”Înainte, copiii erau extrem de încântați și lucrau cu multă seriozitate, știau chimie! Acum, se fac experimente virtual, copiii umplu eprubeta cu mouse-ul. Ultima dată când s-a investit în laboratoare a fost prin 2008-2009” – prof. Rodica Iorga.
”Chimia este o știință experimentală. Experimentul este o întrebare pusă naturii”. Așa începe manualul de chimie de clasa a VII-a, cu citatul prof. Grigore Moisil. Elevii află, de la primul contact cu această știință ”legată de tot ce ne înconjoară”, că experimentul este baza chimiei.
În gimnaziu, se fac două ore de chimie pe săptămână, conform programei, iar teoria se îmbină cu partea experimentală, în laboratoare. Experimentele ajută elevul să înțeleagă această disciplină. De aici, să cunoască lumea, prin explorarea fenomenelor și proprietăților substanțelor cu care are contact zilnic, prin cunoașterea modului cum acționează substanțele chimice asupra omului, a mediului. Tot potrivit programei.
În linii mari, elevul de liceu, cu o oră de chimie pe săptămână sau două ore, dacă e la profil tehnologic (alimentar, agroturism, etc), are acces la aceleași competențe. Teoria, cumulată cu orele de practică pentru cei din liceele profesionale, ar trebui să fie baza calificării pentru meserie. În plus, chimia este disciplină de bacalaureat, pentru cei care o aleg. Și materie de concursuri și olimpiade, cu probe practice. Școala nemțeană de chimie are rezultate la aceste competiții, unde partea practică este la fel de importantă ca teoria.
Cum se predă și cum se învață chimia în școlile din Neamț?
* Cu substanțe expirate de ani de zile…
Documentarea făcută în câteva școli din județ arată că vremea experimentelor la chimie a cam trecut. Școlile așteaptă banii pentru substanțe chimice și reactivi tot de la primărie, fiindcă ministerul n-a mai dat de ani de zile. Până la aprovizionare, se face economie. Și, așa, substanțele chimice ajung la casat.
La Școala Gimnazială 2 din Dodeni, Bicaz, mai sunt trei clase: una de a VI-a, una de-a VII-a și una de-a VIII-a. Directorul adjunct, profesoara de istorie Alina Suciu, și laboranta școlii, care are jumătate de normă ca bibliotecară, ne conduc la etaj, în laboratorul de chimie. În sală, sunt mese din lemn, nu din cele acoperite cu faianță din vechile laboratoare, dulapuri noi care închid eprubete, pahare Berzelius, Erlenmeyer, mojare, truse de chimie, circuite electrice, ampermetre. Pe o latură, dulapuri mai vechi, ornate cu mulaje în secțiune ale organelor corpului uman, alături de planșe pentru zoologie, biologie, hărți. Atrag atenția două microscoape vechi, expuse, ca piese într-un muzeu, sub tabelul lui Mendeleev. ”Avem unul nou, performant!”, spune laboranta și-l scoate imediat din dulapul unde era încuiat. Un microscop cumpărat prin 2008-2009, când s-a primit ultima dată finanțare de la guvern pentru reabilitarea și dotarea laboratoarelor de chimie, fizică, biologie, spune directoarea Suciu.
Câteva substanțele chimice stau bine încuiate în fișete metalice, în dulapuri de lemn. ”Nu prea sunt fonduri pentru substanțe și reactivi. Am tot făcut referate, dar… Mai aduce doamna profesoară câte ceva, din cele uzuale, când face experimente pentru elevi”, adaugă directoarea, care nu-și amintește când a fost ultima solicitare. Într-un dulap metalic, pe care scrie ”substanțe propuse pentru casat” ar exista niscaiva ”substanțe expirate, de ani de zile”, explică laboranta.
Din clasă, elevii de-a VIII-a își amintesc despre un experiment cu apă și nisip, despre cum au studiat o coajă de ceapă la microscop sau despre cum rigla frecată de pantalon atrăgea bucățelele de hârtie.
* Prin mila și planurile primăriei…
În Tarcău, la Școala Gimnazială ”Iulia Hălăucescu” nu este laborator de chimie. Directoarea Daniela Mâțu spune că e prins unul, în proiectul de reabilitare, modernizare și dotare a școlii. Proiectul ar fi gata acum, după trei ani de muncit la documentație. ”Urmează să intre la finanțare prin PNDL, se ocupă primăria. Se vor realiza și dota inclusiv laboratoare de chimie, fizică, biologie. Fiecare profesor a prezentat ce are nevoie, pe disciplina lui. La chimie, profesorul care a întocmit necesarul a ieșit la pensie, de doi ani”, declară directoarea, fără a putea preciza câteva din viitoarele dotări.
Un fel de laborator ar fi în sala unde este clasa a VIII-a. Profesorul de fizică ne spune că o parte din experimente se fac la catedră, sunt ”experimente frontale, demonstrative, eu iau din dulap ce aparate am nevoie și le arăt elevilor”.
Pe peretele opus tablei, în dulapuri vechi și încuiate, sunt așezate mai multe dispozitive de fizică, prăfuite, câteva ustensile pentru chimie și alte obiecte.
Din cauza renovării, directoarea Școlii Gimnaziale ”Nicolae Iorga” din Pângărați n-a putut să ne arate dotarea pe chimie. Prof. Carmen Ionela Muraru s-a scuzat și a explicat: ”Ca toate obiectele de inventar, există dotări, există un astfel de laborator de chimie, comasat cu cel de fizică. Eu sunt aici de un an și jumătate, am mai făcut referate pentru dotări cu substanțe, cu un microscop, ceva la biologie… Cu salturi mortale le-am achitat, dar, ca să avem un buget destinat de la minister pentru așa ceva… Găsim înțelegere și resurse tot la consiliul local. Copiii pot înțelege și pot prinde drag de o materie, nu atât prin programă, cât și datorită comportamentului și mărinimiei profesorului”.
* Din nou cu substanțe expirate sau cu ce există
Nici la Școala Gimnazială Vaduri, din comuna Alexandru cel Bun, situația nu e diferită. Câteva ustensile de chimie sunt păstrate într-un dulap, alături de câteva mulaje și planșe, în laboratorul de informatică. Directoarea Daniela Semian spune că se mai fac experimente la chimie, în clase, dar există problema substanțelor expirate: ”Doamna profesor Florica Săndulache nu mi-a mai cerut în ultimii ani substanțe sau reactivi, le procură dumneaei. Un laborator pentru științe ar trebuie amenajat, fiindcă în ultimii ani a trebuit să facem săli de clasă pentru ca orele de curs să se desfășoare doar de dimineață. Experimentele se fac în clase. Dar avem substanțe și reactivi expirate și tot școala trebuie să suporte cheltuielile pentru casarea lor. Sunt deșeuri periculoase și trebuie o firmă specializată să le ia. Iar costurile sunt destul de mari – 6.300 de lei pentru două școli”.
În centrul municipiului Piatra Neamț, la Școala nr. 3, ustensilele pentru chimie sunt încuiate în câteva dulapuri vechi, pe holul de la etajul al II-lea. Directoarea Anișoara Oniciuc spune că laboratorul de chimie este amenajat în aceeași sală cu cel de fizică, pentru cele 4 clase de a VII-a și 3 clase de a VIII-a. ”Mai avem substanțe chimice, reactivi, casate nu avem. Experimente se fac așa cum recomandă programa, cu substanțele recomandate. Când se termină substanțele, achiziționăm ce este nevoie, din fondurile bugetare sau extrabugetare de care dispunem. De la minister primim doar banii pentru salarii. S-a făcut o dotare consistentă prin anii 2008-2009, când am primit de la minister fonduri pentru dotarea laboratorului de chimie-fizică. S-au luat substanțe pentru chimie și aparatură pentru fizică. De atunci, a mai fost acum vreo doi ani o solicitare de la profesoara de chimie, doamna Mihaela Șum, o completare pentru niște substanțe, ceva până în 1.000 lei, pe care le-am achiziționat din fonduri proprii ale școlii”, explică directoarea, adaugând că pregătirea elevilor care merg la olimpiade de chimie se face în școală, cu dotările existente.
* Din ce-a fost ce-a mai rămas…
Din știință experimentală, chimia, materie de bază pentru viitorii laboranți, farmaciști, medici, cercetători, a ajuns disciplină mai mult teoretică, virtuală. În locul reacțiilor care, altădată, făceau deliciul copiilor, rămân acum softurile și, cu puțin noroc, pasiunea dascălilor.
O spune și profesoara de chimie Rodica Iorga, directoarea Liceului ”Carol I” din Bicaz. Aici există laborator de chimie, mai sunt ceva substanțe și reactivi, dar și multe de casat. Rodica Iorga afirmă, apăsat, că a cam trecut vremea experimentelor de laborator: ”Am terminat facultatea înainte de 1990. Am făcut trei laboratoare de chimie în trei școli diferite, care au rămas generațiilor de elevi. Copiii au nevoie de laborator, de experimente, pentru a înțelege chimia. Nu sunt suficiente doar noțiunile teoretice! Cu experimentele atragi altfel copilul spre această materie. Elevii aveau mereu la dispoziție stativul cu eprubete, cu zeci de substanțe de bază: acizi, baze, pilituri de metale, reactivi, hârtia de turnesol nu lipsea de pe mesele din laborator. Oricând puteam face experimente! Copiii erau extrem de încântați și lucrau cu multă seriozitate, știau chimie! Acum, avem softuri, în loc de experimente. Acum, se fac experimente virtual, copiii umplu eprubeta cu mouse-ul. Ultima dată când s-a investit în laboratoare a fost prin 2008-2009. A fost un program guvernamental și s-au putut dota laboratoarele de chimie, de fizică, de biologie. Acum, profesorul de chimie trebuie să se descurce cum poate. Degeaba se cere, ministerul abia are bani de salarii. Dacă nu te ajută comunitatea locală, sponsorii, te descurci cum poți”.
E greu de imaginat cum reușește, totuși, școala nemțeană de chimie să urce pe podiumul concursurilor și olimpiadelor naționale și internaționale. Acolo unde proba practică este la fel de importantă precum cea teoretică. Nu e ușor și presupune eforturi financiare consistente din partea părinților. O spune profesoara de fizică de la liceul din Bicaz, a cărei fiică a reușit, în 2016, să obțină bronzul la Internaționala de Chimie ”Dimitri Mendeleev” din Rusia și, cu un an înainte, argintul la Olimpiada Internațională Interdisciplinară din Rusia: ”A trebuit să apelez nu doar la resursele școlii, ci și la orice alt ajutor am putut găsi la colegii, iar, pentru facultate, Sabina a mers la universități”. Sabina Giorgiana Fîrțală, acum studentă la o universitate europeană, este unul din cei 40 de elevi care, în ultimii patru ani, a obținut premii și mențiuni la competițiile din țară și străinătate.
Tocmai rezultatele școlii nemțene de chimie au făcut ca, în 2013, Olimpiada Națională de Chimie să fie organizată la Piatra Neamț. Colegiul Tehnic ”Gheorghe Cartianu” a fost gazda competiției adjudecate de Inspectoratul Școlar Neamț, condus de profesorul de chimie Viorel Stan. A fost anul de glorie pentru chimie și Colegiul Cartianu.
”Olimpiadele naționale se organizează pe baza rezultatelor, nu a dotărilor. Au fost rezultate bune pe disciplină, la nivelul județului, anterior. Am cumpărat, atunci, ceva sticlărie și substanțe. Dar nu te întreabă nimeni dacă ai cu ce! Noi găzduim în fiecare an olimpiade naționale, pe diverse discipline, credeți că mă întreabă cineva dacă am?!”, spune directoarea Mariana Paleu. Cât privește ora de chimie și practica pe care elevii de la industrie alimentară și protecția mediului trebuie să le parcurgă, spune că sunt cele necesare: ”Avem 11 laboratoare și 13 ateliere. Experimente se fac, mai ales demonstrative, de către profesor în fața clasei, dar și pe calculator, avem și videoproiectoare. Substanțe și reactivi avem, noi lucrăm cu substanțe diluate, n-avem voie altfel. De regulă, în noiembrie-decembrie facem necesarul pentru anul viitor, cu finanțare de la bugetul local, fonduri din care plătim și utilitățile. O parte din banii pentru achiziția de materiale pentru laboratoare se face și din fonduri proprii, din cazare și din închirierea unor spații. Achiziționăm direct de la un furnizor specializat din Buzău, are cele mai mici prețuri, produse bune și livrează prompt. N-avem substanța expirate, de regulă au termen de valabilitate îndelungat. Fonduri de la minister pentru baza didactică n-au mai fost de pe vremea lui Tăriceanu și când la conducerea ministerului erau oameni dedicați învățământului”.
Problema mare este, însă, cu orele de teorie și practică stabilite prin programă pentru un astfel de liceu: ”Se fac experimente și în cadrul perioadei de practică, dar e dificil, fiindcă și aici s-au redus, de la 6 ore pe săptămână la 3. Practica se face și comasat, elevi de la industrie alimentară împreună cu cei de la protecția mediului”, adaugă Mariana Paleu.
Profesoara Camelia Andriescu declară că se fac experimente cu precădere frontale: ”Consumăm cantități mai mici de substanțe, dar problema este numărul de ore. La o oră-două pe săptămână, este foarte greu și, atunci, mergi pe experiment frontal, pentru a pune în evidență fenomenul. Sunt elevi care dau teză la chimie, sunt elevi care au chimia la bacalaureat, dar, la o oră pe săptămână, e greu să te încadrezi, materia este multă. Trebuie să faci «balet» ca să găsești cele mai bune metode și nu pot nici să trec prea repede prin materie, fiindcă elevii nu înțeleg. Vin elevi în clasa a IX-a care nu știu chimie organică, după doi ani de gimnaziu, și e foarte dificil să-i integrezi, dacă n-au înțeles chimia de la început”.
* Virtual cu mouse-ul, real cu banii părinților
Inspectoratul Școlar Neamț știe situația. Inspectorul de specialitate, Ioana Moga Tudoran, chiar îi compătimește pe profesorii din mediul rural: ”Pe programa actuală, se fac experimente virtual, acolo unde nu sunt laboratoare de chimie. În mediul rural, în mod deosebit. Profesorii vin cu tăvița pentru experimente în clasă și reușesc să facă o parte din programă. În altele, se folosește videoproiectorul, sau se merge în laboratorul de informatică – fiindcă nu există școală fără calculatoare – și copiii fac experimentele virtual”.
Dincolo de teorie și de ce ar trebui să existe – ”Un echilibru coerent la chimie, practică 50% și teorie 50%” – acum, în programă, practica este acoperită 30-40%.
Inspectoarea de specialitate are, totuși, și două exemple că se poate. Două, din peste trei sute de școli: ”În mod particular, sunt anumite școli care s-au dotat, chiar și-au amenajat noi laboratoare. Ultimele sunt Colegiul Național «Calistrat Hogaș» și Școala Gimnazială Girov. La colegiu, cu ajutorul Fundației «Hogaș», iar la Girov printr-o acțiune de strângere de fonduri prin Rotary”.
Altfel spus, în acest lanț rămân de bază părinții și sponsorii, iar Ministerul Educației este, dar lipsește cu desăvârșire. (Cristina IORDACHE)
GALERIE FOTO