Cîteva gloanțe trase într-o cafenea din Piatra Neamț au făcut ca, pentru cîteva zile, cuvîntul polițist să fie sinonim cu Șoric. Tot ce era/ nu era bine făcut de polițiști a invadat ecranele televizoarelor. Au fraternizat polițiștii cu infractorii? Știam de unii, după discursurile tip Șoric, impresia era că toți. Figura plîngăcioasă, a șefului de Neamț, într-o uniformă plină de medalii și epoleți, cerșind milă opiniei publice, a devenit figura emblemă a Poliției Române. Vasea Aurelian Șoric a devenit un brand. Este, o spun cu toată responsabilitatea, polițistul perfect al zilelor noastre.
Pînă la moartea violentă a lui Mararu a avut numai controale bune, nimeni nu a văzut nimic rău în activitatea operativă la Neamț. A avut reclamații punctuale, un șef de poliție de la Roznov a strigat pe toate drumurile, la toate nivelele din ministerul de Interne că sub conducerea lui Șoric infractorii conduc județul. Au venit controale . Au cercetat, au controlat și l-au scos de la șefie pe cel care a reclamat. Se știa că Șoric e bine văzut la București și că nenea Fătuloiu are un cuvînt greu de spus în ascensiunea lui. Numit de Fătuloiu, a înțeles că nu se poate opune celor cu pile sau capabili să solicite o pilă. Așa a ajuns șef al Serviciului de Investigații Criminale Florin Amihăesei, un bun judiciarist pînă cînd ambițiile l-au făcut să apeleze la pila de la serviciul protocol al Poliției Române. Florin a demisionat la timp și orice cercetare s-a închis. De ce a fost acuzat respectivul? Că a fost blat cu infractorii, că se ocupa de jocuri mecanice, că a făcut mulți bani și nu-i poate justifica. Evident, apogeul carierei sale l-a atins în era Șoric. Anchete mari, cu autori pe care-i știe și copilul de pe stradă, au fost uitate în sertare. Dacă întrebi de ele, afli că nu e de competența poliției să le cerceteze. Că poliția e legată de mîini și de picioare, că ea vrea, dar nu poate, că nu are voie și că, dacă încearcă, e acuzată de viol la lege.
Șoric nu a fost un șef incompetent. A fost șeful potrivit, la locul potrivit, în timpul potrivit. Dacă nu erau gloanțele lui Falău, el putea raporta oricînd cu seninătate, „în timpul serviciului meu totul este sub control, nici o faptă penală nu va fi făcută publică, nici un om important nu a fost deranjat, toate dosarele care trebuiau omorîte stau în copie la mine în fișet și la cei care au nevoie de ele”. La urma urmei, pe timpul lui totul era sub control. O să spuneți, păi bine, uite Șoric dă în judecată ministerul care l-a dezbrăcat de haina cu fireturi și pare foarte sigur pe el. Așa este, doar el are copiile dosarelor, nu cei care l-au dat afară. Sau nu l-au protejat.
P.S.: Păcat de polițiștii dedicați meseriei, de care și-au bătut joc piloșii și care trăiesc din salariul de mizerie pe care l-a tăiat iar și iar onor guvernul României.
Valentin BĂLĂNESCU
