În toamna lui 2010 am avut onoarea să fiu invitat de Ioan Holender, la Iaşi, la o întîlnire “ca să mai schimbăm o vorbă”. Prezenţa Maestrului la Iaşi era prilejuită de o conferinţă pe care o susţinea la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. După conferinţă ne-am întîlnit un grup mai mare din care făceau parte fostul ambassador al României în Austria, directorul filarmonicii ieşene, personalităţi ale culturii româneşti şi europene în prezenţa cărora trăiam sentimentul că particip la un eveniment cu conotaţii istorice. Si nu m-am înşelat).
Atunci am aflat că urma să fie publicată, în editura universităţii ieşene, ultima carte a lui Ioan Holender, sugestiv intitulată “Spuse, trăite, dorite. Amintiri”.
Temporal, amintirile “vin” pînă în 2010, dar spiritual ele reprezintă întreaga filosofie de viaţă a unui artist român care a condus 18 ani cea mai prestigioasă instituţie muzicală din Austria şi Europa, Opera de Stat din Viena. Cel care afirmă “Patria mea este Timişoara” este, de fapt, omul care încearcă permanent să integreze România în universalitate, prin promovarea cu vocaţie şi obstinenţă a valorilor artei muzicale româneşti.
Ca întotdeauna, Ioan Holender face un tablou colorat, în tuşe precise şi pline de sugestii, al lumii muzicale europene. Constată cu tristeţe cauzele şi starea actuală precară a instituţiilor muzicale din România, precaritate ce se datorează, cu mici excepţii, promovării şi instalării nonvalorilor în managementul artistic. Şi interesant pentru noi este şi descrierea modului în care se fac “schimbările” de directori în Austria. Probabil că, pentru un român, este un lucru şocant modul în care s-a făcut schimbarea de generaţii la conducerea Operei vieneze.
După ce descrie atmosfera căutarii unor noi directori – general şi artistic – pentru Opera de Stat din Viena, vechiul manager general Ioan Holender este obligat să rămînă încă doi ani, îndeplinind funcţia de “consilier” (cu toate drepturile avute ca director general!), pentru a face transferul de “putere”.
“Spuse, trăite, dorite“ este, dincolo de imaginea vieţii unui om şi a unor timpuri, o carte de învăţătură. Pentru cine vrea să înveţe…
(prof. C.H. Alupului Rus)