Acasă Actual AGORA 23 August – Fără omagii, bere și mici

AGORA 23 August – Fără omagii, bere și mici

”Nu există revoluție fără actori, popi și ceterași! Nici nu începe bine o revoluție și ăștia-s prezenți! Sar peste rând și ajung în față la scaune. Un singur adevăr are revoluția: e făcută de poporul român” – regizorul Mircea Daneliuc.

La ultima Revoluție, cea din ’89, ”răzmerița” din municipiul Piatra Neamț a fost dirijată de un preot. Suit pe copertina Județenei de partid, slujitorul Bisericii din cartierul Valea Viei i-a îndemnat pe revoluționari să lupte pentru libertate, dreptate și democrație. Printre revoluționarii strânși sub streașina Casei Albe, au fost zăriți și artiștii de la TT-ul nostru scump, drag și prețuit. Unii au fost primiți cu aplauze, alții cu huiduieli, în funcție de comportamentul lor pe vremea partidului unic. ”Ceterașii” de pe Cuiejdi, ăia cu ”cioara și vioara” au fost și ei prezenți la ”rivoluție”. Cei talentați au cântat în față cu patos, cei hoțomani au hușchit în spate, pe mucles. Că așa sunt bronzații la revoluție, lipsiți de interes pentru lupta de idei. Le priește mai mult debandada produsă de evenimentele deosebite, revoluții, cutremure, inundații.

Revenind la ”revoluția de eliberare națională și socială, antifascistă și antiimperialistă” din veacul trecut…

Dintotdeauna istoria națională a avut învingători, învinși și victime. La procesul intentat mareșalului Antonescu, acesta a declarat fără reticență: ”Se va ști odată precum că ziua de 23 August, eu am fixat-o în istorie”.

Mai toate partidele politice din ’44 pretind că au avut un rol determinant în acea zi ”de cotitură”, când am ”întors armele” împotriva fostului aliat. Care este realitatea? Nici astăzi nu s-a reconstituit corect, cauzal, convingător evenimentul. 23 August reprezintă un act al unei mari drame, de la care armata română n-a absentat. Indiferent cum s-a numit și cum se numește – ”revoluția de eliberare de sub jugul fascist”, ”insurecția armată”, ”insurecția națională antifascistă”, ”revoluția de eliberare”, ”lovitură de stat”, ”Miercurea regală” -istorica zi de la 23 august ’44 nu a fost însemnată doar pentru că temutul mareșal Antonescu a fost arestat de neexperimentatul Mihai I, regele României. Importante au fost urmările acestei ”defecțiuni”, urmările acestui moment istoric. Una dintre ele? Ieșirea României din Axa fascistă și intrarea ei în tabăra Națiunilor Unite.

Pentru al Treilea Reich, ”divorțul” României a însemnat ”un nou Stalingrad”. Cel puțin așa l-a calificat britanicul Basil Liddel Hart, cel mai mare istoric militar al secolului trecut. ”Abandonul” României n-a fost văzut cu ochi buni nici de generalii din anturajul lui Hitler. Unii au considerat 23 august ”ziua cea mai neagră a războiului ”(Hans Freissner) și ”o răsturnare de fronturi foarte periculoasă” (W. Keitel și H. Guderian). Evident, se refereau la prăbușirea frontului din Balcani, la pierderea petrolului și grâului românesc, la pierderea războiului. Cam alarmantă situație.

Și astăzi românul adevărat se întreabă cum a rezistat țărișoara noastră atâtor jafuri? Bunicul avea o vorbă: ”Cine se bagă în tărâțe, îl mănâncă porcul!”. Și adăuga, sec: ”Bă, nepoate, să știi că politica e un jeg! Ai înțeles?”.

Cine au fost actorii dramei din fierbintele august ’44? Regele Mihai I, eroica Armată Română cu bravii ei ofițeri superiori, liderii unor partide politice (PCR, PNL, PNȚ, PSD).

”Insurecția” din august ’44 face parte din Istoria neamului, pentru eliberarea țării de sub hoardele hitleriste și-au dat viața mii de soldați români, pe care suntem obligați să nu-i uităm niciodată. Nu poți vorbi despre ”Miercurea regală” fără fostul suveran. Cine o face dă dovadă de un cras analfabetism politic. Și, din păcate, am avut astfel de situații penibile, după Revoluția din ’89, când toți românii s-au deșteptat, deodată.

Ce-a mai rămas în mintea românului obișnuit din înflăcăratul 23 August? Amintiri răzlețe. Triste și haioase. Mai ales despre defilările cu peripeții.

În târgul Pietrei, pe 1 august, toate cadrele didactice erau în activitate. Începeau repetițiile pentru demonstrația oamenilor muncii, clasa muncitoare avea pe atunci un rol determinant. Că, astăzi, a cam dispărut, e altă poveste.

Profesorii și elevii mimau defilarea prin fața cimitirului ”Eternitatea” și pe stadionul de pe Borzoghean. Politrucii tari în clonț erau în vogă. Răcneau ca la miting. Cocoțați la etajul 5, în Hotelul Ceahlău, maeștrii de ceremonii comandau elevilor în formații de pe str. M. Eminescu. Cam așa: ”Comanda la mine! Elevi, defilați pe loc, mai cu viață! Bateți pasul voinicește, până striviți râma din pământ! Școala 4, dacă nu execuți corect, te țin aici până diseară!”.

Haiul cel mare era când coordonatorul cu microfon striga: ”Jos Ceaușescu!”. La această comandă, elevii trebuiau mintenaș să coboare lozinca ”Ceaușescu – Pace!”.

La 23 August, oamenii muncii din Piatra Neamț se întâlneau pe ulițele târgului, la un număr scris cu var pe carosabil. Veneau la ora 7 și așteptau până la 9, timp suficient de spus bancuri porcoase și politice cu Tovarășul și Tovarășa. Străzile nefolosite de manifestanți erau blocate cu autobuze și milițieni. Când coloana pornea spre TT, prin str. Alexandru cel Bun, începea distracția.

Propagandiștii partidului, șefii cu hau-haul, cu vinele gâtului umflate, urlau fanatic: ”Ceaușescu – PCR!”, ”Ceaușescu și poporul!”, ”Paaace!”, ”Uraaa!”.

Primii care treceau prin fața tribunei oficiale erau pionierii. Scoși ca din cutie, cu bluzițe albe, cravată roșie cu tricolor, trese și fustițe bleumarin, copiii orașului luau ochii. Erau cei mai aplaudați, mai ales când fluturau eșarfe și aruncau cu flori spre tribuna oficială. Defilau apoi sportivii, după care urmau oamenii muncii din întreprinderile pietrene: IMS – Ceahlăul, 8 Martie, Comuna din Paris, Foresta, Imal, Fabrica de parchet Bistrița, Reconstrucția, Uzina de Fire și Fibre Săvinești, Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Roznov etc. Câte din aceste întreprinderi au mai rămas în picioare? Răspunsul e o rușine.

Tribuna oficială de la 23 august, de obicei, se amenaja în fața TT-ului. Primeau uralele demonstranților conducătorii noștri iubiți, foștii tovarăși prim secretari: Ștefan Boboș, Gheorghe Gheorghiu Manta, Maria Gheorghe, Floarea Leuștean, toți veniți în fruntea județului Neamț de pe alte coclauri. Tovarășii comuniști din Neamț cârcoteau pe la colțuri.

După ce ”scăpau” de mărșăluit, adică după ce treceau de tribuna oficială, demonstranții, istoviți, dar ușurați, o tăiau la bere și mici. Atenție!, cu tot materialul propagandistic din dotare: portrete, stegulețe, eșarfe, lozinci. După câteva sticle de bere, unii le uitau la ”bombă”, dar nu conta, erau materiale consumabile.

Timp de decenii, până la 23 august ’89, Ziua Națională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstrații militare și coloane de oameni ai muncii. Acum, ziua cea mare trece ca oricare alta: la serviciu, în parc, la cumpărături. Mai mult, unii consideră 23 august o zi discutabilă, o sărbătoare imputativă, comunistă. Cei care gândesc așa greșesc enorm.

Actul istoric de la 23 august ’44 a fost realizat de Rege, Armata Română și partidele politice existente atunci. Că PCR a inițiat, organizat și condus ”insurecția”, cum s-a văzut în filmele lui Sergiu Nicolaescu, nu înseamnă că ”Tovarășul”, ”Cel mai iubit fiu” a eliberat România de sub trupele hitleriste. Nu! Țara a fost eliberată de eroii căzuți la datorie. A cinsti înaintașii care au murit pentru patrie nu înseamnă că adulăm comunismul.

Azi nu se mai defilează pe 23 august, nici n-ar mai avea cine. Ne-am împuținat. România se golește de averi și de oameni. La fiecare câteva minute, un român pleacă din țară.

Foștii oameni ai muncii, din epoca partidului unic, își amintesc și astăzi de mașinile cu găini, trimise de ing. Dobrin, de la Avicola-Izvoare, în cartierele nevoiașe ale târgului de sub Cozla. Magazinele pietrene se umpleau cu bunătăți. ”Dacă, până atunci, rafturile și galantarele erau pline cu borcane de muștar, peste noapte apăreau cârnați, ciocolată, carne, crenvurști, cafea, banane”, își amintea dna Simizeaznu,vecina mea, Dumnezeu s-o odihnească! Radioul deschidea programul la ora 5, cu un concert de dimineață: ”Bună dimineața, patrie iubită”. La televizor, trezirea era la 7.45, cu un program de cântece patriotice, iar de la ora 8, se transmitea în direct ”Demonstrația oamenilor muncii, cu prilejul aniversării revoluției de eliberare socială și națională antifascistă și antiimperialistă din august ’44”. ”Ehee! Ce vremuri frumoase erau! Eram tineri, frumoși și calici. Astăzi suntem bătrâni, străini în țara noastră și ne îndreptăm spre nicăieri”, a completat pensionarul rablagit Vasile Fasolă, din Ciritei, ”pionierul” lui Ceaușescu.

Prof. Dumitru RUSU

Lasă un răspuns