Când ai o soră celebră, care a fost ministru al Mediului, care are câteva mandate de deputat la activ, care ocupă funcții politice și politizate importante, ai mai mult de dat din coate ca să fii percepută prin ce faci tu, ca persoană, nu prin ceea ce face ”Sora”. Când te numești Maria Vrânceanu și te bagi în politică, în afaceri, în administrație, legătura de familie este, inevitabil, invocată. Sângele apă nu se face și, dincolo de trecerea anilor, a vremurilor politice și a funcțiilor, Maria este și rămâne sora Sulfinei Barbu.
– Cine este de fapt Maria Vrânceanu?
Un om simplu, un om care muncește. De când am intrat în câmpul muncii, am lucrat doar în mediul privat, niciodată la stat. Știu ce înseamnă responsabilitatea lucrului bine făcut. Fără să vreau să supăr pe cineva, aș putea spune că în mediul privat este competitivitate, este concurență. Trebuie să fii eficient, iar atunci când ți se cer planuri mari trebuie să faci tot posibilul să le îndeplinești, să fii cel mai bun.
– Sunteți o femeie de afaceri, politician, soție și mamă. Cum le împăcați pe toate?
Nu știu dacă sunt neapărat un om de afaceri, sunt doar un om care lucrează la o companie privată, într-o funcție de conducere. Cea mai frumoasă calitate, dintre cele enumerate de dvs, categoric este cea de mamă. Cred că subscriu toate doamnele, mame, la acest lucru.
Politica este o provocare pentru mine. În momentul acesta, gustăm din cupa Opoziției și – vă recunosc sincer – e benefic că s-a ajuns și aici. Pentru că se cerne sita. Suntem mult mai motivați să ținem aproape, nu suntem interesați de funcții, pentru că nu mai e cazul, analizăm greșelile din trecut. Doar așa poți să le vezi. Atunci când ești la putere, este o euforie generală și nu realizezi greșelile pe care le fac politicienii, deși nu întotdeauna intenționat.
Nu-i un avantaj să fii sora Sulfinei
– Sulfina Barbu este un lider important al PDL la nivel național, conduce organizația de femei. Cum e să fiți sora ei? Aveți avantaje sau dezavantaje din asta?
Să știți că nu întotdeauna este un avantaj, pentru că lumea percepe o legătură cu o persoană publică într-o mentalitate veche. Mulți oameni au fost învățați și au impresia că o persoană publică îi poate ajuta în orice, pentru orice banalități. Acest lucru vine dintr-o mentalitate veche, de pe timpul PSD-ului. Eu vă spun că nu este așa. Nu am avut avantaje fiind sora Sulfinei Barbu. Eu am obținut totul prin muncă, atât pe plan politic, cât și profesional. Vă mărturisesc că fiecare zi pentru mine este un examen. Orice zi înseamnă plan îndeplinit, înseamnă cerințe.
Nu știu dacă a fi rudă cu vreo persoană publică este neapărat un avantaj. Nu. Un avantaj este acela că poți învăța de la acea persoană, așa cum învăț eu de la sora mea. Poți învăța lucruri sau poți afla o informație într-un mod mai direct decât alte persoane.
– Să înțelegem că n-ați avut foloase de pe urma legăturii de familie?
Nu. Suntem doar surori, atâta tot. Că pot învăța de la ea lucruri despre politică sau că pot avea acces la informații, asta e altceva. Dar atât.
”Ea m-a crescut”
– Cum ați caracteriza-o pe sora dvs?
Eu, fiind o persoană mai vulcanică, mă aprind mai repede. Întotdeauna când am momente de nervozitate, legate de serviciu sau de politică, mă gândesc la ea. Pentru că, pentru mine, este ca un echilibru. Este o persoană echilibrată. Gândește de zece ori și face o dată. Este omul care, atunci când sunt agitată, mă temperează. Vorbesc cu ea la telefon și îmi dă o soluție.
Ea m-a crescut. Între noi e diferență de 8 ani. Ea a fost cea care mi-a îndrumat și mâna la scris, înaintea învățătorului. Noi suntem trei surori. Sora cea mare este cu 12 ani mai în vârstă ca mine și avea mai puțină răbdare. Cea care s-a ocupat de mine, chiar dinainte de a merge la școală, dar și după, a fost Sulfina. Când am mers la școală, știam să scriu și să citesc, iar asta îi datorez Sulfinei. Am un mare respect pentru ea.
Între noi există și o telepatie, pe care am constatat-o mai ales atunci când îmi stă gândul să o sun și, chiar în acea clipă, mă sună ea.
”Mă spăla cu apă rece și cu mătura”
– Povestiți-ne ”din casă”. O întâmplare de care și acum vă amuzați împreună.
(Râde). Chiar e o întrebare grea. Ar fi una, deși nu cred că ar trebui s-o spun. Când eram mică, tatăl meu era preceptor la Primăria Petricani, iar mama era casnică și lucra la CAP. Mă lăsau în grija surorilor mele și, na!, fiind mică, mai făceam și pe mine. Sora mai mare mă ținea, iar Sulfina mă spăla în lighean, în curte, cu apă rece și cu mătura. (Râde, din nou). Noi chiar râdem când ne aducem aminte și le mai spun, în glumă, că mi-au pus apă la rădăcină. Este una din întâmplările de care noi ne amuzăm ori de câte ori ne aducem aminte. Soțul Sulfinei mereu readuce în discuție această întâmplare și mă tachinează.
Apoi, știu că, de câte ori vroiau să mă adoarmă, ca să meargă la joacă, Sulfina îmi punea două degete pe ochi și eu adormeam instantaneu.
S-a creat între noi o legătură foarte frumoasă. Este un sfetnic pentru mine și mă povățuiește numai de bine. Nu m-am certat cu Sulfina. Cu sora mea cea mare, da, mă mai cert, că ea e o fire ca și mine, vulcanică. Cu Sulfina am avut doar discuții contradictorii. Dacă aș fi avut mai mult de un copil, mi-aș fi dorit ca relația dintre copiii mei să fie cea pe care o am eu cu sora mea.
Politică și dreapta
– Să intrăm un pic și în zona politică. Cum vedeți guvernarea USL?
Cred că nu numai eu, ci toată lumea constată că, în afara schimbării mult-dorite de atunci, de la alegeri, nu s-a mai întâmplat nimic. Dimpotrivă. Se vede cu ochiul liber o mărire a aparatului de stat, care implică o serie de cheltuieli, se vede blocarea tuturor fondurilor, iar acum, recent, probleme cu schema de Minimis, unde întreprinderile mici și mijlocii puteau să se înscrie, cu o cerere de finanțare nerambursabilă de până la 200.000 de euro, dar, cum s-a blocat totul la Ministerul Finanțelor, au apărut firme care s-au înscris și care sunt, cu siguranță, cu ”dedicație”. Vă spun sincer că nici nu-mi mai vine să urmăresc ceea ce se întâmplă. Nu-mi vine să mai deschid televizorul!
Eu, ca agent economic, simt cel mai bine ce se întâmplă din punct de vedere financiar. Reducându-se locurile de muncă, multe firme falimentează, iar asta nu duce decât la sărăcie. Mărind aparatul de stat, nu realizăm că doar o pătură socială beneficiază de unele avantaje. Și, se știe, asta este clientela politică.
– Credeți că PDL mai are vreo șansă să revină la guvernare? În ce condiții?
PDL, chiar dacă nu deține la ora actuală prea multe procente, a recuperat totuși, în ultima perioadă, capitalul de încredere pierdut anul trecut, în jur de 3%. La guvernare sunt șanse să revină, dar atunci când se va face o coaliție de dreapta. Dreapta, în momentul de față, este divizată. Dreapta trebuie să se unească, pentru că vedeți ce se întâmplă. PNL este marginalizat, pe față. Ce a mai rămas din PNL? Doar aripa lui Crin Antonescu și atât. În rest, vedem ce se întâmplă și în teritoriu, și chiar la Neamț. USL nu cred că va mai rezista, cel puțin după alegerile europarlamentare se va rupe.
– La Târgu Neamț, care sunt ambițiile PDL? Se înscrie în 2016 să câștige Primăria sau Consiliul Local?
Noi nu trebuie să uităm că nici la alegerile locale din 2012 PDL nu a scos un scor slab. Și, dacă stau bine și mă gândesc, PDL are cei mai mulți consilieri în legislativul târgnemțean. Din punctul meu de vedere, noi, cei de la PDL Târgu Neamț, am rămas uniți. Mai ales că s-a cernut sita și am rămas doar cei care nu suntem oportuniști.
În luna septembrie, vom avea alegeri, la nivel de organizație, iar, ca perspective, sunt convinsă că PDL își va reveni. Vom avea și șansa de a scoate consilieri și, de ce nu, chiar și primar în 2016. Pe fondul dezamăgirii cetățenilor față de guvernarea USL, nu este foarte greu să avem șanse mari să obținem rezultate bune.
– Care sunt ambițiile dvs. imediate în politică? Până unde vreți să mergeți?
Când am intrat în politică, am învățat că aici pașii se fac mărunți, dar siguri. Pe plan politic, îmi doresc ceva mai mult decât am acum. O să vedem la alegerile din 2016. O să vedem și ce alianțe se vor face. Mă voi gândi, poate, la un post de consilier local sau județean.
– Ne-am putea gândi, în viitorul apropiat, la o alianță locală între PNL și PDL?
Da. Mi se pare o alianță logică și benefică. Să evităm tot felul de alianțe atipice, gen USL.
[quote align=”center” color=”#999999″]
”Îl felicit pe primarul Harpa pentru ce a făcut. Recunosc că îmi place să merg printr-un centru modernizat, cu spații verzi, flori, plăcut ochiului și cu parcări moderne. Dar toate acestea s-au făcut și cu votul consilierilor PDL”.
”Nu trebuie să uităm că asfaltarea celor 10,5 km de drum e un proiect al vechii administrații locale. Asfaltarea variantei de ocolire a fost tot inițiativa fostului primar Arnăutu. Parcul a fost modernizat pe timpul lui Arnăutu, digul de pe malul drept al Ozanei a fost făcut pe timpul lui, la fel trotuarele, centralele termice la școli. Centrul de Primiri în Regim de Urgență, de care sunt legată sufletește, a fost un proiect pentru care am luptat și eu, și soțul meu. Nu trebuie să uităm și meritele fostei administrații. Dar, felicitări pentru ce s-a făcut bun în oraș în ultimul an”.
[/quote]
Ciprian Traian STURZU
2 comentarii
Interesante surorile din Petricani. Nu prea seamana intre ele. Au tati diferiti? Cum le spuneau de acasa?
nici nu am auzit de asta. dar cred ca minte ca nu s-a inplicat soru-sa .daca nu era politica ……bine ca am scapat de PDL.