Marcați de anvergura și diversele modalități de prostire publică pe față în legătură cu calitatea lipsă a celor două mari proiectate din jurul Curții Domnești din Piatra Neamț, deseori trecem cu vederea peste altă ctitorie centrală. Popular i se spune platforma sau minunea de peste Cuejdi (Cuejdiu, în acte – n.a.). În ordine cronologică, e a doua minune peste Cuejdi. Prima a fost mall-ul de la Piața Centrală, care tare bine era să rămână parcare auto etajată, cum fusese destinația inițială. Denumirea oficială a proiectului din centru, după regulă, sună pompos: „Crearea de spații publice urbane în Municipiul Piatra Neamț, prin construirea unui pod și a unei arii de parcări în zona intersecției Piața Ștefan cel Mare, str. Orhei, Bd-ul Dacia și amenajarea complexă a pârâului Cuejdiu”. Beneficiar e municipiul, iar finanțarea a fost asigurată prin Programul Operațional Regional cu trecere intermediară pe la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est. Valoarea proiectului înseamnă 42.046.757,38 lei, din care 34.750.230,62 lei e partea nerambursabilă. Așa scria, de exemplu, pe 13 septembrie 2012, într-un comunicat „tripartit” din partea MDRT, Guvernului și municipiului. E vorba despre acele comunicate publicate și în presă cu un corp de literă foarte mic. Cumva, istoria unei asemenea investiții se poate reconstitui chiar din comunicate. În acest caz, s-au adunat 49 de bucăți. Noroc că au fost obligatorii și nu dispar peste noapte. Comunicatul din 13 septembrie anul trecut este simpatic și prin anunțarea finalizării lucrărilor două zile mai târziu. Contractul de finanțare fusese semnat pe 16 iunie 2010, iar într-un alt comunicat, din 24 decembrie același an, se vorbea depre finalizarea lucrărilor în 24 luni.
Departe acuma gândul de-a încerca o trecere în revistă a întregii istorii a obiectivului. Oricum, unele episoade rămân memorabile. Bunăoară, probabil că pietrenii n-au uitat încă eforturile teribile de dare în folosință a podului de peste Cuejdi și tot circul legat de circulația rutieră, inclusiv panarama inițială marcată de sensul unic de la… Unic. Dacă nu intervenea hotărât Poliția Rutieră, nu e deloc exclus să fi făcut concurență dură celor din Caracal. Dar, se va vedea mai jos, nici departe nu suntem.
În privința mult-lăudatului pod, pentru cine a uitat niște detalii fățoase, se vorbea despre „balustrade din zidărie cu placaj granit compozit”. În acte figura un singur sens giratoriu, nu cele două cerculețe aberante de azi. În epoca serialului de comunicate, aflam și un rost care a scăpat multora: „pentru îmbogățirea aspectului arhitectural, stratul de uzură al trotuarelor de pe pod a fost executat din dale decorative”. Rețin atenția, pe platformă propriu-zisă, 2.587 mp de pavele și 1.168 mp spații verzi. Spectacolul cu pavelele montate peste betonul parcării auto parcă nici n-a fost. Fantastică este scrupulozitatea cu numărătorile: 82 bănci, 25 coșuri de gunoi și 4 chiuvete cu apă potabilă de băut. Probabil că apa potabilă de pus pe foc e în altă prte. Oricum chiuvetele-s niște cișmele care nu funcționează. Nu știe nimeni dacă-s racordate. După model, par a veni din același loc cu cele la fel de nefolositoare de la Curtea Domnească. Cum nimic nu avea voie să scape atenției comunicatorilor, este raportată și o fântână arteziană, în realitate o mizerie, un focar de infecție.
Într-un alt comunicat, pe 14 noiembrie 2012, se revine asupra spațiului de promenadă, care cuprinde 1.480 mp de spații verzi. Se raportează plantarea 226 puieți salcii și 568 puieți arbuști. Trecând peste benzile verzi, bordurile și gurile de canal pentru ape pluviale, peste pavelele autoblocante și culoarea lor, sar în ochi 59 mp dale cauciucate pe spațiul rezervat locului de joacă, „39 de jardiniere pentru ghivece, 200 de jardiniere din prefabricat beton, 82 bănci, 36 lămpi, 32 umbrare”. La renumărare, coșurile de gunoi ies tot 25.
Un accent, poate ca un răspuns din greșeală la așteptările publicului, cade pe cele două platforme din aval, „ficare având câte 100,00 m lungime cu 21,20 m lățime”, unde „s-au realizat 37 locuri parcare”. Sunt conform standardelor, „cu dimensiuni 5,00 ml x 2,50 ml, cu bretea de acces de 2,50 ml”. Nu a scăpat amănuntul că-s împrejmuite cu gard decorativ din fier. Astăzi, cine stă bine la capitolul răbdare nu are decât să numere băncile, jardinierele și ce mai e pe-acolo. Locurile de parcare ies și nu ies la număr – depinde de abordare. Cea legată de dimensiuni este descurajantă. La fel de descurajantă ar veni și definiția umbrarelor.
Deprimant este că-i greu de crezut că va verifica cineva vreodată exact cum și pe ce s-a tocat atâta bănet. Sfidarea și iresponsabilitatea sunt la ele acasă, perfect vizibile cu ochiul liber. Au forma și volumul movilelor de prundiș dintre o margine de platformă și podul pietonal spre spital. Într-un oraș turistic care-a făcut concurs pentru botezarea telegondolei (Gondoperlă i s-a spus – n.a.), un semn de normalitate ar fi dat abia de o altă întrecere de idei: cum se scoate prundișul din Cuejdi? Pe sub platforme n-ai cum strecura un utilaj sănătos, pe sub pod nici atât. Un schimb de experiență cu veteranii din Caracal pare a se impune. Măcar ăia au uitat o macara turn în curtea interioară a unui bloc.