Acasă Actual “Romanul merită să fie a doua capitală a Moldovei” – scriitorul Lucian...

“Romanul merită să fie a doua capitală a Moldovei” – scriitorul Lucian Strochi

1
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Cu doar două zile înainte de a împlini vârsta de 80 de ani, scriitorul Mihai Andone (pe numele său de autor Mihai Andone-Delahomiceni) și-a lansat, la Biblioteca “George Radu Melidon” din Roman ultimele 3 volume. Este vorba despre lucrările (e recomandat a se citi cu atenție titlurile – n.r.): “Județele abuziv desființate de cine-ați fost, voi oare, blestemate?”, “Pagini din gândirea universală în percepția mea” și “Echilibru instabil”, toate apărute anul acesta la Editura “Papirus Media” din Roman. Despre editură se găsesc date pe subcoperta primei lucrări și se remarcă, printre altele, editorii (Dan-Gabriel Arvătescu și Cornel Paiu, ambii scriitori cu destule volume publicate), consilierul editorial Lucian Strochi (scriitor și critic literar și de artă) și redactorul-șef  Alexandru Mihăilă, vechi gazetar și autor a câtorva romane. La lansare cărților au fost prezenți, între numeroși alții, scriitorii nemțeni Lucian Strochi, Vasile Checheriță și Mihai Hanganu, dar și romașcanii Gh. A.M. Ciobanu, Florin Țuscanu, Cornel Paiu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre cărți au vorbit mai mulți din cei prezenți, dar au  fost de reținut câteva fraze din cele rostite de domnul Lucian Strochi: “Trei cărți care se adaugă celor 15; iată, nu scăpăm de cifra 8 (apropos de vârsta autorului – n.r.), de data asta 8 e în coadă, cifra se citește invers 81… și putem să ne jucăm cu acest 8 cât vrem. Trei cărți; prima despre o obsesie de o viață a autorului, județele abuziv desființate. Dacă ne întrebăm dacă are dreptul Romanul să fie un județ, răspunsul este: categoric, da. Și mă gândeam chiar la mai mult, fiindcă eu îl văd, la modul sincer, a doua capitală a Moldovei. Așa cum a și fost odinioară. Aș vedea Iașiul ca o capitală tradițională, iar Romanul a doua capitală, care să prindă Vasluiul și toate celelalte. Argumente sunt zeci, inclusiv cel cu Sfântul Andrei. Iar faptul că romașcanii sunt cea mai dinamică populație urbană din câte cunosc – și cunosc destule – le dă șansa să fie orașul lor o capitală. Astfel încât lupta domnului Andone ține de sublim. Și m-am gândit că părinții domniei-sale au avut inspirația să-i dea  un nume de sfânt, de arhanghel luptător, Mihail. (…) Mihai Andone a ajuns la o seninătate clasică, canonică aș spune, de aici poate să facă orice. Este atât de liber încât puțini dintre noi îi putem înțelege această libertate”.

Iată și câteva fragmente din volumele lansate recent, fragmente care e de așteptat să sensibilizeze amatorii de lecturi diverse, gen “ratatouille” :

“Constanța – Fereastra noastră spre Mare, cu multe tradiții murdare dar și mulți ce-și lasă aici, banii luați de la servici”.

“Galați – Port la Dunăre, mare combinat și… aici, a avut și Cuza servici”.

“Piatra Neamț – Fiind ajutată de comuniști și de soartă, a trecut pe linie moartă orașul Roman, pe care, l-a cam dus spre sufocare”.

“Buzău – Municipiu la Carpații de curbură  și cu Benone Sinulescu – cel cu o gură măiastră”

Urlați – Un oraș în care toți, urlă când din nervi îi scoți, cum a fost la început, ctitorul nu a știut cum să-i potolească pe gălăgioșii răsculați și le-a ordonat “Urlați” (din volumul “Echilibru instabil”, capitolul “Orașe”)

“Bucătărie – Lucrezi la bucătărie și-ai prins în bucă tărie.” (cap. IV ”Operații” pe cuvinte)

„Băsescu – Zice interlocutorului ”Bă”… și că se scu…lă o babă” (cap. ”State, conducători, orașe, despărțite în silabe dau  cuvinte diferite”)

„Când mă cac mă duc la dos, că așa este frumos” (cap. ”Tai ultima literă a unui cuvânt, pun alte terminații și se formează cuvinte noi”)

„Alin și cu Alina nu servesc adesea cina / Alin și Alina, muritori de foame / Cumpără pastramă, doar câteva grame / Sunt copii ai străzii, părăsiți de mame / Trecători prin lume, confruntați cu drame” (Cap. II ”Alte meditații”, subcapitolul ”Prenume perechi”)

„Viața e prea scurtă pentru a citi cărți proaste” (zicală din Anglia interpretată de autorul  volumului „Pagini din gândirea universală în percepția mea”) – „pe cel ce publică o carte proastă îl reclam că-mi mănâncă timpul ce-l am.” Amin.

Cheltuielile cu tipărirea volumelor au fost acoperite printr-o finanțare nerambursabilă de la bugetul local, aprobată de Consiliul Local Roman. (D.A.)

Lasă un răspuns