Gabriel Muraru – Regele Sării (VIII): Sare scumpă dată ieftin

Gabriel Muraru a ajuns director general la Societatea Națională a Sării la propunerea lui Gheorghe Ștefan. Indiferent cât de mult se va vorbi despre competențe manageriale, despre geniul în afaceri al lui Gabriel Muraru – deși Tribunalele Comerciale și Buletinul Firmelor aflate în Insolvență arată altceva – primordială a fost recomandarea primarului din Piatra Neamț. Cum a condus efectiv Gabriel Muraru este o cu totul altă poveste și cu greu i se pot reproșa lui Gheorghe Ștefan găinăriile acestuia. Doi ani și trei luni a condus Salrom managerul venit din Neamț, între 27 iulie 2010 și 12 decembrie 2012. Pentru perioada respectivă există câteva teancuri de controale, de la diferite instituții abilitate, în frunte cu Curtea de Conturi, care arată că există foarte multe semne de întrebare cu privire la modul în care a fost administrată Societatea Națională a Sării SA (SNS SA). Contracte discutabile, subcontractări discutabile, neîndeplinirea unor minime atribuții de serviciu și o defavorizare a statului român (încă proprietarul sării) în detrimentul unor terți. Continuăm seria începută, a episoadelor în care vorbim despre cum un om plecat din Neamț a reușit să dea de lucru inspectorilor de la Curtea de Conturi și, dacă protecția lansată dinspre oameni aflați la butoane de conducere sau în apropierea acestora nu va funcționa, procurorilor și avocaților. Să remarcăm, totuși, consecvența cu care oamenii valoroși sunt ținuți și plătiți de sistem. Domnul Gabriel Muraru este în continuare pe un post călduț și bine plătit la SN a Sării SA, acela de director al Direcției Tehnologia Informațiilor la Salrom. Adică acolo de unde se pot lua toate datele importante.

Raportul Curții de Conturi are un capitol care, dacă lucrurile vor rămâne așa și după expirarea perioadei de îndeplinire a recomandărilor, aduce foarte mult, prin consecințele și pagubele produse Societății Naționale a Sării SA cu o trădare a intereselor naționale. Cităm:

”SN a Sării nu a realizat venituri în sumă totală de 3.554.485,54 lei (1.322.232+1.873.680,63+22.234,22+335.815,69+523) din vânzarea la export în perioada 2010-2012 a produselor din sare la prețuri situate sub costurile înregistrate”. Limbajul sec al inspectorilor se poate traduce mult mai simplu: tona de sare s-a vândut cu mai puțin decât s-a cheltuit pentru a o obține.

Filiera de export spre Ungaria

În baza unui contract încheiat în anul 2006, modificat de mai multe ori după aceea, societatea OCTOPUS Ispari Es KEresKedelmi KFT a cumpărat în 2010-2011 exact 51.823 tone de sare de drumuri vrac. De la Salina Praid. La prețuri cuprinse între 28,5-30,5 euro/tona. Sarea respectivă a fost transportată până la Vama Curtici tot de SN a Sării, cu mai multe societăți comerciale, la prețuri cuprinse între 56,33 și 58,85 lei/tonă. Un calcul sumar pentru anul 2010 arată că veniturile de la firma maghiară s-au ridicat la un total de 4.884.359,19 lei. În momentul când s-au înregistrat costurile SN a Sării, s-a constatat că Salina Praid a cheltuit 3.284.424,31 lei, iar transportul a costat și el 2.469.991,09 lei. Adică un total de 5.754.415,40 lei! Matematica simplă indică diferența de 1.064.926,90 lei, desigur în dauna SN a Sării.

În 2011, făcând exact aceleași calcule, diferența rezultată cu minus în dreptul SN a Sării e mai mică, de numai 257.305,10 lei.

O altă firmă maghiară, Maghyar Plastiroute KFT, a cumpărat sare de drumuri, tot vrac, tot de la Salina Praid, în 2011 și 2012, la prețuri cuprinse între 30 și 34 euro/tona. Și în acest caz, sarea a fost dusă cu mai multe firme până la vamă. Curtea de Conturi a făcut din nou calcule, iar raportul dintre venituri și cheltuieli a arătat că, în 2011, a existat o pierdere de 241.906 lei, iar în 2012 de 1.631.733 lei. Pentru SN a Sării.

A mai existat o firmă ungurească, M-Continental KFT Ungaria, în dreptul cărui contract nu există decât o pierdere de numai 22.234,22lei.

Filiera de export spre Serbia

Venirea lui Gabriel Muraru la conducerea SN a Sării SA a îmbunătățit brusc relațiile cu Serbia, firmele sârbești devenind interesate de tot ce putea oferi România, de la energie ieftină până la sare și mai ieftină. În 15 iunie 2010, era semnat un contract cu Trgopromet AD Serbia, care cumpăra 6.500 tone de sare industrială pentru drumuri, ambalată Big Bags, de la Salina Ocna Dej, la prețul de 34 euro/tona, livrată la frontiera Stamora Moravița.

Aplicând același calcul ca și în cazul exporturilor de la Praid, Curtea de Conturi a obținut din nou o diferență negativă de 98.496,69 lei. Aceeași societate sârbească a luat sare și de la sucursala Râmnicu Vâlcea a SN a Sării: 16.509 tone au fost livrate la preț de 30,5 euro/tona, iar 43.950 tone la preț de 30,60 euro/tona. Nici de data aceasta nu pare să fi rezultat vreun câștig pentru Societatea Națională a Sării, fiindcă diferența dintre venituri și costuri este de 233.822 lei.

Corectitudinea nemților…

… este arhicunoscută, dar în cazul sării de la societatea națională tot a produs o pagubă – ”pierdere”, îi zice Curtea de Conturi – de 523 lei. Amigo-Versand Braun&Sienerth GbR Germania a cumpărat 18,144 tone sare recristalizată, ambalată în cutii de 1 kg, la preț de 155 euro/tona. Livrarea s-a făcut de la salina Cacica, iar calculul costurilor totale a fost făcut pe datele acestei sucursale, aferente anului 2011. Controlul a reliefat costuri de 7.069,02 lei în dreptul salinei Cacica, în timp ce veniturile facturate se opresc la 6.546,02 lei.

Curtea de Conturi a considerat că nu s-au realizat venituri în sumă de 3.554.485,54 lei. Nu e prima dată când ajunge la astfel de concluzii: în 2009 au găsit aceleași lucruri, SN a Sării a contestat în instanță raportul, dar a pierdut pe toate căile, inclusiv la Înalta Curte. Precedentul este, astfel, certificat și de-o parte, și de alta.

În aceeași perioadă în care s-a dat la export sare la prețurile amintite, între 28,5 și 34 euro/tona, cel mai mare client din România, Compania Națională de Drumuri și Autostrăzi, a a binemeritat un tarif preferențial: prețuri între 36,76 și 39,36 euro/tonă! Poate ar trebui menționat aici că respectiva Companie are, an de an, alocat de la bugetul de stat sume importante pentru întreținerea infrastructurii rutiere, lucru care presupune și cumpărare de sare pentru deszăpezirea drumurilor patriei. Putem spune că, sub conducerea lui Gabriel Muraru, Sn a Sării a subvenționat societăți din Ungaria și Serbia contrabalansând cu CNADR. Că doar, vorba românului, nimeni nu-i profet în țara lui…

Valentin BĂLĂNESCU

Parteneri

Mesagerul Bacău Foto/Video.Razie de amploare în cluburile și pe străzile din Bacău: sute de persoane legitimate și zeci de șoferi testați de polițiști ZCH Câine salvat dintr-o fântână la Răucești NewsEdge Moscova îl retrage pe ambasadorul din Marea Britanie. Semnal dur pentru Londra BusinessEdge Cum poate fi gestionată „era electricității”. Directorul AIE avertizează asupra noilor riscuri energetice