Strigoi de Podoleni

O vorbă veche din bătrîni spune să faci ce zice popa, nu ce face popa. Nicăieri nu se aplică mai bine în practică decît la Podoleni, unde preotul de la biserica Adormirea Maicii Domnului a dat spre folosire și pîngărire Casa Domnului. Cui? Unui regizor britanic care avea chef și bani să facă un film cu vampiri. Și l-a făcut. A rezultat filmul “Strigoi”, lansat în Statele Unite în 2009 și încununat pe la festivaluri de horror cu o seamă de distincții de atunci încoace. Nu aceeași glorie îl paște pe nefericitul părinte Bogdan Frăsilă, care se jură că a fost indus în eroare cînd și-a dat aprobarea, dar nici nu s-a îndreptat împotriva celor care l-au păcălit după ce a aflat de filmul cu strigoi. Pe de altă parte, cîtă bază putem pune pe jurămintele Sfinției sale, ne-a demonstrat-o prin talentul deosebit de a se ascunde în gaură de șarpe, după ce a promis că marți, pînă la prînz, va veni cu un punct de vedere oficial asupra morților vii filmați în lăcașul sfînt.

Biserica Adormirea Maicii Domnului s-a ridicat prin pasiunea și harul părintelui Veleșcu, care s-a zbătut ani la rînd pentru a vedea ctitorit lăcașul de cult, prin banii enoriașilor care au visat să-și vadă biserica ridicată. Toate au pălit în fața ambițiilor părintelui Frăsilă. Contraoferta o fi fost mai atractivă, numai cutia daniilor știe, dar nu grăiește. Cert este că, acum doi ani, cînd preotul Bogdan Frăsilă s-a trezit față în față cu echipa de cinefili britanici, n-a rezistat ispitei și a căzut în păcat. Cu toate că în toate slujbele părintele îi îndeamnă pe credincioși să nu calce în discoteci, să nu meargă la distracție, să evite “casele diavolului”, preotul Frăsilă a uitat pe loc și fără drept de apel aceste învățături drepte și a dat spre folosire ca platou de filmare ctitoria din Podoleni. Care nici măcar nu e a lui. Actorii și staff-ul tehnic au stat în comună două săptămîni, filmînd în mare parte în biserică, în cimitirul satului, pe la fostul conac, azi făcut scrum, și în cîteva locuințe particulare. Povestea e simplă: Vlad, băiat simplu care a fost la muncă prin Italia, se întoarce în casa bunicilor săi. Îi găsește pe fruntașii satului la priveghiul de trei zile al unui sătean care a murit într-un accident. Cu studii de Medicină terminate, dar neexercitate, Vlad observă pe gîtul mortului niște urme și începe să se intereseze de ele. Ajunge prins într-o poveste complicată, cu crime făcute de primar, preot și cîrciumar în numele dreptății divine, dar, de fapt, motivate de invidia față de mort, care avea mai mult pămînt. Lucrurile se complică atunci cînd victimele ucise de obște și îngropate lîngă calea ferată se ridică din groapă și devin strigoi mîncăcioși și dornici de răzbunare.

“Special thanks to Podoleni people”

Echipa britanică transmite mulțumiri speciale oamenilor din Podoleni chiar în genericul de final al filmului. Regizoarea Faye Jackson s-a declarat extrem de încîntată de locul și mai ales biserica din comună, care s-au pretat ca o mănușă pe ce avea ea de gînd să facă. De altfel, a și spus într-un interviu, că nu auzise de strigoi pînă a veni în România. Cum soțul ei este român, a avut ocazia ca în ultimii 10 ani să bată țara-n lung și-n lat. Evident, curiozitatea stîrnită de Dracula și poveștile cu vampiri a continuat în cazul ei cu interes maxim despre strigoi. De aici pînă la ideea de a face un film cu tema asta n-a fost decît un pas. “Strigoi este un film cu vampiri care sfidează orice încadrare în categorii. Aruncînd o lumină fantastică asupra unui sat românesc din perioada post-comunistă, filmul te introduce într-un mit antic: strigoiul, sufletul care se ridică după moarte pentru a-și face dreptatedacă i s-a greșit cu ceva, apetitul său intensificat de foamea de sînge”. Este prezentarea filmului pe site-ul oficial. Regizoarea a povestit, ca anecdotă preferată, că i-a plăcut de Nicolae Stănilă, bătrînul care joacă rolul mortului din accident. “Practic, el e mort pe tot parcursul filmului. Cred că a stat două săptămîni lungit în coșciug, complet țeapăn, în timp ce noi îi spuneam să nu respire cîteva minute. Și nimeni altcineva n-a dorit să intre în sicriu, n-am putut convinge nici un actor să-i ia locul cît filmam noi. Am filmat scena înmormîntării într-o biserică reală, iar actorul care îl interpretează pe preot, Dan Popa, a cîntat cîntece adevărate de înmormîntare. Deci, din toate punctele de vedere, asta este o înmormîntare adevărată. Atmosfera din platou a fost electrizantă. Într-o scurtă pauză dintre cadre, Nicolae poate fi auzit cerîndu-i asistentului să-i facă o poză cînd se întoarce în sicriu, pentru că vrea s-o trimită familiei, ca să-i îngrozească”, spune Faye Jackson.

Nicăieri nu se spune însă cum s-a ajuns ca în biserica din Podoleni să se filmeze oameni puși pe năsălie în timp ce alții se pocnesc cu lopețile după ceafă și se umplu de sînge, cum se bea vîrtos cum se face că Vlad, eroul principal, ajunge să fumeze la capul mortului în timp ce întreține conversație cu strigoiul, totul petrecîndu-se sub ochii sfinților de pe pereți și catapeteasmă. Ce știu englezii! Preotul care le-a dat aprobarea ar fi trebuit însă să știe.

“N-am știut de strigoi, alta a fost înțelegerea”

Bogdan Frăsilă este preot misionar la Podoleni și zice că și-a dat acceptul pentru folosirea bisericii drept decor, dar nu pentru strigoi: “A venit la mine cineva de aici, care are o firmă, și mi-a zis că uite, sînt niște copii care vor să facă un film despre tradițiile românești, despre credințele noastre, despre ritualuri. N-am văzut nimic în neregulă. Chiar și ei cînd au venit au zis că vor să facă un film despre viața de la țară, credințele oamenilor, lupta pentru pămînt și dintr-astea. Mi-au zis că vor să filmeze în biserică doar cîteva cadre, legate de o înmormîntare. Am trimis adresă la Mitropolie și am primit răspuns că nu e nici o problemă. N-am știut că e vorba despre așa ceva în film. Cînd am aflat că filmul se numește Strigoii mi s-a făcut rău. Am ajuns în pragul depresiei. Am trăit nopți de coșmar. Singura mea greșeală și mi-o asum este că nu i-am dat în judecată după ce am aflat ce au filmat. Trebuia să-i fi tras la răspundere pentru că mi-au zis una și au făcut alta. Dar eu nu pot să apar în fața instanței fără aprobarea Mitropoliei și sincer am crezut că subiectul este îngropat. Mi-au zis că filmul nu va fi distribuit. Acum aflu că el e peste tot”.

Odată terminată explicația, părintele Frăsilă a căpătat curaj și iluminare și a prins glas: “Biserica nu apare totuși decît ca decor. Cadrele puteau fi filmate și fără acordul meu”. Da, dar au fost cu acord. “Biserica Ortodoxă nu este reprezentată decît fizic, nu apare nicăieri în film că își asumă credințele eterogene, că ar susține ideile din film. Doctrina noastră nu încurajează aceste lucruri, deși ele există. De exemplu, la înmormîntare se dă găină peste mormînt. Noi nu încurajăm așa ceva, pentru că din punctul nostru de vedere găina aceea nu are nici o semnificație. Dar aceste credințe există în rîndul oamenilor”.

De-acum de-a dreptul curajos, preotul a subliniat că “nu este nimeni care să poată dovedi că eu am avut foloase materiale sau de imagine din toată treaba asta”, după care a trecut la metoda abruptă a pilelor, cunoștințelor și relațiilor: “Da’de unde ați spus că sînteți? Da’de ce vreți să scrieți? N-ați putea să nu scrieți, chiar dacă vă rog tare mult și fac apel la buna dvs. credință și înțelegere? Că o să mă distrugeți! O să mă lege ăștia! O să se audă peste tot, o să ajungă la București, o să se scrie și o să fie scandal și senzațional o lună-două, după care lumea uită. Dar eu rămîn fără loc de muncă. Am o soție, doi copii. Cît cîștigați din asta? Ce vă iese dacă scrieți. Lăsați-mă să vorbesc cu șeful dvs”.

Singurul lucru pe care l-a obținut a fost un răgaz de o zi jumătate “ca să vorbesc cu șeful meu ierarhic”. A promis că vine marți, la prînz, cu punct de vedere oficial. N-a venit. O să vină… Noi sigur re venim.

(Dana OSTAHIE)