Vatră de spiritualitate nemțeană – Mînăstirea Bistrița (I)

pietricica turism

Începuturile vieții spirituale din vatra Bistriței sînt pierdute în negura istoriei, iar dovezile care le atestă, prin colecții de arheologie private.

Din pisaniile domnești aflăm că începutul obștii monahale din vatra Bistriței aparține timpurilor cînd domnea Petru I Mușat. Adică, spre sfîrșitul secolului al XIV-lea. Atunci s-a ridicat aici o micuță biserică de lemn, prin purtarea de grijă a ieromonahului Pafnutie.

În anul 1402, pe locul bisericuței de lemn, domnitorul Alexandru cel Bun a zidit o minunată biserică de piatră. Locașul, de peste 30 de metri lungime, cu pronaos, gropniță, naos și altar, a fost zidit și pentru ca membrii familiei domnitorului să doarmă aici somnul de veci.

  Mînăstirile surori

 Mînăstirea Bistrița ocupa un loc important în sistemul religios și instituțional creat de Alexandru cel Bun. Potrivit documentului din 7 ianuarie 1407, emis de către Mitropolitul Iosif Mușat, acest lăcaș era pus pe picior de egalitate cu Mînăstirea Neamț. Documentul stabilea o conducere comună a acestor două așezăminte, în persoana preotului chir Domențian:

”Prea Sfințitul Mitropolit chir Iosif al Moldovlahiei, cu bunăvoința lui Dumnezeu și a Preacuratei Lui Maici și a sfintei Lui Înălțări, mînăstirea vlădiciei mele, Io Alexandru Voievod, domn al Țării Moldovei, și am dat această mînăstire mai înainte zisă popii chir Domențian, de asemenea și Mînăstirea Uspeniei (Adormirea) Preacuratei Născătoare de Dumnezeu cea de la Bistrița, ca să fie aceste mînăstiri nedespărțite una de alta, pentru că sunt amîndouă ale vlădiciei mele.”

Dumnezeu să-i ierte!

În anul 1418, doamna Ana a fost înmormîntată sub lespedea din gropnița bisericii. În data de 1 ianuarie 1432 a fost adus și Alexandru cel Bun, fiind așezat în mormîntul de lîngă aceasta.

  Sfîntul Ștefan cel Mare

 Spre sfîrșitul secolului, prin anul 1498, Ștefan cel Mare și Sfînt este trecut pe lista ctitorilor acestui lăcaș al Domnului. El a ridicat o impunătoare clopotniță cu paraclis, în cinstea Sfîntului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Albă. Acesta este cunoscut astăzi ca Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava.

Urmînd exemplul tatălui său, domnitorul Petru Rareș va fi următorul domnitor care se va îngriji ca acest loc de rugăciune să reziste peste timp pentru a-și îndeplini menirea. Lucrările realizate de Petru Rareș la Mînăstirea Bistrița s-au desfășurat între anii 1541-1546. Petru Rareș a refăcut zidul de incintă, cu turnul de la intrare. A amenajat un mic Paraclis cu hramul Sfîntul Ierarh Nicolae, a refăcut casa domnească.

Studiind atent istoria poporului nostru, observăm că toți domnitorii români au încurajat și susținut dezvoltarea spiritualității Hristice, precum și a școlilor. Aproape fiecare mînăstire avea în cadrul ei și o școală în care se studiau discipline diverse, începînd cu cele religioase și ajungînd pînă la studierea diferitelor științe, a limbilor străine, juridice, etc.

Lucrurile au început să se schimbe după ce în fruntea provinciilor românești au fost puși conducători de alt neam. Adică aceștia nu mai erau interesați de dezvoltarea spirituală și rațională a poporului român.

Domnitorului Petru Rareș i se datorează și clădirea de piatră din colțul sud-vestic al incintei, unde a funcționat, timp de patru secole, o școală domnească. Astăzi, vechea școală găzduiește Muzeul Mînăstirii Bistrița. (va urma)

 Slujitori de Dumnezeu de la Mînăstirea Bistrița – Arhimandritul Grigorie

 Arhimandritul Grigorie a fost unul din marii egumeni ai Mînăstirii Bistrița. El a crescut de mic în obștea acestei lavre, ca ucenic al egumenului Eustatie (1455-1460). De la acesta a învățat rugăciunea, postul, smerenia, cinstea și despre practicarea virtuților creștine.

Învățătura cărții, precum și limbile greacă și slavonă, le-a învățat la școala de grămătici care funcționa aici, ajungînd dascăl priceput și duhovnic al mînăstirii.

Pentru sfințenia vieții sale, Cuviosul Grigorie a fost ales în anul 1490 egumen al Mînăstirii Bistrița, pe care o povățuiește duhovnicește 10 ani.

  Sfetnicul de taină al lui Ștefan cel Mare și Sfînt

 Era cinstit și căutat de toți, fiind înțelept la cuvînt și blînd la suflet. A fost cel mai iscusit duhovnic din lavră, în acele timpuri. Pentru calitățile și virtuțile sale,  a fost ales între sfetnicii de taină ai lui Ștefan cel Mare. Menționăm aici și pe Sfîntul Daniil Sihastru.

Ștefan cel Mare și Sfînt se sfătuia în ceea ce privește treburile țării, mai mult cu sfinții creștini, pe care a reușit să și-i apropie.

Coordonarea Hristică a țării, datorită sfaturilor sfinților puse în aplicare de Ștefan cel Mare, a avut ca efecte practicarea și trăirea religiei creștin-ortodoxe de către oamenii de pe aceste plaiuri, cît și apărarea creștinătății din Europa.

Conducătorii de astăzi ai României ar trebui să ceară sfatul mai mult Slujitorilor de Dumnezeu și mai puțin ”experților” financiari, educaționali, constructori, atei.

La îndemnul acestui egumen, voievodul înmormîntează la Bistrița pe fiul său, Alexăndrel (1493), și tot la îndemnul lui zidește aici o măreață clopotniță, în anul 1498. În timpul egumeniei sale, viața duhovnicească din mînăstire s-a reînnoit mult.

Coordonator al vieții spirituale din Neamț. A pregătit și promovat pe dascălii învățați, egumenii credincioși și duhovnicii cu Har. Aceștia erau căutați atît de călugări, cît și de mireni. A încurajat viața isihastă din partea locului, ajutînd la închegarea sihăstriei Cuviosului Iosif de pe Muntele Bisericanilor și a sihăstriei Cuviosului Simeon de la Pîngărați. A dat ajutor, de asemenea, la întemeierea Mînăstirii Tazlău, trimițînd acolo cîțiva călugări și duhovnici aleși.

Cuviosul egumen Grigorie s-a săvîrșit în pace la începutul secolului al XVI-lea.

  .

 * Îndrumări pe CaleSfinții Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul

 Tratamentele sufletului. Tratamentul prescris de părintele duhovnicesc trebuie să fie adaptat personalității celui bolnav sufletește, situației lui particulare, stării și dispoziției lui sufletești. În numeroase ocazii, patima fiind gravă, cu toată reticența ucenicului, duhovnicul trebuie să prescrie un tratament puternic.

Este un rău doctor cel care tratează cu blîndețe un abces tumefiat care poate duce la cangrenă.

Rana sufletului trebuie ”deschisă și curățită”, iar apoi tratată și pansată. De bună seamă că este nevoie și de deschiderea și colaborarea pacientului. Acesta trebuie să fie încredințat că vindecătorul său sufletesc, pe care și l-a ales cu grijă, se străduie cu toată seriozitatea pentru a-l tămădui. Însă, ei atrag atenția și asupra faptului că este primejdios pentru un părinte duhovnicesc să nu dea atenție propriei mîntuiri și să se concentreze în exclusivitate asupra rolului său de povățuitor spiritual: ”Dumnezeu știe că dacă nu port grijă de mîntuirea mea, de unde să am putere să vă ajut vouă?”

  Isidor Pelusiotul despre smerenie

 Sfîntul Isodor ne-a transmis că omul cel îmbunătățit – care a intrat pe Calea lui Hristos – ”să nu se mîndrească” pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sieși: ”De este în cineva gînd smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gîndul smerit, apoi și faptele bune cele luminoase, se întunecă și cele mari se micșorează.”

  Gromovnic din bătrîni

 Făurar sau luna lupilor era considerată a fi o lună cu geruri și viscole. Tradiția populară ne transmite că în primele două săptămîni din februarie îngheață tot, iar în următoarele două se dezgheață. Denumirea populară Făurar semnifică începutul pregătirilor pentru muncile agricole, dar și a altor activități (făurar = fierar).

De va fi vreme frumoasă în 2 Făurar, înseamnă că va fi o vară călduroasă și bogată în roadele cîmpului.

De va cădea lună plină în această zi, înseamnă că va fi un bogat.

Dacă va fi ceață, pîclă, anul va fi bun.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.