Atenție, coșar în acțiune!

Motto: “Mi-a ieșit coșaru-n drum,

Și-o să am noroc de acum

Griji, nevoi, necaz, durere,

Se vor duce ca un fum”

Ionică Stoica a fost toată viața pompier. Șirul îndelungat al reformelor postdecembriste l-a încadrat, mai toată cariera lui, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Neamț. Și-a făcut nume, și-a făcut un renume, iar perioada cît a ținut relația cu presa, ca purtător de cuvînt al ISU, i-a adus și o poreclă, rostită cu drag de cei care-l cunoșteau și acceptată cu mai mult drag de el – pompierul atomic.

Ieșirea la pensie nu l-a ținut departe de meseria de bază. A rămas tot în legătură cu oamenii, tot în slujba lor. Și tot aici, în Moldova lui dragă. Și-amintește cum, la terminarea Academiei, în București, a avut de ales – să rămînă sau să se întoarcă în Moldova. Răspunsul pe care l-a dat e antologic: „Apa rece la voi e ca apa caldă la noi. Plec acasă”.

Meserie cu fum, nu cu fumuri

O pensie liniștită nu cadra cu pofta lui de viață și simțul umorului, așa că nu s-a împăcat cu gîndul de a nu face nimic și a continuat să facă ceea ce știa mai bine. Și-a lansat o afacere inedită, care-i aduce multe satisfacții și, deși e plin mereu de fum și funingine, îl ține mereu în alertă și-l plimbă de colo, colo. E coșar.

A făcut școală pentru asta – Școala Națională de Coșari de la Reghin, unde a și primit atestatul – și este singurul coșar cu autorizație din Piatra Neamț. Asta îl face apreciat și căutat. Are și mașină de serviciu – o Dacie papuc personalizată -, își face meseria cu drag și umblă de ici-colo prin tot județul, unde fumul dă probleme.

Iarna nu oferă prea mult de lucru unui coșar. Cea mai aglomerată perioadă este toamna, cînd oamenii se pregătesc de iernat și hotărăsc să-și curețe hornurile. Iarna, este chemat de nevoie, cînd vede omul că nu-i mai “trage soba”. Cam odată la două săptămîni își fixează ziua de coșerit. Cu cîteva zile înainte, se duce la om acasă și face inspecția video. Dacă vă întrebați de ce e nevoie să vadă interiorul coșului, e simplu: pentru că-și face treaba în mod profesionist. După inspecția video, îi spune omului cît e de “întunecată” problema și, la o oră bine stabilită, revine. “Este foarte important să fii punctual. Ai spus o oră, o respecți. Este dovadă de seriozitate”, spune fostul colonel.

„Las-o, măi, că… nu merge așa”

Pe lîngă atenția acordată părții nevăzute a coșului, Ionică Stoica examinează, mai ceva ca un medic, și ce se află pe lîngă horn. Poate trebuie tencuit, poate trebuie izolat sau văruit. Dacă lasă hornul cu probleme, nu are satisfacția lucrului dus la capăt, iar dacă se întîmplă ceva, tot coșarul este de vină. Așa că ori rezolvă și problemele exterioare hornului, ori atunci cînd eliberează adeverința de curățare scrie pe ea recomandări: “se va izola/vărui/tencui”. Pentru că “Este o responsabilitate foarte mare. Nu te poți juca cu focul. Mai sînt așa-ziși coșari care eliberează adeverințe fără să-și facă treaba. Omul vrea să scape de amenda ce îl paște dacă nu are coșul curățat și cumpără o adeverință. ~și pune în pericol viața”, spune coșarul.

Normele pompierilor cer o adeverință de curățare a coșului o dată pe an, cele de la gaze. Cer o dată la șase luni. De aici vin încercările de păcălire. Sînt coșari care acceptă, sînt care nu. Printre cei care zic un “nu” hotărît este Ionică Stoica.

„Asta-i frumusețea: cînd vezi că iese murdăria”

Strada Tineretului. Zi obișnuită de iarnă. Apel de urgență. Horn necurățat de 30 de ani. Coșarul Ionică Stoica este prezent la datorie, la ora fixatăstabilită. Sebastian Apetrei îl așteaptă la intrarea în curte. Spune că n-a mai fost curățat coșul de cînd s-a prăpădit bunicul său. Cum și soba dădea semne de oboseală, a făcut întîi cerere la cei de la gaze. N-a primit răspuns. A mai făcut una. Și încă una. Au urmat promisiuni că va veni cineva să verifice situația coșului, dar nu a venit nimeni. Așa că l-a chemat pe fostul colonel, coșar cu acte în regulă. Ionică Stoica a intrat, a analizat situația și s-a pus pe asamblat sculele specifice meseriei. Sînt hornuri care n-au nevoie de mai mult de zece minute de muncă. Nu e cazul acum. Hornul acesta nu se încadrează în tipar. E de muncă. Cei 30 de ani și-au pus amprenta, adică fum și funingine pe coș. A fost nevoie de suit pe acoperiș, de verificat soba din casă, de scos dopul de lut, de pus altul la loc. Totul e bine cînd se termină cu bine. Funinginea a ieșit în cantități impresionante, datorie îndeplinită. “Asta-i frumusețea meseriei, cînd vezi că iese murdăria”, spune coșarul, chiar dacă marea parte a „activității” s-a așezat în strat gros pe hainele lui.

Sebastian și bunica lui se declară mulțumiți, iar după ce treaba a fost dusă la final cu succes, cei doi i-au strîns mîna coșarului în semn de apreciere și cu promisiunea “o să mai apelăm la dumneavoastră”. Ionică Stoica și ajutorul lui au făcut curățenie la locul de muncă, și-au strîns uneltele de lucru și, înainte de a pleca, au mai dat cîteva sfaturi clienților: să nu mai ardă pet-uri sau pungi de plastic în sobă, pentru că acestea pietrifică teracota pe interior. “Este o practică greșită, pe care multe persoane o utilizează. Și-n plus, alt sfat pentru ca soba să nu scoată fum este să se facă focul înainte cu niște hîrtie sau surcele, ca fumul să-și facă traseul. De obicei, se pune un braț de lemne, se dă cu motorină și… foc. Normal că iese fum, iar omul crede că nu-i trage soba”, spune coșarul.

Coșarul – vedetă la nunți

Toamna este solicitat la curățarea hornurilor. Iarna, mai puțin. Cînd nu curăță hornuri, fostul colonel nu se plînge de lipsă de activitate. Abia așteaptă să înceapă sezonul nunților. Pînă la vară, va fi prezent la tîrgul de nunți din martie. Va avea propriul stand. De ce? Pentru a-și promova afacerea. Da, cea de coșar. După cum e obiceiul în Germania, este de bun augur să întîlnești un coșar în ziua nunții. Iar dacă nu-ți iese în cale, faci tot posibilul să îl atingi invitîndu-l la nuntă.

Pompierul atomic Ionică Stoica se duce la nunți. ~mbrăcat în costum de gală, frac și joben, răpește mireasa. Are și obiceiul să dea un cadou miresei: un coșărel, “să nu-l dea și să nu-l piardă, pentru că este norocul căsniciei”. Dacă mirele întreabă de ce lui nu îi dă unul, coșarul îi spune că unul singur ajunge pentru amîndoi, să îi țină uniți, să nu-și ia fiecare coșărelul și să plece în direcții diferite. Mirelui îi dă o bomboană “să fie dulce cu mireasa”. Tot cadou de nuntă,proaspeții însurăței primesc și o monedă, cu un trifoi pe o parte și un coșar pe cealaltă parte, să fie talismanul căsniciei.

La astfel de evenimente, Ionică Stoica ține și program artistic, 10-20 de minute, “pînă pune omul mîna pe furculiță”. Dacă nu mai captează atenția mesenilor, sfîrșește programul. Asta se întîmplă foarte rar. De regulă, oamenii stau cu ochii pe el și-i sorb cuvintele.

“Dacă eu mă duc la o nuntă, sigur la acea nuntă mai primesc două-trei invitații, la altele”, spune el.

Coșarul Ionică Stoica nu aduce noroc doar la nunți. Și nu e doar coșar. Cînd e sezonul, face și pe Moș Crăciun. Face și cereri în căsătorie, mai ales de Ziua Îndrăgostiților, participă la majorate, onomastici cu ștaif, face cadouri de 8 Martie, se lasă băgat în tort pentru a surprinde invitații. Toate acestea pentru că el, coșarul, este simbolul norocului. Iar Ionică Stoica, fostul colonel, este omul-bun-la-toate.

Oana IOSUB-TOMA