Statul în spital dăunează grav managerilor

Piesă în trei acte la Spitalul Județean:

 Sala de conferințe a Spitalului Județean Neamț a fost martora actului final al mandatului interimar de 6 luni al doamnei Gabriela Zamfir. Prezentată ca o soluție salvatoare la problemele spitalului, fosta și actuala angajată a Casei de Asigurări de Sănătate Neamț nu s-a putut prezenta la concursul pentru postul de manager pe motive de boală, dovadă că statul în spital în exces nu face bine nimănui. Lucru constatat deja și de foștii manageri.

Chiar dacă am fost asigurați că nu există nici o legătură între neprezentarea la concurs și incertitudinile de la Consiliul Județean Neamț – Vasile Pruteanu se află între un concediu de boală și cercetarea Parchetului Bacău – umbra președintelui a fost tot timpul prezentă în sală. Cît a fost plus sau minus în activitatea managerului Gabriela Zamfir, vă lăsăm singuri să judecați.

Actul I: Bilanț managerial 6 iunie – 6 decembrie 2011

La momentul la care a fost numită în funcția de manager, Gabriela Zamfir, spitalul era în perioada de contractare cu Casa. La contractare, la Casă era doamna Zamfir. Așa că s-a ajuns la mediere, s-a obținut finanțarea pentru spital pînă la sfîrșitul anului. (Că în decembrie nu prea mai sînt bani, e din altă piesă) Pe același plan era și faptul că spitalul urma să fie executat silit de către firma de medicamente Fresenius pentru 1.200.000 de lei, debit, penalități, cheltuieli de judecată. S-au făcut negocieri, s-a reușit scutirea de penalități de judecată și debitul de 8.700.000 să fie plătit în 3 luni. (Și aștia de la Fresenius sînt din altă piesă, specialiști în dializă, cu contracte beton) O altă realizare a fost procesul cu RoBo Import-Export, un proces foarte complicat, început în 2008, pentru că un furnizor a fost descalificat la momentul licitației. Spitalul trebuia să plătească o amendă civilă de 200.000 de lei. Reușita a fost că spitalul a fost scăpat de amendă.

Un alt obiectiv fixat a fost acreditarea laboratorului, lucru reușit la sfîrșitul lunii noiembrie și a avut o primă urmare creșterea încasărilor zilnice cu 50%.

* Nu s-a reușit realizarea Centrului Multifuncțional medical Bicaz, nu din cauza spitalului. Situația juridică a spitalului din Bicaz nu era rezolvată, adică nu apărea ca fiind desființat. Zilele trecute s-a rezolvat și acest lucru de către primăria Bicaz pentru că era în sarcina lor. Începînd cu anul viitor se va intra în contract și cu Casa, probabil (Dacă tot se întoarce doamna Zamfir la Casă și domnul Frățilă rămîne acolo, e sigur!). Iar personalul care provine din Bicaz se va întoarce să lucreze acolo. (Cu ce salarii, iarăși e din alt film!)

* Un alt obiectiv a fost creșterea ICM-ului (indicele de complexitate al cazurilor). El face parte dintr-o formulă. Formula prin care se calculează valoarea ce-o poate contracta spitalul cu Casa și ce a însemnat creșterea de la 1,087 la 1,3. Înseamnă o creștere a contractului de la 4.000.082 pe lună la 5.500.000, ceea ce este foarte bine ca finanțare, în primul rînd, ca și calitate a serviciilor, pentru că atunci sigur că se alocă alți bani pentru medicamente, materiale sanitare, dezinfectanți, dar se rezolvă și problema cheltuielilor de personal. Am avut o problemă, și a rămas în continuare, faptul că nu ne încadrăm în cei 70% cum spune legea 95, total cheltuieli de personal. Anul se va încheia cu un procent de 73%. Singura măsură pe care am luat-o a fost cea a renunțării la tichetele de masă, lucru foarte dureros pentru toți salariații. Îmi pare foarte rău că am luat această măsură, dar n-am avut încotro. Nu ne-am încadrat în cheltuială, dar să spunem că este o depășire, nu foarte mare de 3%. E un lucru foarte bun că nu s-au făcut reduceri de personal, nu sînt de acord cu asemenea măsură. S-au creat condiții pentru ca anul viitor să avem alt contract, pentru ca toți oamenii să rămînă aici. Și nu este o chestie socială, știm că este nevoie de ei în spital.

* O altă nereușită în negocierile noastre este cu un furnizor, Procardia, pe un aparat de radiologie pentru pediatrie. Procesul vine tot din 2008. De fapt, ei n-au adus niciodată acest aparat, acum vroiau să ne execute silit fără să aducă aparatul dar punînd penalități și cheltuieli de judecată. Sîntem încă în proces cu ei, deocamdată li s-a respins acțiunea pentru că ei nu au probat faptul că ei au acest aparat și că-l pot livra. Eu am încercat o negociere cu directorul de la Procardia, dar, deși ne-a promis că vom mai discuta, am primit acea hotărîre judecătorească de executare silită, deci nu s-a finalizat favorabil pentru noi.

* O altă reușită a fost negocierea cu un furnizor de oxigen. Acolo era vorba de 40 mii de lei penalități, au renunțat la 20 de mii, iar pentru faptul că am respectat și termene și am fost foarte serioși, ne-au dat acum o sponsorizare de 6 mii de lei. În această perioadă s-au obținut și sponsorizări de 462 de mii de la oameni care au fost alături de noi. S-a făcut informatizarea parțială a spitalului, toate calculatoarele și imprimantele au provenit din sponsorizări, pentru că nu avem voie să le achiziționăm, nici noi, nici CJ.

* Acreditarea laboratorului este și un prim pas în acreditarea spitalului care se va finaliza în 2014. Fără această acreditare nu poate intra în contract cu Casa. A apărut un proiect de lege, vor fi case de asigurări private, se vor diminua rolul Caselor, nu știu în ce se vor transforma, dar, oricum, acreditarea va fi o condiție pentru orice contract. Noi ne-am străduit foarte mult, am pus foarte mult suflet și am fost de bună credință, chiar dacă nu ne-au ieșit toate lucrurile așa cum ar fi trebuit, chiar dacă au fost probleme.

* La începutul anului erau 7.800.000 lei datorii, vorbim de cele cu termen depășit. Cînd am venit eu erau 5.300.000 lei, iar acum sînt 1.069.000 lei. S-au redus și cele totale de la 14 milioane la 8,3 milioane. Eu zic că spitalul are o gură de aer și faptul că s-a rezolvat financiar este alt suflu. Anul viitor eu îl prevăd ca pe unul foarte bun, financiar vorbind, pentru că va fi și în contract cu Casa mai mult, va fi contract și pe laborator, și pe laboratorul de balneo-fizio-terapie, s-au adus și acolo aparate noi. A apărut coplata, deci iarăși un venit suplimentar pentru spital.

Actul II: Oboseală

* Nu am renunțat la post, s-a încheiat mandatul . Astăzi este ultima zi. Consiliul Județean este ordonatorul principal de credite și el decide mai departe ce se întîmplă. Deci n-am făcut nimic, n-am renunțat, am mers pînă la capăt. Nu am fost la concurs pentru că am avut o problemă de sănătate, pentru că, din păcate, punctul meu slab ăsta este. În rest, mintea este ok și liberă. Fizic nu rezist întotdeauna. Astăzi vă spun că nu voi participa la următorul concurs. Trebuie să am timp și o să am cînd mă voi întoarce la Casă. Deja mi-am făcut cererea și mă întorc la postul de director Relații Contractuale. Voi avea timp să mă gîndesc, dar, așa cum am spus, există niște limite fizice. Pentru că a însemnat multă muncă, în medie 10 ore pe zi. Pot să rezist la un efort prelungit, dar au fost și altfel de presiuni, pe care le știți, și în presă, nah… Obișnuită la Casă altfel, aici nu prea a fost vreo zi în care să nu se scrie ceva. S-a scris că n-am făcut sau fotografii că am blocat o mașină în curtea spitalului că vroiam să parchez eu mașina, sau că există cineva care dă semnul de “interzisă parcarea” ca să intru eu. Au fost, și le știți cu toții, acel articol în care este implicat soțul meu, firma lui. Eu pot să rezist la multe, dar nu accept ca familia să-mi fie atacată, ce s-a insinuat acolo m-a durut foarte tare, și anume că se dau bani ca eu să ocup această funcție. Vreau să vă spun că eu am o situație materială bună, deci nu am venit aici pentru bani.

* Am crezut și am încercat să fac tot ce am putut eu să fac, dar faptul că s-a pus la îndoială competența mea m-a durut cel mai tare, m-a făcut să mă gîndesc și altfel. Pînă la urmă decizia este personală. Eu m-am implicat aici cu tot sufletul, dar nu pot să fac abstracție de familie. Ei sînt alături de mine în orice situație. Trebuie să-mi reconsider și eu ce vreau să fac, cum vreau să trăiesc. Îmi doresc foarte mult să am liniște, e extrem de important pentru mine. Așa cum v-am spus, 10 ore pe zi să știți că nu este ușor. Să fiu atentă la tot ce se întîmplă. Colegii mei din spital știu că în fiecare zi apar alte și alte lucruri care trebuie rezolvate pentru că, în fond, acest spital este o uzină vie, toate problemele sînt importante. Atît aș fi vrut, liniște, ca eu să mă concentrez numai pe astea. Asta este, am făcut și eu ce am putut. Munca mi-am făcut-o, eu m-am referit și la alte lucruri care nu-mi dau liniște. Atît am putut eu, am niște limite fizice.

* N-are nici o legătură cu cercetarea domnului Pruteanu. Absolut nici una. N-au fost presiuni nici din partea CJ, nici din interior.

Voci din culise:

Nu numai dumneavoastră v-a fost greu și ați muncit din greu și v-ați zbătut! Și NOU| ne este și ne-a fost la fel de greu în toată perioada asta de multipli manageri și multipli directori medicali ai spitalului. Ne-a fost la fel de greu! Nu vă plîngeți dumneavoastră pentru că noi trebuie să ne plîngem și să ne spunem cuvîntul!

Actul II: se va desfășura la Casa de Asigurări de Sănătate Neamț

Și… a căzut cortina!

Oana IOSUB-TOMA

Ea a vrut…

“Luni voi prelua la propriu funcția de manager așa cum am promis, iar de atunci va începe munca asiduuă pentru a putea rezolva o parte din dificultățile cu care se confruntă spitalul. (…)Sper să fac față pentru că nu iau niciodată o decizie fără să analizez foarte bine și fără să argumentez. Am cerut deja o situație pe secții cu privire la cheltuielile pe care le realizează, am discutat cu fiecare secție care a înregistrat pierderi, să vedem care sînt cauzele și cum putem să le aducem pe o linie de plutire. În funcție de aceasta vom lua și măsurile în consecință.” – Gabriela Zamfir, la preluarea funcției.

El a vrut…

“Sînt o serie de servicii care vor fi descentralizate, cum ar fi cel de asigurare a hranei, administrativ sau tehnic. Noua echipă va face tot ce este posibil pentru a rezolva aceste probleme pe care controlul efectuat le va scoate la iveală. Îmi doresc ca și actul medical furnizat să crească din punct de vedere calitativ” – Vasile Pruteanu, la predarea funcției.

 

Și iată de ce nu s-a putut…

“Obișnuită la Casă altfel, aici nu prea a fost vreo zi în care să nu se scrie ceva. S-a scris că n-am făcut sau fotografii că am blocat o mașină în curtea spitalului că vroiam să parchez eu mașina, sau că există cineva care dă semnul de “interzisă parcarea” ca să intru eu. Au fost, și le știți cu toții, acel articol în care este implicat soțul meu, firma lui. Eu pot să rezist la multe dar nu accept ca familia să-mi fie atacată, ce s-a insinuat acolo m-a durut foarte tare, și anume că se dau bani ca eu să ocup această funcție. Vreau să vă spun că eu am o situație materială bună, deci nu am venit aici pentru bani.” – Gabriela Zamfir, la finalul interimatului.

reclama psd

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.