Acasă Actual Eficiență sau ineficiență? Centrul Dărmănești – locul unde urgențele sunt permanente

Eficiență sau ineficiență? Centrul Dărmănești – locul unde urgențele sunt permanente

105
0
DISTRIBUIȚI
pietricica turism

Apărute în ideea de a fi veriga forte între medicul de familie – Urgențe – spital, centrele de permanență au fost înființate pentru ca, de seara până dimineața, în weekend și sărbători legale, tot bolnavul să aibă acces la un medic generalist, care să-l consulte, să-i dea un tratament, să-i cheme o ambulanță în cazuri grave, să-i dea o trimitere la specialist, o adeverință sau o rețetă. Au fost create pentru ca orice bolnav – asigurat și, mai ales, neasigurat – să aibă acces servicii medicale, în cazul afecțiunilor acute sau al micilor urgențe. 23 de afecțiuni pot fi rezolvate la un centru de permanență, între care probleme de obstetrică-ginecologie, febră, probleme psiho-sociale, arsuri de orice fel, accidente rutiere și casnice, intoxicații la copii sau intoxicații cu alcool în cazul adulților, căderi, răni, leziuni chimice, agresiuni, cazuri de leșin, diabet, apoplexie, dureri, convulsii, insuficiență respiratorie, etc. Prin asta și prin chiar statutul lor, centrele de permanență ar trebui să degreveze (un pic) Unitățile de Primiri Urgențe, supraaglomerate mai ales de pacienți care nu constituie urgențe.

Cât de eficiente sunt aceste centre de permanență, la cinci ani de când s-au înființat în Piatra Neamț, am încercat să aflăm, într-un demers care ne-a purtat pe la cele șase unități existente în municipiul reședință de județ.

Astăzi, centrul Dărmănești.

* Oameni cu grave probleme de sănătate

În după-amiaza duminicii trecute, la Centrul de permanență Dărmănești erau doi pacienți.

În timp ce asistenta pregătea tratamentul pentru unul din ei, medicul de gardă îl consulta pe al doilea. Aici, așteptarea devine, automat, prilej de introspecții și sesiuni de gândire. Firesc, se ridică întrebarea câți oameni ajung la acest centrul, întrucât cartierul este printre cele mai mari/ populate ale municipiului.

Este situat exact lângă Piața Dărmănești, la intersecția drumului principal, ce străbate ”inima” cartierului, cu multele străduțe care fac legături întortocheate spre Școlile Normale, spre blocurile și casele dinspre pârâul Cuejdi, spre zona Orion, zona Obor și spre Calea Romanului. Amplasarea face ca acestui centru să-i fie arondați mii de oameni, de toate vârstele, de toate soiurile.

Discuția cu medicul începe, natural, cu subiectul ”pacienți, patologii, dotări”. Dr. Daniel Dumitru Diaconu subliniază faptul că mulți pacienți vin fără actul de identitate. Deși centrele de permanență au câțiva ani de când funcționează, oamenii ”înțeleg și nu prea că trebuie să-și aducă actele de identitate, pentru că nouă ne trebuie, pentru a putea declara și deconta serviciile. Altfel nu putem să le acordăm consultație”. Așa că rudele sunt trimise după document, în timp ce bolnavul este consultat. Uneori, până se întorc, ambulanța este deja în fața centrului.

Chiar mai înainte a plecat o ambulanță cu un pacient. Un bărbat de 68 ani, cu dureri profunde în zona sternului și în mâini, care venise pe picioarele lui. Din ce-a spus, a mai avut un infarct, cu câțiva ani în urmă, iar acum se simțea foarte rău. L-am consultat și am chemat imediat ambulanța, care l-a dus la spital”, spune asistenta Luminița Aresmerițoaiei. Face de gardă la acest centru de la început și, în cei aproape patru ani, a avut multe cazuri grave, pentru care a fost nevoie de salvare. ”Înainte de pacientul cu iminență de infarct, am mai avut o pacientă, în urmă cu câteva zile. Se prezentase cu stare generală alterată, iar, în urma consultației, a reieșit diagnosticul de apendicită. Am vrut să chem salvarea, dar doamna venise cu mașina, cu fiica ei, și a spus că așa ajunge mai repede la spital. N-am mai chemat ambulanța, dar era caz de urgență”.

* Pacienți informați, dar ”certați”cu regulile

Dr. Diaconu face gardă la centru din luna iunie, dar a avut suficiente cazuri grave pentru care a fost nevoie să sune la 112. Între alți doi pacienți, povestește că a lucrat în Unitatea de Primire a Urgențelor din cadrul Spitalului Județean Tulcea și era unul din puținii medici care ”internam, noaptea, copii la pediatrie, în loc să-i trimit la Constanța”. Aici, la Piatra Neamț, a reușit să cunoască repede pacienții și să discearnă cazurile care, într-adevăr, au nevoie să fie trimise la spital. ”Cred că de vreo șase ori am chemat ambulanța, în special pentru cei care aveau probleme cardiace. Dar aici sunt pacienți care vin și de câteva ori într-o lună, că nu poți să nu le arăți obrazul. E o zonă cu mulți oameni fără loc de muncă, cam o treime din pacienți sunt neasigurați, din câte am văzut eu. Și vin la centru cu pretenția că totul li se cuvine, că au numai drepturi”, spune medicul, adăugând că, dintre toate genurile de persoane care ajung la centrul de permanență, aceștia – ”misecuveniștii” – sunt și cei care s-au ”abonat” la centru.

Este o altă caracteristică a acestui centru. Foarte mulți din cei care locuiesc în zonă nu au loc de muncă, trăiesc din alocațiile copiilor și din ajutorul social, iar cei mai mulți nici nu sunt înscriși la medic de familie. ”Vin și câte zece odată! Sunt gălăgioși și vor să le faci cât mai multe, că doar e gratuit! Ei știu foarte bine acest lucru, pentru că vin mereu la centru, se mai anunță între ei, iar când vin la noi au tot felul de pretenții. Iar noi trebuie să le explicăm că atribuțiile noastre sunt doar pe afecțiuni acute sau urgențe micro-chirurgicale”, explică asistenta. Luminița Aresmerițoaiei își amintește de un alt caz recent: un pacient care se prezentase cu o infecție la o unghie, de la picior, și ceruse numaidecât operație. ”I-am explicat că panarițiu nu este o afecțiune pentru care avem competențe la centrul de permanență și l-am îndrumat la medicul specialist, dar a priceput mai greu, fiindcă era vorba de bani și spunea că nu are”.

* De la bar, la echipa de gardă

Sunt, însă, între pacienții centrului de permanență Dărmănești, și cazuri justificate, precizează dr. Diaconu. În weekend, ajung și câte 70 de pacienți pe gardă, mai ales în sezonul rece. Unii vin pentru a li se administra tratamentul deja prescris, alții pentru consultație.

Vara e mai relaxat – 30-40 de prezentări la sfârșit de săptămână, 15-20 în cursul săptămânii.

Vecinătățile specifice Dărmăneștilor aduc, inevitabil, și ”clienți” în stare de ebrietate, care bat noaptea în termopanul ușii, pentru că le e greu să vadă butonul soneriei.

Au venit unii plini de sânge, după confruntări cu prietenii de pahar, dar fără să aibă neapărat răni grave, ci mai mult… spectaculoase. În orice caz, dincolo de curățarea rănilor și îngrijiri, centrul le-a priit și pentru că a fost refugiul lor din zona de conflict. Asistenta spune că astfel de ”cazuri” sunt frecvente și toate sunt primite și consultate. ”A venit un bărbat cu ambele mâini însângerate, a făcut numai pete pe jos, de la ușă până la sala de tratament! Ziceai că cine știe ce are…! Mă gândeam că poate a fost tăiat cu sticla, că de la el nu puteai să afli mare lucru. L-am pus să se spele și, când s-a curățat de sânge, avea doar câteva zgârieturi. L-am dezinfectat și l-am pansat”, își amintește Luminița Aresmerițoaiei.

* Mii de pacienți

În Dărmănești și împrejurimi, ca și în alte locuri, bătrânii sunt mulți, mai ales din cei singuri, de a căror soartă nu se interesează nimeni. Când se simt rău, vin la centru. De curând, o femeie a ajuns, cu chiu, cu vai, la centru, pentru că-i era foarte rău și nici telefon nu are, ca să cheme ajutor. ”Era foarte slăbită, nu mai putea, biata femeie! După câteva reprize de diaree, era foarte deshidratată, și am chemat ambulanța să o ducă la spital”, mai spune asistenta.

Iar dacă nu se simt ”chiar așa de rău”, tot vin aici, pentru că se mai întâlnesc unul cu altul, mai schimbă o vorbă cât așteaptă medicul…

Statisticile arată că, de la începutul anului până în vară, la centrul de permanență Dărmănești au fost înregistrați peste 6.000 de pacienți. Între timp, până în octombrie, s-au mai pus vreo 2.500 la socoteală. Până la finalul anului, sunt foarte mari șanse ca acest centru să se califice la titlul ”cel mai popular și frecventat”. Chiar dacă, înăuntru, sunt doar două săli – una de consultații și una de tratamente, cu două paturi.

Oamenii par mulțumiți cu ce li se oferă, fie că e pastilă, injecție, perfuzie, un simplu bandaj sau o vorbă bună.

Trebuie să ai răbdare cu ei și diplomație. Mulți sunt informați și știu ce putem face aici, alții vin cu tupeu și vor câte și mai câte, dar noi încercăm să le oferim fiecăruia ceea ce are nevoie pentru suferința lui”.

Cristina IORDACHE

Lasă un răspuns