Ieșirea din criză

Sîntem, din nou, în mijlocul unei crize. După cea economică, din care nu se știe cu precizie dacă am ieșit sau nu, ne lovim de criza educației. Ne-a lovit ca un tsunami care șterge totul în cale, lăsînd în urmă un teren aproape gol. Îl abandonăm sau putem reconstrui o nouă lume – poate fi un dezastru ireparabil sau o șansă unică. Decizia ne aparține, fiecăruia în parte.

Rezultatele bacalaureatului verii 2011 sînt de interes național. Nu doar reprezentanții media și oamenii politici, interesați permanent de dezastre sociale pentru a-și susține strategiile de PR, ci întreaga națiune este animată de problema tinerei generații. Indiferent de starea economică, poziția socială, nivelul cultural, vîrstă sau sex, toți locuitorii României sînt prinși în discuții pasionale privind incapacitatea acestei generații de tineri de a se integra social și profesional în economia noastră, și așa pe butuci. Consensul este general – nimic nu mai este ca pe „vremea noastră”, indiferent dacă a fost acum 10 ani, 20 sau 50. Se bănuiește și Cernobîlul de a fi o cauză a scăderii inteligenței nației; dacă nu, pot fi părinții, profesorii, sistemul, elevii înșiși. {i în ultimă instanță, vinovatul principal este Internetul. Nu există pericol mai mare pentru educație decît Internetul.

Sîntem de acord că educația se află în criză. Regretul tuturor este că pentru a conștientiza acest lucru a fost nevoie să plătească prețul copiii acestei promoții. Sînt copiii noștri – ai părinților lor, ai profesorilor care i-au instruit, ai prietenilor și rudelor care îi iubesc. Sînt copii. Nu ei ar fi trebuit să plătească. Mai ales că ei plătesc o schimbare la care nu am reușit să ne adaptăm suficient de repede.

Lumea se schimbă, nu ne plac schimbările. Am încercat să păstrăm educația tradiționalistă, într-o lume care s-a schimbat prea rapid pentru noi, cei care am dat bacalaureatul mai demult. Firmele recrutează deja, în primul rînd, absolvenți de studii superioare. Visul unor birouri și locuințe inteligente va deveni realitate. În toate domeniile, dar în special în IT, viteza cu care se acumulează cunoașterea și se aplică inovațiile a crescut exponențial. Spațiul virtual se expandează cu ritmul exploziei inițiale din Big Bang – omul viitorului va deveni o rotiță dintr-un angrenaj virtual și eficient. Trăim în lumea Internetului.

Copiii noștri știu acest lucru mai bine decît noi. Ieșirea din criză nu se poate face decît prin educație. Dar una care să-și asume schimbarea – copii care utilizează calculatorul înainte de a ști să scrie, copii care comunică pe messenger cu prieteni din întreaga lume, mai numeroși decît toți prietenii noștri din bloc; copii care sînt invadați de informații de pe Internet mai multe decît în Enciclopedia Britannica. Se descurcă și ei cum pot în lumea virtuală care a crescut odată cu ei. Au nevoie de îndrumare pe care noi, adulții, nu sîntem întotdeauna în măsură să le-o oferim.

Sîntem în criză și vom ieși din ea – cu voia sau fără de știința noastră. Se înalță, rapid, o nouă civilizație. Putem fi părtași la ea, asumîndu-ne, în acest moment, cu toții, rolul de educator și de educat. Nu este nici o rușine să înveți.

Prof. dr. Daniela NEAMȚU,

Director Colegiul Național de Informatică

Piatra Neamț