Puterea legislativă nu m-a impresionat, după 1990, decît o singură dată, cînd Ion Rațiu – cu o fantastică stăpînire de sine – a pus stavilă hoardelor de mineri. În rest, prin complicitate cu „sora” executivă, ne-a blestemat cu legi și reglementări nefuncționale, stufoase pe care nu le mai descîlcesc nici autorii. Puterea executivă aș acuza-o de sabotaj și trădare, că degeaba le probezi incompetența. Nu, ținta nu e trupa micuțului Boc – ei sînt ultimii dintr-un șir sinistru în care nu aș include Cabinetul Petre Roman constituit, culmea, după alegerile din 20 mai 1990. Despre puterea judecătorească ce să mai zic? Magistrații noștri sînt neîntrecuți în arta de a face scăpați criminalii și jefuitorii, timp în care simplul român a început să înțeleagă că, odată ajuns să-și caute dreptatea prin Tribunale, nu apucă în timpul vieții pămîntene. Povestea cu presa – a 4-a putere în stat nu am crezut-o niciodată. Sînt tentat să nu cred nici povestea cu Traian Băsescu șef al celor trei puteri. Îmi dă fiori, așa este, dar fiori și mai mari îmi dă o altă putere care-i efectiv de capul ei soboricesc și patriarhal. Biserica Ortodoxă Română se numește.
De la brevetarea Mitropoliei SRL, la Iași, în foamea ei nestăvilită de măreție, opulență și privilegii, BOR a devenit Daniel Ciobotea și Daniel Ciobotea a devenit BOR. Bani, bani și iar bani. Păduri, păduri și iar păduri. Nu-i mai satură nimeni. De fapt pe unul, căci despre setea lui de putere este vorba. Fie că a fost la Iași, fie că se instalase deja la Patriarhie, conducătorii României nu au mișcat în fața lui. Uneori mă mir că nu a cerut mai multe. Oare Delta Dunării sau Roșia Montană nu i s-ar fi potrivit?
Călare pe procentele de credincioși bisericoși, BOR nu se va îndupleca și va desăvîrși opera de mărire a Patriarhului. Nici nu știi ce cuvinte să mai folosești cînd ție ți se cere solidaritate, ți se impun sacrificii, însă biserica este de neatins. Toți își realochează resursele, își redefinesc prioritățile – BOR și Patriarhul sug bani cu nemiluita de la Buget pentru catedrala care nu știu pe cine mîntuiește.
Nu e prima dată cînd Daniel Ciobotea și opera lui mă scot din sărite. Doar că acuma am senzația că și românii au început să realizeze că nu Băsescu, ci Patriarhul face în România absolut orice-i trece prin cap. Și vor mai fi destui președinți cu Daniel în fruntea BOR.
(Viorel COSMA)