Odoare și odoruri

Un nene de la muzeu, altfel un fin cunoscător a cele lumești, ne-o anunțat pă firu` scurt, cum că în instituție la `mnealui o poposit oarece odoruri (sau odoare) din casele unui bimbaș om dă biznis dă la noi, pentru că milițiști care le-o împrumutat nu se pricepe la arte și istorii și ar fi păcat să se irosească cine știe ce mîndrețe de pictură, ca și capac pe vreo oală cu ciorbă. Acuma, noi am cercetat prin mijloace specifice ce și cum e cu odoarele astea și am aflat că ar fi un control dă rutină. Plus de asta, mare parte din obecte nu să ridică la nivelul așteptat, și mare o să fie hazu` când muzeografii or să evalueze piese rare de bazar, bucăți încomplecte din vreo operă dată la casat ca și altele asemenea. Că-i la mintea unui văr de-al nostru, tot cu pene care cântă, că cel ce are ceva de valoare, nu le ține în căși. Da` na, mulți știe, puțini cunoaște.

Noroc, că iar s-o îmbătat ăsta den mijloc, că avem una cu doamna Nuți. Cică doamna pomenită l-o tremis pe prim-ministru` la psihanalist, pe motiv că-i pomenește numele cam des (de 12 ori în 20 de minute, zice doamna), bașca că stă cam mult singur și iese palid de unde stă. Acuma, fie vorba între noi, ăsta den mijloc dormea cu poza lu` doamna, ca un primărete de nu știu unde, așa că nu ne mirăm prea tare. Totodată recunoaștem că doamna ne-o arătat ce are pe persoană fizică la mare și am rămas plăcut impresionați de imaginea politică a domniei sale. Ce folos că (chiar și premieru`), percepem numai partea desfrunzită a lu` doamna Nuți și uităm bulucul de competențe, plus faptul că e o damă fină. Complimenturile noastre, stimată doamnă!

Altă șpionetă cu guler maro și pigment normal, ne semnalează faptu` că în cartieru` Șperanția o început sezonu` de frăgezit anagajați de primărie, faza pă cartier. Că s-or dus niște creștini de la Locativ Serv să trebăluiască pe acolo și i-o opărit pe contemporanii de baștină care, mai de la gradele de afară, mai de la unele din pet, i-o făcut numa` buni de dus la urgențe, bașca semnatari de jurăminte că acolo nu mai calcă-n veci. Acuma, noi mai știm niște exemplare angajate prin oarece instituții, cărora le-ar face bine un tratament cu finalizare de la concetățenii pomeniți, că prea le merge din drojdie pă banu` statului și dacă mergi la ei te tratează cu ceea ce se vede greu în oglindă. Așa că, o seamă de la cei cu căldura ori de la cei cu drumurile, mare lucru dacă nu cumva au deranj la organe, că nu mai percutează la cleienți. Deci, există șperanție !