Puțină istorie uitată
Pentru început, acomodarea cu dulcele, clasicul și utilul limbaj de… lemn european, asociat unor termeni precum regiuni, regionalizare, politică regională. Măcar din simplul motiv că Politica Regională și Coordonarea Instrumentelor Structurale reprezintă unul dintre cele mai sensibile capitole din acquis-ul comunitar. Politica regională a UE se aplică doar statelor membre și se bazează pe solidaritate financiară între statele membre, astfel încît regiunile mai puțin prospere și grupurile sociale defavorizate să primească fonduri comunitare care, adăugate resurselor proprii, să le permită dezvoltarea unor proiecte care să contribuie la creșterea economică și recuperarea decalajelor dintre regiuni.
România a deschis negocierile la acest capitol în cadrul Conferinței de Aderare din 21 martie 2002. Adevăratul punct de pornire a fost însă Legea nr. 151 din 1998, privind dezvoltarea regională, care a creat baza legală pentru constituirea celor 8 regiuni de dezvoltare, acestea încadrîndu-se într-un PIB per capita mai mic de 75% din media comunitară. Regiunile de dezvoltare nu sînt unități administrativ-teritoriale și nu au personalitate juridică. Ele, nu alte entități, reprezintă cadrul pentru elaborarea, implementarea și evaluarea atît a politicii de dezvoltare regională, cît și a programelor de coeziune economică și socială.
A fost meritul principal al regretatului Raul Constantin Bobeanu (președinte al CJ Neamț pentru două mandate – n.a.) că la Piatra Neamț a fost stabilit sediul Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, ceea ce a tranformat reședința noastră de județ într-o capitală regională a finanțărilor europene. Un destin nemilos a făcut ca Bobeanu senior să nu se bucure de cîștigarea acestui pariu.
Banii lor, banii noștri și anii pierduți de regiuni
După data aderării la Uniunea Europeană, Programul Operațional Regional (POR), unul dintre programele operaționale românești agreate cu UE, ar fi trebuit să funcționeze într-un veritabil forțaj, dată fiind capacitatea profesională confirmată a personalului de specialitate din cadrul ADR-urilor, cu ADR Nord-Est în pole-position. Practic, perioada august 2005 – aprilie 2007 a fost una cumplită fiindcă ministrul Integrării Europene de atunci, Anca Boagiu, a fost preocupată, în principal, de subordonarea agențiilor de dezvoltare. Despre acei ani irosiți, despre fondurile pierdute nu se vorbește oficial în România.
Obiectivul general al POR constă în “sprijinirea și promovarea dezvoltării locale durabile, atît din punct de vedere economic, cît și social, în regiunile României, prin îmbunătățirea condițiilor de infrastructură și a mediului de afaceri, care susțin creșterea economică”. POR este finanțat prin unul dintre Fondurile Structurale ale Uniunii Europene – Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Bugetul total alocat este de aproximativ 4,4 miliarde euro în primii 7 ani după aderare (2007-2013). Finanțarea UE reprezintă aproximativ 84% din bugetul POR. Restul provine din fonduri naționale, cofinanțare publică (14%) și cofinanțare privată (2%). Distribuția fondurilor se realizează pe axele prioritare ale Programului Operațional Regional. Fiecare axă prioritară are alocat un anumit buget și cuprinde un număr de domenii cheie de intervenție care urmăresc realizarea unor obiective de dezvoltare.
Și mai mulți bani
În perioada 2007-2013, România are alocate nu mai puțin de 19,667 miliarde de euro din Fondurile Structurale ale UE. Aproximativ 98% din această sumă era/ este alocată pentru șapte Programe Operaționale în cadrul deja celebrului obiectiv „Convergență” (diminuarea disparităților de dezvoltare economică și socială între regiunile Uniunii – n.a.). Există și o a opta poziție, care cuprinde șase PO din obiectivul „Cooperare teritorială”, alocația fiind cele două procente rămase.
Programele Operationale in Romania (total contributie UE 19,667 miliarde euro în perioada 2007 – 2013)
Obiectivul “Convergență” al Programelor Operaționale
| Program Operațional (PO) | Procent sume alocate din bugetul total | Autoritatea de Management a Programului Operațional (PO) |
| 1. PO Transport | 23% | Ministerul Transporturilor și Infrastructurii |
| 2. PO Mediu | 23% | Ministerul Mediului și Pădurilor |
| 3. PO Regional (POR) | 19% | Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului |
| 4. PO Dezvoltarea Resurselor Umane | 18% | Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale |
| 5. PO Creșterea Competitivității Economice | 13% | Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri |
| 6. PO Dezvoltarea Capacității Administrative | 1% | Ministerul Administrației și Internelor |
| 7. PO Asistență Tehnica | 1% | Ministerul Finanțelor Publice |
Obiectivul “Cooperare Teritorială” al Programelor Operaționale
| Program Operațional (PO) | Procent sume alocate din bugetul total | Autoritatea de Management a Programului Operațional (PO) |
| 8-13. PO Cooperare Teritorială | 2% | Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului |
Dincolo de fiorul dat de cifre – puțin cunoscute, aproape deloc comentate în județul Neamț -, stă performanța. Anul 2013 e aproape și puțină lume știe cum se utilizează și după 2013 fondurile cuvenite României – atenție, nu doar pentru Programe Operaționale! – în actualul exercițiu financiar-bugetar al UE. Și mai puțini comentează responsabil și dezinteresat la nivel național și (sau) regional. Cert este că agențiile de dezvoltare regională fac eforturi cu adevărat eroice să nu rateze banii. Motiv suficient pentru ca “alții” să stea cu ochii pe gradul de utilizare al fondurilor și să calculeze preluarea comisioanelor. Dacă regionalizarea îi poate favoriza, restul pot fi masă de manevră și victime colaterale, indiferent de etnie fudulă, agresivă și ilegal reprezentată.
Demersurile ministrului Elena Udrea, susținute tactic și logistic de Gabriel Friptu (șeful Autorității de Management POR din MDRT – n.a) pentru realocarea de fonduri între axele POR și de la alte Programe Operaționale pentru POR sînt de la sine grăitoare.
Mai e mult pînă departe sau lipsa minții de acasă
Emil Boc, prim-ministru al țării noastre, spune că dacă nu transformăm regiunile de dezvoltare în mega-județe, am pierde bani europeni importanți în 2013-2014. Boc vrea să îl credem pe cuvînt. Este imposibil! Marie-Pierre Jouglain e press-officer pentru Politică Regională la Comisia Europeană și spune clar, nu neapărat ca replică pentru Boc: “Nu este obligatoriu pentru o țară membră a UE să aibă regiuni de dezvoltare în propria legislație (referirea este la organizarea administrative-teritorială – n.a.) pentru a primi fonduri europene prin intermediul Programelor de dezvoltare între 2013-2014”. Una dintre puținele publicații din România care a preluat această declarație este “Telegraf”, de la Constanța.
Pe de altă parte, isterizarea națională prin prisma regiunilor cu nume de ținut ce vor să se nască ne confirmă cît de sensibil e românul la manipulare și diversiune. Maghiarii, în sfîrșit, s-au agitat degeaba. La fel unii “fluturi aviari”, de genul Gheorghe Flutur, care vor tot mai mult pe formă, dar fără fond. Istoricii s-au băgat și ei în seamă cu emoție, însă cărțile au fost tăiate dur: totul se discută pe structura regiunilor de dezvoltare. Firește, după ce avem proiectele pe masă, nu bancuri politice. Banc politic este pregătirea electorală pentru iluzia reducerii birocrației locale, cea consacrată drept coruptă și ineficientă. Banc politic este și trecerea de la 41 la 8 prefecți cu tot ce decurge de aici.
Ca restituire istorică, merită pomenit Partidul Liberal ’93, singura formațiune care, după 1990, a avut în programul său politic descentralizarea, debirocratizarea și dereglementarea.
Firește, este inutil să semnalăm unui guvern centralist și autoritarist cîtă autonomie reală și benefică pentru români ar aduce o organizare pe regiuni de tip European. Temerea cea mare e că ne aflăm în etapa clădirii premiselor unei diversiuni și minciuni mai mari decît Revoluția din Decembrie 1989. Pînă și un referendum se transformă într-o costisitoare manevră de inducere în eroare. Orice construcție în perspectiva unor altfel de alegeri locale ascunde mai mult decît un anunț codificat, privind expunerea la soare, publicat în decembrie 1989 în „Scînteia Tineretului, sau tainele mutării începutului Revoluției de la Iași la Timișoara.
(Surse de calitate utilizate și recomandate: www.inforegio.ro. www.hotnews.ro, www.euractiv.ro, www.telegrafonline.ro )
