Enigma din Consiliul parohial Agapia

Interviu cu Vasile CUCOȘ, primarul comunei Agapia

“Eu am respectat legea în totalitate!”

– Domnule primar, cum s-au desfășurat evenimentele, care au avut legătură cu înhumarea din dealul Humăriei?

– Duminică, pe 18 septembrie, pe la ora 11 și ceva, mă trezesc acasă cu trei doamne și un domn. I-am invitat înăuntru, iar una dintre ele mi-a spus că a murit mama ei. Firește, am întrebat dacă este vreo problemă, gîndindu-mă că poate vor să o înmormînteze mai repede din cauza vremii călduroase, să anunț secretarul, ca să-i dea adeverința de înhumare. Asta a fost prima mea idee. Apoi, mi-a arătat procesul-verbal constatator, adăugînd că este altă problemă. Unul dintre gineri mi-a mai spus că mama lor și-a manifestat dorința s-o îngroape în religia Martorilor lui Iehova. După, le-am mai relatat că eu nu știu ca tanti Maria, așa cum îi spunem în sat, să fi fost la Martorii lui Iehova. “A fost dorința ei înainte de muri, iar noi trebuie să o respectăm”, au mai adăugat. și, care este problema? “Preotul paroh de la Agapia a convocat Consiliul parohial și nu ne dă acceptul să o îngropăm în cimitirul de la Agapia. Uitați procesul-verbal al Consiliului parohial, care spune să nu ne dă voie să o înmormîntăm în cimitir, însă uitați și legea care spune că sînteți datori să ne puneți la dispoziție teren pe care să o îngropăm”. Le-am mai spus că eu nu gestionez cimitirele, care, conform Legii 247, pentru că au intabulare, aparțin de fiecare parohie. Nu este domeniu public pe care îl administrează Consiliul local. Comuna nu are terenuri în domeniul public, cu excepția drumurilor și a unor suprafețe pe care sînt instituții locale: primărie, școală etc. Avem niște izlazuri care sînt în domeniul privat. Le-am mai spus că nu știu ce să spun acum, dar ne găsim luni, la primărie. Au mai adăugat că vor să o îngroape luni sau marți cel tîrziu, pentru că luni la ora 9 este eliberat certificatul de deces.

Luni, la prima oră, împreună cu viceprimarul, ne-am dus la părintele Vasile Smău, care era la biserică, unde sînt efectuate anumite lucrări. Între timp, m-am interesat de lege, iar omul avea dreptate în felul lui. L-am întrebat pe părinte: Vă rog să-mi spuneți, cum procedăm? Părintele ne-a spus că a împărtășit-o pe tanti Maria cu o săptămînă înainte, iar copiii că trebuie să o îngroape în legea Martorilor lui Iehova.

– Și de ce nu a acceptat să o înmormînteze în cimitirul satului?

– I-am mai spus părintelui că familia vrea să o îngroape în legea Martorilor lui Iehova, după care am adăugat: «Părinte, legea spune că trebuie să acorzi și pentru aceștia o bucată de teren pentru a fi înmormîntați. Adică, și pentru unul și pentru altul». În acel moment, părintele Vasile Smău a precizat: «Nu vor oamenii din sat, prin Consiliul parohial! Noi am purtat discuții cu familia, spunîndu-i că o înmormîntăm noi. Ne-am întîlnit sîmbătă la ora 7, cînd s-a întrunit Consiliul, iar Consiliul parohial nu a fost de acord. A fost o decizie și atît. Vă rog să mă credeți, nu pot!»

Egali în fața morții…

– Cimitirul nu aparține întregii comunități, indiferent de cult?

– Corect!

– I-ați spus părintelui așa ceva?

– I-am spus. Mi-a mai spus “eu vreau”, și a mai adăugat că au sărit la el toți consilierii. Părintele a continuat: ‘Le-am propus fetelor, poate este greu de bani și nu aveți posibilitate de înmormîntare, noi, satul, comunitatea, facem eforturi și o îngropăm după cele creștinești, iar pe dvs. nu vă punem la nici o cheltuială”. «Nu, că noi vrem să o îngropăm în sistemul ăsta, pentru că așa a vrut mama!». După care, i-am spus preotului că eu, în calitate de primar, trebuie să dau o bucată de pămînt, pentru că sînt obligat de lege și nu pot să o las așa. Este om. Nu poți să-l lași. Vin la primărie, iar eu am să le spun că o să le dau o bucată de teren pe un izlaz, am să supun hotărîrii Consiliului local, ca să trec terenul din domeniul privat în domeniul public. Dacă preotul nu vrea, n-am altă soluție, dacă nici Consiliul parohial nu vrea, nu am ce să fac. Lege este lege și trebuie să dau teren. Am chemat inginerul de la cadastru, pe viceprimar și am găsit loc lîngă izlaz, pe Humărie, chiar în capătul satului și aproape de casa lor. Le-am spus, aici am loc, aici vă pot da.

– În fața morții și a lui Dumnezeu toți sîntem egali…

– Corect!

– Totuși, înființarea unui cimitir impune anumite aprobări…

– Înseamă foarte multe documente, pornind de la proiect, aprobări, avize și multe altele.

– Cum vedeți ieșirea din impas?

– Am avut pe 29 septembrie ședință a Consiliului local și am revenit asupra înființării unui cimitir. După ce luni seara au înmormîntat-o, miercuri au început discuțiile în sat despre înmormîntarea cu pricina. Eu am spus oamenilor că sînt constrîns de lege și trebuie să le dau un loc pentru a fi înmormîntată decedata. Pînă la urmă este un om și nu pot să mă abat de la aceste lucruri. Să stea pe masă, ce să-i fac? Dacă biserica și oamenii nu doresc să o înmormînteze în cimitir, eu ce să fac? În acest condiții, o să înființăm un cimitir pentru 8-10 locuri, cîți sînt în această comunitate de alte confesiuni, și gata. Morții trebuie să fie îngropați în religia lor. Iar eu, ca primar, trebuie să le respect cultul, să respect legea. Nu-mi convine situația, dar nu am avut încotro! Am să fac toate demersurile pentru înființarea unui cimitir pentru cei care sînt de altă religie. Am mai purtat discuții, tot în ședința Consiliului local, cu preoții. L-am convins pe părintele Vasile Smău, am purtat discuții și cu părintele Dan Irina, de la Filioara, rugîndu-i să rezolve situația, pentru că eu, prin ceea ce fac legal, creez un precedent, de înființare a unui cimitir pentru altă confesiune, după care urmează smintirea multora. Haideți să găsim soluția, ca fiecare preot paroh să discute în consiliile parohiale și, conform legii, să găsească un colțișor în cimitir și pentru aceștia, lîngă cei spînzurați sau otrăviți. Le-am mai spus că sînt păstorii fiecărei obști, iar dacă au oi rătăcite să le atragă dînșii, nu eu. Dvs. sînteți preoți în religia ortodoxă, dvs. vă ocupați de creștini și creștinism într-o anumită zonă.

– Ce-au răspuns preoții?

– Au spus da! Părintele Vasile Smău a convocat Consiliul parohial și au revenit, în baza unui alt proces- verbal, cum că sînt de acord ca să fie înmormîntată în acel cult, în cimitirul vechi, și să creeze loc și pentru celalalte culte, că poate vor mai fi și alții, de la alte confesiuni.

Deshumare conform legii

– Acum s-a găsit, dar în timp ce moarta era în casă, nu!

– Da. Am discutat cu fiecare preot și i-am rugat să găsească în fiecare cimitir loc pentru fiecare, indiferent de religie. În baza acelui proces-verbal făcut de preotul din Agapia și de către Consiliului parohial nu am mai înființat un cimitir. Am hotărît ca toți de altă credință să fie înmormîntați în cimititul parohiei de care aparține teritorial. În urma ședinței Consiliului local, s-a hotărît să urmăm toate prcedurile și tot ce este legal, ca după deshumare să o mutăm în cimitirul parohiei ortodoxe. știu că este foarte greu, o să îngrădim mormîntul din dealul Humăriei, iar familia să aibă grijă de mormînt pînă în momentul deshumării. O să amenajeze pe o perioadă mormîntul și nimic mai mult. Noi o să facem, între timp, tot ceea ce ține de aprobarea deshumării și ducerea în cimitirul satului Agapia. Este greu, însă în lege scrie că se poate face prin dispoziția primarului, să se deshumeze în mai puțin de un an, dacă pe acel teren se fac obiective de interes național: autostradă, cale ferată sau în situații limită. După un an, la cererea unei rude, cu procedurile care sînt, inclusiv Parchet, poate fi deshumată și transferată în alt cimitir.

– Mai degrabă nu se poate?

– La ora asta nu știu, dar voi discuta. Săptămîna viitoare am să merg la toate instituțiile statului, la Parchetul General, la toate porțile, pentru a vedea ce este de făcut și care este calea legală. Dintre copiii pe care i-a avut tanti Maria sînt doi, un băiat acasă – Ion, care are dată o declarație că dorește să o ducă pe mama lui în cimitirul satului. Preotul paroh de la Agapia a discutat celălalt frate – Neculai, care este la Constanța, iar acesta va trimite o astfel de cerere, iar împreună cu hotărîrea Consiliului local, cu acceptul parohiei, să fie înmormîntată în cimititul satului Agapia. Am să caut toate căile legale ca să văd cum trebuie procedat. O să îngrădim mormîntul. Cazul care a apărut nu avea altă rezolvare în acel moment.

– Lumea spune că primarul s-a grăbit și a trecut peste voința mulțimii…

– Este adevărat, dar spune undeva în lege că mulțimea hotărăște asupra unui cimitir? Hotărăște doar Consiliul local înființarea sau nu a unui nou cimitir. Unde să fie înmormîntată? Poți, pe căldura din ultima vreme, să ții un mort mai mult de trei zile în casă? La aceste întrebări aș vrea să răspundă fiecare credincios din această comună. Este un om și trebuie înmormîntat dacă moare. Ei bine, și preoții parohi s-au lovit pentru prima dată de un asemnea caz.

– Nu cumva preotul trebuia să cunoască legea și să lămurească oamenii?

– Preotul nu trebuie să fie acuzat.

– În cimitrul satului nu primești mortul, dar nici în afara lui nu este voie…

– Așa este!

– Familia ce să facă, să-i dea foc în fundul grădinii?

– Cînd oamenii nu-l primesc în cimitirul satului, ca primar, eu sînt obligat să respect o lege și să ofer un teren (un cimitir nou) pentru a fi înmormîntat, iar cînd creez un cimitir sînt luat la rost de ce l-am făcut. Păi, dacă nu-i primiți, pentru că sînt oile dvs. și sînteți păstorul parohiei, cu oile rătăcite ce faceți? Le dați la cîini? Îi dai foc, ce să-i faci? La finalul vieții, un om trebuie înmormîntat. Sincer, era greu, pentru că s-a creat un precedent. Cu sinceritate, ca om și credincios, nu mi-a convenit situația, iar trei-patru nopți nu am putut dormi. Dar, trebuia să găsesc o soluție, conform legii.

Gura lumii slobodă, dar pe lîngă lege

– Lumea satului nu vrea să vadă lucrurile așa...

– Unii știu legea, iar alții nu. Ei nu înțeleg că morții nu mai pot fi îngropați oriunde. La nivelul comunei, din ce știu eu, sînt vreo 5-6 oameni la Martorii lui Iehova, o femeie de altă confesiune, dar și aceștia trebuie îngropați cîndva.

– Nu credeți că bisericile noastre ortodoxe, tradiționale, trebuie să aibă un colț în curtea bisericii unde să fie afișată legea, pentru ca oamenii să o cunoască?

– Firește că da! Că ne convine sau nu, toți trebuie să respectăm legea.

– În concluzie, s-a respectat legea în cazul de la Agapia?

– Din punctul meu de vedere, eu, ca primar, am respectat-o în totalitate. Repet, din punctul meu de vedere ca primar, nu ca om simplu din comună. Nu vorbește credinciosul, ci primarul. Din punctul de vedere al credinciosului din mine, trebuia să insist mult mai mult asupra Consiliului parohial și a preotului Vasile Smău. Cred. Poate o rezolvam înainte de a fi îngropată, așa cum am rezolvat-o după discuțiile din Consiliu local.

– Este cazul respectiv o excepție?

– Cu siguranță, în zona noastră, da! Sînt din 1987 la primărie și nu știu să fie îngropat vreun mort în alt loc, așa cum a fost în cazul cu decedata Maria Ichim. Îmi reproșez, trebuia să insist mai mult în fața Consiliului parohial și preot, spunîndu-le că au obligația să accepte înmormîntarea în cimitirul lor. Dacă cimitirul era al Primăriei și al Consiliului local, nu era nici o problemă, însă, la Agapia, este al parohiei. Eu, ca primar, trebuia să găsesc o soluție. Altă variantă, cu mîna pe inimă o spun, nu era în acele momente.

(A.I.)