Metamorfoza gunoiului românesc în deșeu european (II)

În cuvinte simple, din popor, vorbim de gunoaie și gropi de gunoi. Oficial se cheamă deșeuri și depozite de deșeuri. De când cu proiectele de gestionare, integrate, selective și cum se mai numesc, prima constatare a populației e dată de creșterea constantă a tarifelor. Epoca de entuziasm a țarcurilor ferite, a containerelor și găleților colorate, a sortării din casă pe tipuri de deșeuri pare să fie consumată. Românul e predispus să arunce totul la grămadă, că tot așa e și obligat să plătească. Pe de o parte, este descurajată implicarea sa în sortare, pe de alta e verificat că nu faci treabă cu vorba bună. Până și în Marea Britanie conștientizarea populației, pe lângă educație, s-a făcut prin constrângere, în timp.

La nivel județean există un Master Plan (MP) în domeniu, întins pe perioada 2008-2038, care ține cont de Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor (PJGD), încadrat în cel național, dar și în cel regional. În acest MP sunt cuprinse țintele de colectare la nivelul județului. Deșeurile trebuie sortate în așa fel încât să se atingă, în principal, țintele stabilite pentru categoriile de deșeuri reciclabile: hârtie și carton, sticlă și toate tipurile de material plastic, metal. Mai sunt și țintele de depozitare, care trebuie să fie din ce în ce mai scăzute.

Din deșeurile care fac obiectul PJGD, potrivit Listei europene a deșeurilor și HG nr. 856/2002 (privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase), atrag atenția deșeurile periculoase din grupa celor municipale (deșeuri menajere și asimilabile din comerț, industrie, instituții), inclusiv alte „fracții” colectate separat, după cum am arătat în episodul precdent. Doar despre aceste pericole se „face vorbire” în plan.

Spre deosebire de Master Plan-ul 2008-2038 pentru Sistemul integrat de gestionare a deșeurilor la nivelul județului Neamț, PJGD, care datează tot din 2008, a fost elaborat de un srl din Onești, plus ceva colaboratori locali, printre care nelipsite figuri din primăria pietreană și CJ Neamț, printre care Anca Afloarei, personaj remarcat prin capacitatea de-a acapara ca manager cât mai multe proiecte cu temă turistică a căror finalitate certă a fost tocarea fondurilor. Pentru PJGD s-a invocat o latură științifică pe care e absurd să te apuci s-o verifici după atâția ani. Se reține ușor stilul românesc de lucru. De pildă, un studiu realizat de Institutul Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale a avut la bază informații din Prognoza evoluției populației României până-n 2025, elaborată de Institutul Național de Statistică. Scrie acolo, printre altele: „Deoarece Metodologia recomandă pentru calculul prognozei de generare a deșeurilor municipale luarea în considerare a variantei medii ca și scenariu de prognoză a populației, s-a decis utilizarea unei rate medii anuale de scădere a populației cu 0,13% (o scădere totală de aproximativ 1% pentru întreg intervalul 2005 – 2013).” Se cuvine reamintit că denumirea de deșeuri municipale se referă linclusiv a deșeurile curente adunate din gospodăriile rurale, în cadrul obiectului de activitate principal al Sistemului integrat, cel cu sortarea deșeurilor. În dreptul anului 2013, prognoza spune: populație totală – 564.774, rual – 346.904, urban – 217.870. Asta în 2008, cu date din 2005. În realitatea, încă din 2 februarie 2012, Comisia județeană pentru recensământul populației și al locuințelor anunța, într-un comunicat de presă, rezultate provizorii ale recensământului din 2011. Populația stabilă în Neamț era de 452.900 persoane, din care 157.400 în mediul urban și 295.500 în cel rural. Discrepanțele sunt semnificative. Și este doar un exemplu. În alte vremuri, trecând peste comandamentele politice, România stătea incomparabil mai bine pe partea strict științifică a prognozelor. Lecturarea PJGD, document ce cuprinde peste 200 pagini, oferă și elemente vesele cu totul, demne de amintirea cincinalelor în patru ani și jumătate. Astfel, în cadrul planului s-a propus – nici mai mult, nici mai puțin – ca „țintele referitoare la gradul de acoperire cu servicii de salubritate în anul 2009 să fie de 90%, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, urmând ca în anul 2013 să se asigure un grad de acoperire cu servicii de 100% la nivelul întregului județ.”

Despre deșeurile periculoase din grupa celor municipale, prin raportare la „fluxurile specifice de deșeuri”, se spune că îngreunează procesul de descompunere în depozite, precum și tratarea levigatului, în final existând riscul de poluarea a pânzei freatice de apă. Enumerarea câtorva, conform Listei europene a deșeurilor, îndeamnă cel puțin la reflecție, nu doar autoritățile și gestionarii, ci chiar populația: acizi, alcali, elemente fotochimice, pesticide, tuburi fluorescente și alte deșeuri care conțin mercur, echipamente scoase din uz care conțin clorofluorocarburi, uleiuri și grăsimi, vopsele, verneluri, adezivi și rășini, detergenți, medicamente citotoxice și citostatice, baterii și acumulatori.

Ca opțiuni de colectare din gospodării se menționau colectarea mobilă (cu ajutorul unor mașini speciale), colectarea directă din gospodării, puncte de colectare sau sisteme de returnare organizate de distribuitori sau producători, sub condiția existenței instalațiilor de tratare și eliminare.

Deșeurile medicale atrag atenția datorită riscului și reglementărilor stricte, mai puțin ca volum. Închiderea a 6 crematorii spitalicești, până în decembrie 2005, cunoscută opiniei publice prin articolele din presă, este stipulată în PJGD și a fost impusă de Planul de implementare a unei Directive europene privind incinerarea deșeurilor. Cât de cât cunoscută ar trebui să fie, la această oră, și odiseea crematoriilor rămase în funcțiune pentru o vreme, la fel ca și transportarea prin agenți autorizați la un incinerator autorizat din alt județ.

Lăsând pentru altă ocazie povestea deloc romanțată a altor tipuri de deșeuri, precum cele de echipamente electrice sau electronice, cele din construcții sau demolări, cel puțin o nouă rundă de zâmbete se impune în cazul vehiculelor scoase din uz. În planul județean este prezentată următoarea măsură pentru minimizarea impactului asupra mediului: „conceperea și construirea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităților de dezmembrare, reutilizare și valorificare a componentelor și materialelor acestora.” Curat măsură și responsabilitate județeană!…

Revenind la deșeurile periculoase din deșeurile municipale, una dintre cheile întregii documentații stă în Implementarea serviciilor de colectare și transport, acolo figurând cine răspunde și termenele:

► Implementarea unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor periculoase din deșeurile menajere în conformitate cu prevederile legale – răspund Autoritățile administrației publice locale, operatorii de salubritate, începând cu anul 2008.

► Tratarea deșeurilor periculoase din deșeurile municipale în vederea reciclării și utilizării în procese tehnologice, în instalații autorizate – răspund Autoritățile administrației publice locale, operatorii de salubritate, cu termen permanent.

► Asigurarea de capacități și instalații în conformitate cu standardele naționale și europene pentru eliminarea deșeurilor municipale periculoase – răspund Autoritățile administrației publice locale, operatorii de salubritate, companii private, termenul fiind permanent.

Suntem în 2013 și e vizibil cu ochiul liber pe unde ne aflăm pentru a nu mai vorbi despre cât de ușor e să pui cuiva o răspundere în cârcă.

Până la a vedea, în episodul următor, ce și pe unde se poate trata termic, precum și adevăratul rol al Autorităților de Mediu, trebuie reținut că PJGD are limite declarate. Astfel, nu fac obiectul planului soluțiile și deciziile tehnice finale, studiile de fezabilitate, proiectele tehnice, stabilirea amplasamentelor sau calculul costurilor de execuție, studiile privind evaluarea impactului asupra mediului, detaliile procedurilor de operare. De ce? Pentru că „planificarea reprezintă un proces strategic, în cadrul căruia accentul trebuie pus pe premise generale, obiective și politici, și nu pe descrieri detaliate ale soluțiilor tehnice.” Mare adevăr este în aceste vorbe, din moment ce se recunoaște verde-n față că „nu au fost disponibile date măsurate referitoare la situația existentă privind gestionarea deșeurilor municipale (cantități de deșeuri generate, colectate, eliminate) din cauza lipsei dispozitivelor de cântărire.” Totuși, cum s-au făcut prognozele de generare a deșeurilor? Simplu, pe baza unor medii tipice din Uniunea Europeană, pe instrucțiunile naționale și pe speranța că, în timp, se vor amenaja instalații de tratare și eliminare dotate cu dispozitive de cântărire. Dacă o nimeresc la fel ca în privința populației județului, nu trebuie cine știe ce efort să-ți închipui ce planuri de afaceri se vor construi. (va urma)

Viorel COSMA