Guvernul, IMM-rile şi mintea cea de pe urmă a lui Boc

Dă-i, Doamne, Guvernului mintea cea de pe urmă! Cam aşa ar putea fi catalogate ultimele modificări ale Codului Fiscal promovate de Guvernul României. După ani de activitate şi după ce îngropat activitatea a zeci de mii de IMM-uri, brusc se trece la măsuri logice şi necesare. Din păcate, insuficiente. Cineva i-a şoptit premierului că e?

IMM-urile reprezintă, la nivel mondial aproximativ 98% din totalul firmelor existente şi angajează peste 50% din populaţia ocupată. O fi aflat asta şi premierul nostru? O fi aflat că IMM-urile reprezintă motorul oricărei economii de piaţă sănătoase, dar şi partea care resimte cel mai grav efectele crizei economice, mai ales în ţara noastră?

Pentru că, în urma măsurilor luate în perioada anterioară, în principal mărirea TVA şi introducerea impozitului forfetar, un număr foarte mare de IMM-uri şi-au închis porţile fie temporar, prin suspendarea activităţii, fie permanent, prin închiderea efectivă. O parte a acestor firme reprezentau angajatori, reprezentau o sursă de venit pentru bugetul de stat. Era normal ca, la un moment dat, statul să realizeze şi investiţii în acest sector al economiei şi să ajute micii întreprinzători autohtoni. Dar înainte de a judeca în ce măsură acest măsuri pot fi benefice, acestea trebuie înţelese. După cum afirma premierul României, Emil Boc, s-au făcut patru mari modificări menite să sprijine mediul de afaceri şi agenţii economici ce suferă ca urmare a crizei economice.

112. Declaraţia.

Primul ajutor de care vorbeşte guvernul este Acordarea dreptului de depunere trimestrială a Declaraţiei 112 (Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate) pentru micii contribuabili, faţă de actuala reglementare care prevede obligaţia depunerii lunare a acestei declaraţii. Condiţiile care trebuie îndeplinite de contribuabili pentru a beneficia de această facilitate sînt:
– asociaţiile, fundaţiile şi microîntreprinderile trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de pînă la 3 salariaţi exclusiv;
– societăţile comerciale trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de pînă la 3 salariaţi exclusiv şi venituri totale anuale mai mici de 100.000 euro;
– de această prevedere urmează să beneficieze aproximativ 237.000 angajatori, persoane fizice şi juridice, reprezentînd 54,7% din totalul celor care depun Declaraţia 112.
„Aproximativ 54% din totalul firmelor din România vor beneficia de această facilitate în sensul uşurării mecanismului birocratic în relaţia cu statul. Înseamnă economie de timp şi bani din partea acestor firme în raport cu declaraţiile pe care trebuie să le depună potrivit legii”, a apreciat premierul Emil Boc. Această măsură a fost cerută de mai multe instituţii ce reprezintă interesele întreprinderilor mici şi mijlocii şi este clar că este binevenită şi va uşura misiunea acestor firmelor eligibile.

Problema acestei măsuri este limitarea la firmele ce au avut în anul precedent un număr mediu de salariaţi de cel mult 3, deci măsura nu se va putea aplica şi firmelor de dimensiuni mici care ar fi putut beneficia mult de pe urma ei. Dar această măsură trebuie considerată un punct de plecare pentru o oarecare debirocratizare a acestui sistem de declaraţii fiscale impus de legislaţia României.

Amînare pînă la anulare pentru penalităţi

A doua măsură are în vedere Reglementarea unui regim juridic special al penalităţilor de întîrziere aferente creanţelor fiscale principale eşalonate la plată. Conform acestui regim, pe perioada de eşalonare a obligaţiilor fiscale principale şi a eventualelor dobînzi aferente acestora, penalităţile urmează a fi amînate la plată în vederea anulării, dacă eşalonarea la plată se finalizează. În acest regim se include şi un procent de 50% din majorările de întîrziere corespunzător componentei de penalitate din conţinutul majorării de întîrziere. Încurajarea plăţii voluntare a obligaţiilor fiscale restante (la 31.08.2012) prin:
– anularea penalităţilor de întîrziere aferente acestora cu condiţia plăţii voluntare a principalului şi dobînzilor pînă la 31.12.2011;
– reducerea cu 50% a penalităţilor în cazul plăţii principalului şi dobînzii aferente pînă la 30.06.2012.
Primul-ministru Emil Boc a dat următorul exemplu: „Dacă o firmă astăzi are o datorie de 100 de lei şi este compusă din 70 de lei principalul plus dobîndă şi 30 de lei penalităţi, iar această firmă pînă în 31 decembrie îşi plăteşte principalul plus dobînda, adică 70 de lei, este scutită de plata penalităţii de 30 de lei. Dacă aceeaşi firmă plăteşte principalul şi dobînda 70 de lei pînă în 30 iunie 2012, va fi scutită de jumătate din cît trebuie să plătească drept penalizare, adică în exemplul nostru 30/2 va însemna 15 lei”.

Statul, prin această măsură pare că renunţă la o parte din banii ce îi sînt datoraţi de către întreprinzători. Da, acest lucru este adevărat, dar încurajează aceşti întreprinzători să achite aceste datorii cît mai repede, asigurînd astfel o creştere a încasărilor pe termen scurt. Deci această măsură are în vedere nu doar iertarea unor rău-platnici sau ajutorarea acestora, ci şi încasarea unor sume importante la bugetul de stat. Ministrul finanţelor, Gheorghe Ialomiţeanu estima că, dacă toate firmele şi-ar plăti datoriile către stat, s-ar strînge aproximativ 17 miliarde de lei numai din principal.

Deşi ideea de a recupera întreaga sumă este nerealistă, şi un sfert din această sumă ar putea constitui o bază pentru noi investiţii.

Liber la licitaţii pentru datornici

O altă noutate este posibilitatea firmelor care au datorii la stat, dar faţă de care şi statul are datorii de acelaşi nivel, să participe la licitaţii. În acest sens a fost reglementată posibilitatea ca fiscul să înscrie în certificatul de atestare fiscală şi sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la entităţile care realizează achiziţiile publice. În mod normal o astfel de măsură ar trebui să mărească întrecerea pentru licitaţiile publice. O mai mare concurenţă ar face ca preţurile ce ar trebui achitate de către stat să scadă.

Problema cu această ipoteză este modul de organizare a acestor licitaţii publice în România. Este de urmărit dacă aceste firme, ce vor profita de pe urma acestei măsuri, vor avea şi de cîştigat efectiv sau dacă rezultatele licitaţiilor vor servi în continuare cui trebuie.

5% în plus pentru turismul ţinut sub lacăt

O a patra măsură este Modificarea ordinii de stingere a obligaţiilor fiscale, în sensul stingerii cu prioritate a tuturor obligaţiilor principale în ordinea vechimii acestora şi apoi a accesoriilor în ordinea vechimii acestora, pentru a se evita acumularea de noi accesorii în sarcina contribuabilului. Rolul acestei măsuri este de a evita firmele să intre într-un cerc vicios al penalităţilor. Odată ce o firmă are o datorie la stat, aceasta va achita partea principală pentru fiecare lună a datoriei, dobînzile şi penalităţile, urmînd a fi achitate ulterior.

O altă decizie este majorarea cu 5% a impozitului pentru clădirile destinate activităţilor turistice, dar care sînt menţinute închise. De asemenea, a fost luată măsura reducerii impozitului la jumătate pentru hotelierii care ţin deschise hotelurile minim şase luni pe an, scopul modificării fiind acela de a mări perioada sezonului estival.

Prima întrebare care se pune cu aceste măsuri este dacă ele vor ajuta sectorul privat. Răspunsul este clar, da! Problema este că, deşi  necesare, ele sînt departe de a fi suficiente. România suferă încă foarte mult în ceea ce priveşte sprijinul acordat de stat către sectorul de întreprinderi mici şi mijlocii. Este bine că se încearcă o reducere a birocratizării legate de declaraţiile de venit ale firmelor. Este bine că o parte a întreprinderilor sînt iertate de o parte a penalizărilor dacă achită datoria principală faţă de stat. Dar nu este suficient.

Creditare cu garanţii, depolitizarea activităţilor economice, un mediu concurenţial corect, facilităţi reale pentru IMM-uri, revizuirea politicii  de impozitare a profitului, iată doar cîteva alte priorităţi care trebuie urgent rezolvate.

(Vlad BĂLĂNESCU)