Rătăciți în tradiție: Cercul vicios

Pierdut și regăsit, asta ar fi povestea textului de mai jos. L-am scris prin 1998 sau 1999 pentru publicația “Calu Iapa”, din drag de fondatorul și editorul publicației, nimeni altul decît Traian Socea, inegalabilul Lord de Double Horses. Zilele trecute am regăsit comentariul pe site-ul Fundației Culturale Miorița, care “supraexistă” (că de supraviețuit, vorba lui Traian, e mai greu!) la Piatra Șoimului din 1997.

Pe Valea Bistriței, românul are o vorbă care îmbină savoarea duhului moldovenesc cu o lîncezeală inconfundabilă. El zice, mîndru nevoie mare, că-i bine că este. ~i este bine cu o fărîmă de puțin, pentru senzaționalul motiv că și acea fărîmă există. Nu percepe mizeria, nu-și imaginează nimicul. O fărîmitură de orice fel ar fi, oricît de mică, oricît de intutilă, e văzută ca un dar. Darul nu se caută la dinți. Nici viața, așa cum e. Doar și viața e un dar, nu? Poate, din această cauză, pe munteanul nostru moldovean, spre deosebire de omologii răspîndiți pe forme de relief similare din țară, n-ai să-l vezi vreodată vociferînd, protestînd, demonstrînd. El e priceput la a ridica din umeri. Face și treabă în curtea sa, nu-i vorbă, e hărnicuț, se știe, dar nu-i pasă că trăiește prost. E suficient că trăiește. E bine că este. Restul e resemnare. Dovezi? Iată una: nu are rost să-i vorbești despre credulitate, că-l jignești la portofoliul de orgoliu. Credulitatea îmbracă o haină cumva nostimă, de n-ar fi tragică – cînd e păcălit, așa cum se întîmplă de multe ori, zice că el a fost de fapt mai șmecher și se laudă că a păcălit păcălitorul, făcînd-o pe prostul. La urma-urmei, și păcăleala e bună. Pentru că este.

Oricum o dai, din acest cerc vicios, clădit pe realitatea de dincolo de vorbă, n-ai cum ieși. Aparent, doar aparent, s-ar rupe cercul atunci cînd omul nostru de la munte dă de greu. Ceea ce pentru el înseamnă să meargă la oraș, la doctor ori la proces. Sănătatea și dreptatea – da, astea-l dor. Culmea e că, dacă-l dor, înseamnă că există și deci e bine.

Cum România s-a născut la țară, iar Valea Bistriței are o semnificație inconfundabilă pentru România, devine atît de limpede de ce pe la noi se votează cum se votează, încît nici nu mai trebuie explicat. (Viorel COSMA)