Acasă Actual Catering blagoslovit la Școala ”Nicu Albu”

Catering blagoslovit la Școala ”Nicu Albu”

DISTRIBUIȚI
izotec

Ce poate face un părinte dacă are copil la școală, la o clasă Step by Step, la program regulamentar 8-16, timp în care mănâncă și o masă caldă – plătită de el, părinte -, ce poate face, deci, un părinte când îi vine copilul acasă plângându-se de dureri de burtă? Și nu o dată, ci de mai multe ori? Și spune copilul că nu poate mânca mâncarea adusă de firma de catering, pentru că ”nu arată bine”, ”nu miroase bine”, ”nu are gust bun”?

Ce poate face acel părinte? Vă spunem noi: NIMIC!

Doar să-și lase copilul să rabde de foame sau să se ducă el să-i ducă mâncare la prânz, să stea cu el să mănânce, că nu are acces în sala de mese, fiindcă așa sunt regulile. Sau îl poate lua să-l ducă acasă sau la restaurant la ora 13, după care, la ora 14, să-l aducă iar la școală, să continue programul.

Asta fac mai mulți părinți care au fericirea de a avea copii la Școala ”Nicu Albu” din Piatra Neamț.

Dacă firma care prepară și livrează mâncarea este o fundație, cu un spate solid dat de preotul Petru Munteanu de la Săvinești, benefic ar fi ca părintele nici cu gândul să nu gândească să facă ceva, pentru că se pot întâmpla diverse lucruri deloc ortodoxe.

Înainte de a trece la chestiune, se impune un scurt istoric al unui scandal început în iarna trecută. În noiembrie 2017, în zilele când, în școală, nu era apă potabilă din motive de defecțiuni în zonă la conducte, mai mulți copii au avut probleme din cauza mâncării aduse de furnizorul de atunci, SC Mirapam SRL. Evident, au fost declanșate controale, DSP a intervenit prompt și a tăiat în carne vie, întrerupând activitatea societății, pe motiv de alimentare cu apă și că o cantitate de brânză de vacă, cumpărată și cu producător identificat, s-a găsit infestată cu E-coli. Sigur, exista certificat de calitate, brânza era în termen, așa că problema era la producător, dar asta nu a interesat pe nimeni.

Firma de catering a pierdut contractul cu Asociația părinților și a trebuit să o ia de la capăt cu autorizările. Subiect închis, deși interesant ar fi fost ca autoritățile să explice ce s-a întâmplat la producătorul de brânză și dacă s-au luat măsuri.

Asociația părinților, probabil pe bază de recomandări, a ajuns la Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială. Care, nota bene!, nu avea autorizație pentru acest gen de activitate, deoarece, potrivit declarației preotului Munteanu, avea doar actele depuse. Mașinile cu care trebuia transportată hrana au fost autorizate abia în februarie 2018, conform purtătoarei de cuvânt a Fundației, deci la câteva luni după ce a început livrarea hranei pentru copii. (FOTO aici și aici)

Pentru 10,5 lei, se servea o masă caldă, adică felul I, felul II și desert. Pentru cele nouă clase de Step, la o medie de 30 de elevi, se ajunge la o sumă frumoasă pe zi, de aproape 2.900 lei, iar lunar suma sună foarte bine pentru orice comerciant, undeva peste 55.000 lei. Doar la aceste clase, fără cele de grădiniță, unde sunt alte sume, că preșcolarii mănâncă și micul dejun.

Trebuie să recunoaștem că e un contract bun, interesant, profitabil, dar care necesită multă muncă și multă răspundere.

Schimbarea furnizorului nu a generat o mai mare mulțumire din partea copiilor sau a părinților.

În luna aprilie 2018, au fost semnalate probleme de sănătate pentru mai mulți copii. Dureri de burtă, în principal, dar și multe alte simptome specifice problemelor digestive. Câțiva copii, după analize, s-au descoperit cu ficatul mărit. Între părinți au început discuțiile, copiii au fost interogați acasă cu privire la mâncare și au început surprizele.

Foarte mulți copii au reclamat calitatea mâncării, faptul că supa/ciorba e cam tot timpul aceeași, că sosurile(?) nu se puteau mânca, că li se servea mâncarea rece. Ba, la un moment dat, a fost chiar și pizza în meniu, lucru greu de conceput, în condițiile în care acest lucru este interzis prin lege.

A urmat o reclamație la adresa furnizorului, DSP a controlat, a constatat nereguli la locul unde se prepara hrana, a dat o amendă simbolică și gata! Atât. Semn că există talgere separate când e de analizat vina unui SRL sau a unei Fundații, mai ales a uneia cu rezultate cunoscute în atragerea și cheltuirea fondurile pe tema solidarității sociale. Cu rezultate la fel de cunoscute.

În școală, au început ședințe cu părinții, în care s-a discutat problema și s-a ridicat inclusiv varianta de a schimba furnizorului. Discuțiile au fost destul de aprinse, mai ales la clasele unde au fost copii cu probleme de sănătate. Pe grupurile de discuții ale părinților a fost și mai și. Au existat părinți care au cerut ca masa să nu mai fie furnizată de cei de la Fundație, argumentând, în ultimă instanță, că nu înțeleg de ce trebuie să dea bani devreme ce copiii, când vin acasă, la 16, rup frigiderul de flămânzi ce sunt.

De aici încolo începe nebunia. Sau și-a băgat necuratu’ coada. În orice caz, nu prea stă sub semnul ”întoarce și celălalt obraz”, ci, mai degrabă, sub ”dinte pentru dinte”.

Pe 10 mai, la o clasă, masa este servită de părinți, care aduc mâncarea și o dau copiilor în sala de mese. Se fac fotografii cu elevii mâncând și cu părinții, fotografii folosite apoi de oameni de la Fundație ca suport pentru reclamații la Inspectoratul Școlar și la DSP. Fotografiile ajung și la presă, așa, din senin, pe filiere cunoscute.

Ce se reclamă, sub semnătura doamnei Nicoleta Alexa, director centru: că o altă firmă de catering a intrat în școală, că a transportat neconform mâncare, că a manipulat greșit alimentele, că nu a respectat reguli elementare de legislația igienei și siguranței alimentelor. Ca să nu fie discuții, nu e vorba de doi-trei elevi, e vorba de două clase de elevi, unde părinții, pe banii lor, au hotărât să renunțe la serviciile celor de la Săvinești.

Când au apărut în presă informații despre reclamație, preotul Petru Munteanu a sărit ca ars și a dorit să facă precizări. Pe de o parte, părea să se delimiteze de reclamații, pe de altă parte, părea să știe exact despre ce este vorba: ”Eu nu am făcut nicio plângere niciunei instituții. Este vorba de doamna director tehnic, care, la discuția cu părinții, a prezentat niște poze. În Piatra Neamț, nu există decât două unități autorizate de catering. Catering înseamnă să duci mâncarea procesată de la bucătărie către alte spații. Aceste două unități sunt firma Bogani și noi. Toți cei care oferă servicii de catering neautorizate cad sub incidența legii, este infracțiune. Una e să ai autorizație de restaurant și cineva să comande să ducă acasă un pachețel și alta e să faci catering”.

Pauză publicitară: Potrivit DSVSA Neamț, sub semnătura directorului Sorin Ulea, în județul Neamț, sunt înregistrate 13 unități de catering și au fost emise 325 autorizații pentru transportul produselor de origine animală, cu precizarea că ”legislația actuală nu reglementează autorizarea distinctă a mijloacelor de transport doar pentru activități de catering”. (Răspunsul integral al DSVSA aici)

Revenind la preotul Munteanu, acesta a continuat: ”Pentru școala 10, cei care fac aceste servicii de catering fără autorizație… Noi facem sesizări față de faptul că se lucrează cu două măsuri: o măsură în care noi suntem împinși să fim scoși dintr-o școală și noi nu merităm acest lucru. Avem 14 clase care astăzi (n.n. – 14 mai 2018) au servit la noi masa, și avem 2 clase care au încercat, printr-un mic scandal, să amplifice eu știu ce nemulțumiri personale și să ne scoată foarte urât din acest proiect. Și o măsură pentru alții, care nu au autorizații. Noi nu putem pleca dintr-un proiect pentru că niște părinți au niște obsesii personale vizavi de persoana mea sau că au niște păreri că s-au îmbolnăvit nu știu cine! Noi lucrăm pe acte. Iar în actele care le-ați publicat arată că în 10% a fost situație non-conformă. Nici în mediu aseptic, la spitalul de chirurgie, nu găsiți 10% situație non-conformă. Nu s-a închis unitatea noastră, au venit și au solicitat cumva să găsească o chichiță să dea amendă, cum se dă peste tot”.

Este momentul unei precizări. Nu știm cine are obsesii personale față de preot sau față de activitățile sale. Este, totuși, dincolo de orice dubiu faptul că părinții copiilor au dreptul să facă ce vor cu banii lor, pentru copiii lor. Iar dacă nu le place mâncarea Fundației, blagoslovită sau nu, este fix treaba lor. Din momentul în care au renunțat, ei au închis subiectul.

Cei care l-au întreținut și potențat sunt chiar cei de sub patronajul preotului Petru Munteanu, care au trecut la ”spionaj economic”, cu urmărirea mașinii, cu fotografiile din școală, fără acordul copiilor sau al părinților, apoi folosirea imaginilor în adevărate mape de demascare a unor fapte considerate infracțiuni.

Discursul celui ce patronează Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială continuă: ”Dacă o societate vine cu o bluză brodată pe care scrie catering și crede că ăsta înseamnă catering… se înșeală. Noi, ca fundație, furnizor de acest serviciu, avem dreptul să ne apărăm munca și efortul pe care le-am făcut de-atâția ani, investițiile, personalul… Este vorba de 17 persoane angajate, noi plătim pe lună aproape 20.000 lei taxe la stat. Noi nu suntem țepari, să umblăm cu hârtiuța că facem catering. Toate documentele sunt pe site-ul nostru. Pozele nu le-am făcut eu. Sunt persoane care s-au sesizat și au făcut aceste poze. Nu cunosc personalul, părinții care au făcut aceste poze au socotit că este firma de cateringTrenchea”.

Recapitulare, deci: preotul nu a făcut personal reclamația, nici fotografiile – asta ar fi fost culmea! -, dar le-au folosit oamenii lui. Pe o părere, au reclamat și aruncat în spațiul public că fosta firmă de catering este vinovată, o informație falsă.

În declarația preotului Munteanu nu există nicio doză de regret pentru situație, cu o singură excepție – că i se pare tendențios tot ce se întâmplă vizavi de activitatea fundației.

Cu regretul că nu putem acorda mai mult spațiu declarațiilor, încheiem cu una definitorie: ”Dacă găsiți vreo reclamație cu semnătura mea, eu mâine îmi dau demisia din toate funcțiile! De ce sunt genul acesta de floricele jurnalistice care n-au nici un temei sau obiectivitate?! De ce umblăm cu floricele, ca să facem deliciul unei comunități sau a unor părinți care se bucură?!

Evident că nu există reclamație cu semnătura preotului. Dar cu binecuvântarea sa există?

Pentru că putem constata o grijă constantă ca, atunci când se întâmplă ceva discutabil cu Fundația, preotul Petru Munteanu insistă să nu-i apară numele. Lucru care s-a întâmplat în momentul primei știri cu privire la alimentele de la Școala 10 sau când a venit vorba despre licitația de la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. De ce această delimitare și de ce atâta încrâncenare, în condițiile în care simplii credincioși, în mare majoritate ortodocși, au hotărât că au dreptul să decidă în legătură cu copiii lor cum vor, nu cum vrea altcineva?

* Discuții parentale despre calitatea mâncării de la Fundație

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Fundația Împreună pentru Solidaritate Socială, Cafeneaua părinților și părinți ai elevilor de la Școala ”Nicu Albu”

pietricica turism

6 COMENTARII

  1. Hai ma lasi dar domul trenchea avea cumva apa si nu stiu eu. Acum culmea sau inbolnavit 2 clase si gata scandal dar cand sau imbolnavit jumatate de scoala nu mai era scandal. Noi am vrut sa aducem mancare in noimbrie si nu am fost lasati . Dsp era la usele celor care neau adus mancare ba ca nu au autorizatie bla bla bla vrajeala ca doar erau firme de catering. O stire luata de la sustinatorii dimnului trenchea.

  2. Domnule Balanescu, sunt putin (mai mult) dezamagita de calitatea obiectiva a “condeiului” dumneavoastra, pentru care (pana acum) aveam o doza mare de apreciere si respect…. Va spun imediat si de ce nu pot sa nu constat ori necunoasterea realitatii ori partinirea pe care o denota articolul dumneavoastra (trag speranta la cea dintai, pentru ca a doua ar fi si mai trista!): copilul meu e in clasa intai, la Scoala 4, si mananca de multa vreme de la acelasi furnizor. Cel putin prin comparatie cu furnizorul anterior, acesta este net superior. Nu pentru ca as fi vreo preacredincioasa practicanta, ci pentru ca: meniul este echilibrat si variat, la ambele feluri (nu vesnicele pulpe de pui – bogate doar in hormoni de crestere – si in ciorba si la felul al doilea), desertul este de cele mai multe ori facut “in casa” si delicios, ciorba/supa cu zarzavat adevarat etc. Altfel apus: copiii nostri mananca (la fel si doamna), le place, sunt bine-merci! In plus, eu n-am incredere in parerea mamelor care ar prefera un sandwich rece la pranz (eventual de la Mac, asa.. de fitze!). Si nici nu cred ca se poate face ceva mai bun de 10 lei si-un pic! Sunt foarte multumita de mancarea pe care o primeste copilul meu, nu stiu daca eu m-aa fi priceput sa ii ofer (ca gospodina, zic!) Un meniu asa de interesant in banii astia in fiecare zi! A! Am uitat sa va spun: furnizorul e bun si la “customer care”: deseori intreaba cum a fost mancarea, daca nu mai trebuie ceva s.a. . Bun, domnule Balanescu, nu ma indoiesc ca stiti: copiii mai fac si indigestii, macar pentru halul in care se murdaresc inainte de mese si pentru faptul ca in colectivitate impart si germenii, nu numai jucariile! Dar: putem sa ii tinem in borcane, acasa, la adapostul suprem! Sau, cum zice fiu’meu: “Lasa-ma sa ma murdaresc si sa ma lovesc, pentru ca sunt copil”. Pe termen lung, sfatul lui mi-e mai util decat ofensele razboinice ale unor parinti de la scoala 10, care pun singur diagnostice si dau si reteta: sa schimbam furnizorul de mancare, din cauza unei dureri de burta din aprilie. Am sa inchei, cu respect (inca), domnule Balanescu: nu va uitati unde trebuie! Mancarea acestui furnizor e buna. Parole!

    • Stimată doamnă, este vorba evident de părtinire, după cum bine ați subliniat dumneavoastră, care vă dovediți extrem de obiectivă și vă ascundeți sub o adresă de e-mail. Numai că părtinirea este în alt sens decât îl gândiți dumneavoastră. Este aceeași părtinire cu care s-a scris și în primul caz de la Școala ”Nicu Albu”. Trecem peste amănunte sordide și peste modul în care s-a implementat propunerea cu un nou furnizor, cine a făcut-o, etc. Trecem și peste minciunile induse în opinia publică, trecem și peste insolența cu care s-a discutat cu părinții nemulțumiți. Rămân copiii, care nu trebuie crescuți în borcan, dar care au dreptul să mănânce de la un furnizor fără probleme în privința igienei personalului. NU pizza, că tot vorbiți așa frumos despre Mac…
      Nimeni nu ar fi insistat pe subiect dacă nu ar fi apărut fotografii și reclamații la adresa părinților care nu mai vor să servească masa de la Fundație (este interzis cumva să faci ce vrei cu banii tăi, pentru copilul tău?), dacă nu ar fi apărut amenințări, voalate sau directe, ale unor persoane direct interesate de derularea în orice condiții a contractului, dacă cei din conducerea școlii ar înțelege că și orele de masă sunt în programul școlar și că trebuie să se implice în această activitate. Nepăsarea direcțiunii pe subiect, interesul doar de a pune batista pe țambal sunt probleme la fel de mari ca și igiena personalului amendat al Fundației. Pentru că s-a dat o amendă, dacă vreți să vă amintiți. Sau asta face parte din programul de călire a organismului copiilor, crescuți în borcan sau în afara lui?
      În privința calităților dumneavoastră de gospodină, nu ne putem pronunța, pentru că întotdeauna există, și în privința gustului mâncării, o scară a valorilor. Dacă ești obișnuit cu gusturi bune, nu mănânci orice, dacă nu, și măcrișul ți se pare căpșună.
      Valentin Bălănescu

  3. Copilul meu, în clasa a I-a, la altă școală din oraș, mănâncă de la furnizorul de la Girov. Nu o dată a venit acasă rupt de foame. N-am dat vina pe firma ce aduce mâncarea. Copilul aflat în perioadă de creștere se manifestă și așa: îi e foame! Culmea, la 3-4 ore după ce ia masa! A făcut și o indigestie, anul trecut, prin toamnă, și era de la brânză cu smântână. Iarăși, nu am făcut valuri. De ce? Pentru că știu că de la smântâna fermentată îl doare burta. Ciorba o mănîncă când și când. Că nu-i place ciorba. Să sun bucătăreasa? S-o cert pe învățătoare? Să nu-l mai dau la afterschool?
    Mă deranjează faptul că desertul adus de firma de la Girov e, de cele mai multe ori, un produs de patiserie de cea mai proastă calitate. Dar dacă cel mic preferă să arunce brânzoaica sau ștrudelul de la cantină și mănâncă mărul pus în ghiozdan, îmi trec nervii.
    Una peste alta, acest război al orgoliilor, e mai degrabă o bună sursă de… avantaje. Pentru cei care câștigă războiul și rămân pe piață, pentru cei care sprijină conflictul, (xxx autocenzură xxx), pentru cei cărora le mai pică una alta… pentru părinții care au și ei felia lor de fericire…
    Ca să închizi o firmă ce prepară mâncare (că e restaurant, cantină de școală) fără să ai rezultate concludente în materie de igienă, e ca și cum l-ai diagnostica cu cancer pe un pacient, doar că vorbesc vecinele că omul face pipi de 10 ori pe zi, iar doctorul i-a analizat doar VSH-ul.
    Închei spunându-vă că știu ce înseamnă o verificare ca la carte în materie de igienă în unități de alimentație publică: cum se recoltează probele, de unde, cum se fac analizele șamd.

    Aaa, am o și întrebare: La Școala nr.2 ce mai e? Tot cu pachețel?

  4. Pizza nu e tocmai fast food (maestrii bucatariei italiene n-ar fi prea fericiti cu aceasta conaideratie!). Nu mai “fast” decat o omleta… De fapt, de “junk food” ne ferim copiii. Ori, sandwich-ul sugerat ca alternativa de unii parinti de la 10 (cel clasic, probabil: doua felii de paine zdravene cu una de cascaval si doua de salam – toate super-procesate) pe mine fix la junk food ma trimite!
    Dar, cum ziceti (foarte corect), fiecare isi creste copilul cum vrea si cu ce vrea, pe banii lui.
    In alta ordine de idei, eu am emis o opinie 100% subiectiva: sunt (o oarecare) mama a unui (oarecare) pusti care mananca zilnic de la cei care fac subiectul analizei dumneavoastra. Nu sunt jurnalist, nu sunt reprezentantul comitetului de parinti nici al scolii nici al furnizorului! Asadar, nu sunt deloc obligata la obiectivitate si nici la semnatura in clar, cu atat mai mult cu cat povestesc prin prisma foarte personala, despre copilul meu si experienta lui nutritiva de la scoala. Va asigur ca, in oricare dintre punctele de vedere pomenite (pe care NU le am in acest comentariu), mi-as asuma cu simt de raspundere si obiectivismul si iscalitura. Ca si dumneavoastra!
    In alta ordine de idei, calitatile mele de gospodina nu trebuie sa faca obiectul acestei controverse (n-au nici cea mai mica relevanta pentru cititori). Poate mai relevant eate ca sunt una dintre multele mame care nu pun pe masa parizer, margarina si sucuri acidulate!

    Domnule Balanescu, pour la bonne bouche: de ce considerati capsunele mai nobile decat macrisul? 🙂 Bucataria sofisticata s-ar putea sa va contrazica, daca tot pomenirati de scara de valori culinare.

    P.S. : apreciez faptul ca mi-ati publicat comentariul, chiar daca a fost incomod si cu erori de frapa.

Lasă un răspuns