersul săptămânal la biserică, să găsească răgaz pentru o partidă de fotbal, măcar o dată la câteva zile. Își amintește, cu o oarecare nostalgie, de copilărie, când lua la rând toate terenurile de sport ale școlilor din oraș și juca fotbal cu prietenii. Acum, de când e adult, a avut neșansa să se accidenteze la fotbal (și-a rupt mâna dreaptă, iar pe stânga și-a luxat-o grav), dar tot n-a renunțat. Și mai are un hobby, intelectual de astă dată: istoria, față de studiul căreia a avut o aplecare dintotdeauna.
În rest, rămâne consecvent unui set de reguli de viață după care s-a ghidat dintotdeauna și-și dorește și în continuare să poată privi în ochi orice persoană, indiferent de calitatea ei, și să doarmă liniștit noaptea. Pentru acest al doilea ”deziderat”, a făcut și o investiție importantă. Și-a cumpărat una dintre cele mai confortabile saltele pe care le-a găsit în comerț și a pus mai puțin preț pe restul mobilierului. Iar pentru viitorul imediat, în afară de bucuria și emoțiile de a deveni părinte, are și un plan profesional: vrea să se înscrie la concursul pentru ocuparea funcției de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor.
Cristina MIRCEA
