De cînd s-a instalat la Palatul Cotroceni, președintele țării ne-a obișnuit cu această modalitate cu totul anti-europeană de “arunca” intempestiv tot felul de subiecte clamate pompos, de la “reforma statului”, “pensiile nesimțite”, “moguli” și pînă la recenta “reformă administrativă”.
Evident, nu e vorba de o preocupare reală de a îmbunătăți viața românilor, ci sînt numai reflectări în spațiul public a evaluării șanselor de a menține la putere actuala putere politică.
Referitor la subiectul “regionalizării”, aș dori să insist asupra cîtorva aspecte esențiale.
În primul rînd, accesarea fondurilor europene nu are nici o legătura cu reorganizarea administrativă. Conform capitolului 21 de negociere cu UE și a Documentelor de Poziție aferente, România și-a creat structurile și instituțiile care să asigure derularea programelor de finanțare. Prin Legea dezvoltării regionale (315/2004) s-au stabilit regiunile de dezvoltare și organismul care stabilește strategia de dezvoltare, și anume “Consiliul pentru dezvoltare regională”.
Sînt sigur că cei mai mulți cetățeni nu înțeleg de ce trebuie să avem regiuni și nu județe sau în ce mod noua organizare ar duce la creșterea nivelului de trai. Iar eu, personal, cred că erau multe alte probleme care își așteptau rezolvarea.
Totuși, pentru că s-a deschis subiectul, cred că sînt trei posibile evoluții:
Prima ar fi varianta sugerată de președinte, despre care nu avem prea multe amănunte. În afară de înființarea a opt județe pe structura actualelor regiuni de dezvoltare nu prea mai știm nimic. Este evidentă improvizația și nu putem decît să bănuim că prin decizie guvernamentală aceste mega-județe vor fi date spre administrare unor satrapi, după modelul consacrat de toate regimurile cu tendințe totalitare.
A doua varianta este Proiectul prezentat de USL prin care se prevede o etapizare a înființării regiunilor , între 2013 și 2016. Acesta este un proces complex, care implică o dezbatere cu toți factorii interesați, modificări ale Constituției prin referendum și crearea unor instituții noi: Consilii regionale, Parlamente regionale, Comitete Economice și Sociale regionale. Se dorește și descentralizarea alocării fondurilor prin desființarea Ministerului Dezvoltării Regionale.
A treia variantă ar fi să nu se schimbe împărțirea administrativă actuală, dar să se întărească rolul, reprezentativitatea și eficiența actualelor “Consilii regionale de dezvoltare”, prin includerea în ele a societății civile, a mai multor aleși locali și prin implementarea unor criterii clare de atribuire a finanțărilor regionale.
Personal, cred că a treia variantă este mult mai simplu de realizat , nu va bulversa administrația locală și nici nu va crea instituții de genul acelor “forme fără fond” atît de dragi gulerelor albe din birocrația românească.
În acest moment Consiliul de dezvoltare regională este mai degrabă un club compus din președinții de Consilii Județene din regiune (aleși uninominal dintr-un tur) și cîte un reprezentant al consiliilor municipale, orășenești și comunale. Strategiile și proiectele de dezvoltare însușite în acest Consiliu se trimit “la stăpînire”, respectiv la ministerul condus de doamna Udrea, pentru aprobare și finanțare. În acest context nu trebuie să ne mire că se finanțează și proiecte care au mai degrabă impact electoral și de imagine în loc să pună bazele unei dezvoltări sănătoase a regiunii. Am auzit de multe ori argumente de genul “și ce dacă nu e foarte util, doar sînt fonduri europene”, ca și cum noi, românii nu am contribui la Bugetul Uniunii sau al proiectelor respective.
Aș da și un exemplu – nu din regiunea noastră – care mi se pare semnificativ pentru incoerența și nepriceperea actualilor guvernanți: desi s-au cheltuit zeci de milioane de euro pe patinoare, bazine de înot, telegondole în județul Brașov și în zonele limitrofe, nu s-a construit un aeroport internațional la Brașov. Cred că statul, regiunile, nu trebuie să facă pîrtii de schi, patinoare și hoteluri, ci aeroporturi, autostrăzi, drumuri naționale și regionale.
În fine, pentru a ne face o imagine despre dezastrul spre care ne îndreaptă actuala putere, aș sublinia o informație recentă: România s-a împrumutat în cinci luni, pentru funcționarea statului, cu 11,5 miliarde euro. Banii aceștia nu se duc la investiții serioase, nu se duc în cofinanțarea proiectelor europene regionale, ci plătesc factura electorală din 2009 și clientela politica în perspectiva anului electoral 2012.
Șerban STRĂTILĂ
vicepreședinte PNL Neamț
Mesagerul Bacău Criza apei în Bacău: alimentarea ar putea fi reluată spre finalul zilei. Primarul Viziteu convoacă conducerea CRAB la Primărie după trei zile de avarie 
NewsEdge Cartea săptămânii: „Intermitențele morții” de Jose Saramago 
BusinessEdge Producția auto scade cu 7,8% în opt luni. August cade la numai 12.607 mașini 
