Acasă Actual Prima biserică pe stil vechi construită în România se află la Vânători-Neamţ

Prima biserică pe stil vechi construită în România se află la Vânători-Neamţ

DISTRIBUIȚI

A fost construită în 1926”, spune părintele Gheorghiţă Rogozan, preot paroh la Biserica pe rit vechi ”Sfinţii Împăraţi Constantin şi Maica sa Elena”, din comuna Vânători-Neamţ. De fapt, chiar la intrarea în biserică, e expus un tablou cu cea mai veche biserică pe stil vechi din România, din 1933.

Gheorghiţă Rogozan este preot din anul 1995, după ce a terminat seminarul teologic de la Slătioara. De loc din Păuneşti, judeţul Vrancea, o localitate de lângă Adjud, în anul 1997 ajunge preot la biserica pe rit vechi din Vânători-Neamţ.

Parohia are 180 de familii, din care 40 sunt plecate la muncă în Occident. O comunitate receptivă. Tot ce s-a construit la biserică s-a făcut din banii credincioşilor noştri”, spune părintele Gheorghiţă Rogozan.

* Povestea unei bisericuțe…

Parohia noastră a luat fiinţă în anul 1926, după ce, în 1924, s-a schimbat calendarul. Sfântul Glicherie, că acum este şi sfânt, a fost stareţ la Procov şi a zis că nu e bine să se schimbe calendarul. În 1926, s-a schimbat şi data Paştelui. El, împreună cu câţiva ucenici, Pamvu şi Ionichi, au plecat de la Mănăstirea Procov la râpa lui Coroi, unde au făcut un bordei, care se află undeva mai sus de peştera Sfintei Teodora. Au zis că vor să se rupă de biserica oficială, dar, totuşi, s-au interesat dacă e bine sau nu să nu facă ascultare. A fost la Ierusalim, la Patriarhul Damianus, care i-a spus: «Părinte, dacă poţi ţine de credinţă cu dinţii, ţine în continuare!». Patriarhul i-a dat sfântul mir. În 1926, când Sfântul Glicherie s-a retras în acel loc, întâmplarea a făcut că doi bătrâni de aici, fraţii Mihai şi Ioan Urzică, au mers în pădure după ghindă şi s-au întâlnit cu pustnicii. Au intrat cu ei în vorbă, fraţii Urzică le-au spus că sunt din zona Ungureni din Vânători, iar părintele Glicherie le-a explicat că nu acceptă schimbarea calendarului, că s-a retras şi va face o biserică împreună cu ceilalţi ucenici, pentru continuitatea ortodoxiei. Atunci, fraţii Urzică l-au rugat pe părintele Glicherie să vină şi la ei acasă să le facă o slujbă. Şi aşa au început slujbele. Văzând că sunt şi enoriaşi, s-au gândit toţi să se construiască şi o bisericuţă. Părintele Pamvu a început slujbele aici în 1927, la o bisericuţă mică, din lemn, de peste drum de actuala biserică. Era tencuită cu lut, cu câteva icoane, o catapeteasmă din scândură. Aproape 10 ani a slujit părintele Pamvu. Este prima biserică pe vechi construită în România. Anul 1926”, povestește preotul Gheorghiță.

* … și a unui părinte

După 10 ani de slujire, autorităţile l-au găsit pe părintele Pamvu la 1 octombrie 1937, când slujea privegherea la Acoperământul Maicii Domnului. Făcea privegherea de seară şi, fiind în cursul săptămânii, au venit jandarmii să-l aresteze. Nu au avut curaj să intre în biserică, în timpul slujbei. Fosta maică stareţă de la Mănăstirea Dobru, maica Serafima, Dumnezeu să o ierte!, a fost martoră în acea zi, era prezentă la slujbă. Povestea că slujba s-a terminat la ora 12 şi părintele Pamvu a fost ascuns în spatele sfintei mese de lemn. După slujbă, au intrat jandarmii în biserică, au scos lumea afară, au intrat în afântul altar. Părintele Pamvu era un pic răcit şi a tuşit. L-au prins pe părintele Pamvu şi l-au luat la bătaie.

Bătrânii satului, care, pe atunci, erau copii, povesteau că, mai la deal de biserică, este un pârâu mic, pârâul Sărăturii, că pe părintele Pamvu jandarmii l-ar fi pus punte peste acest pârâu trecând peste el şi l-au întrebat: «Băi Pamvu, băi, scrie, numai scrie că te lepezi de credinţă şi scapi!». «Niciodată nu mă voi lepăda de credinţa mea!», a răspuns părintele Pamvu.

Jandarmii i-ar fi rupt piciorul, i-au scos dinţii şi i-au umflat faţa. Apoi l-au dus pe la o închisoare, undeva prin Vărzăreşti, unde odată a fost mănăstire. Un alt părinte care a fost în temniţă cu părintele Pamvu povestea că, atunci când erau trimişi să care lemne iarna, părintele Pamvu, fiind cu piciorul rupt, nu putea ţine pasul cu ceilalţi. Atunci, un gardian i-ar fi dat cu patul armii în cap şi, la câteva luni, părintele Pamvu a şi murit. L-au îngropat într-o groapă comună. Nu se ştie unde. Avem şi poză cu el. Pentru biserica noastră, părintele Pamvu este al doilea sfânt, după sfântul părinte Glicherie”.

* Povestea unei alte biserici

În 1936, a fost dărâmată şi biserica, prima biserică. Au făcut-o una cu pământul! Până în 1943, nu a mai fost biserică aici. Era o căsuţă, la Mănăstirea Dobru, şi acolo mai mergea lumea la slujbe. Apoi s-a ridicat a doua biserică, atunci când a început războiul. O familie, Axinte, cu mulţi fraţi, a donat terenul. În 1946, s-a sfinţit biserica. În 1947, a venit foametea şi oamenii care drăniţau biserica erau plătiţi în terci. În mâncare. Nu erau bani. Se plătea cu alimente. Din 1946, a început să slujească la noua biserică preotul Nifon Marinache, tot un vieţuitor al Mănăstirii Slătioara. A slujit 20 de ani. În 1965, s-a făcut preot de mir Ioan Glodeanu, fiu al satului, cântăreţ, un bun tipicar. Şi el a slujit vreo 22 şi ceva de ani aici. Părintele Glodeanu a început construcţia celei de-a doua biserici, cea de acum. Din anul 1992, a început construcţia actualei biserici şi, prin 1996, construcţia a ajuns la roşu şi a fost sfinţită în 2004. De prin anul 1995-1996, biserica a rămas iar fără păstor. Iar prin 1997, am ajuns eu preot aici. Câţiva ani, am primit sprijin şi fonduri de la administraţia locală. Prin 2007-2008, am primit fonduri. Ne-au făcut drumurile, iluminat public în curtea bisericii. Am primit vreo 200 de milioane lei pentru gardul la cimitir şi toalete. Ştiţi ce spunea sfântul Serafim Sarov, acum 100 de ani? «Nu vă bucuraţi că se vor construi biserici aurite, pentru că atunci va fi credinţa slabă!». Până şi Biserica Ortodoxă Română vine cu Paştele după noi, cei pe stil vechi. Paştele se ţine după calendarul lui Iulian. Recunoaşte şi BOR. Şi-au dat seama că s-a făcut o mare greşeală când s-a schimbat Paştele. La Ierusalim, sunt trei mari minuni: Sfânta Lumină care vine la paşte, la Paştele ortodox, nu catolic, apoi, pe 6 august, pe Muntele Tabor, când vine norul şi la Bobotează, pe 6 ianuarie, când râul Iordan se întoarce înapoi. Şi aceste minuni sunt numai pe vechi. Pe calendarul pe vechi. Sunt vizibile aceste minuni”.

* ”Fotografia din anul 1933 este de la Învierea a doua, din a doua zi de Paşte. Este biserica de peste drum, cea din lemn. Prima biserică pe stil vechi construită în România, unde veneau credincioşi din toată ţara. În fotografie apare şi părintele Pamvu, dar şi bunicul fostului primar de Vânători, Culică Urzică. Este tatăl lui moş Mihai, care, la rândul lui, este tatăl fostului primar de Vânători, Culică Urzică. Este cel cu medalionul în mână”.

Ciprian Traian STURZU

pietricica turism

Lasă un răspuns