Universul popular al lui Sântandrei

În calendarul popular, Ajunului Sântandreiului, atât de așteptat și totodată atât de temut, este numit Noaptea strigoilor. Se credea că, în astă noapte, ies spiritele morților din morminte, se bat cu strigoii în răscrucile drumurilor și la hotarele satelor, apoi încearcă să se ascundă prin casele oamenilor.

Fricoșii de la sate credeau că acesta e momentul din an cel mai propice daimonologiei funerare, care permite acum până și transformarea unor oameni vii în pricolici, căpătând înfățișare de lupi sau de câini. De aceea, în această noapte, oamenii se închideau în casă și își puneau usturoi în toate locurile de trecere: ferestre, prag, horn.

Până la începutul secolului trecut, în Moldova se organiza „Păzitul Usturoiului”, adevărată petrecere de veghe rituală asemănătoare revelionului, în care veselia și muzica erau îngăduite chiar dacă era perioada postului. Usturoiul era adus de fete în cursul zilei, pus într-o covată de lemn și păzit de o bătrână la lumina unei lumânări.

Legenda lui SânAndrei

Despre Sfântul Apostol Andrei se povestește că fost stăpânul animalelor sălbatice, că a fost cioban și că de turma lui nu s-a atins niciun lup. De aceea, Dumnezeu l-a învoit să dea hrană lupilor și, de ziua lui, să le îngăduie să le mănânce vitele celor care „n-au păzit sărbătoarea”.

I s-a spus „Apostolul Lupilor”, nume derivat din vechea denumire a dacilor – daoi (lupi) -, dar și de la animalul totem al acestora: lupul.

Legendele spun că aceste animale au fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei și că acela care le era căpetenie l-ar fi vegheat pe Sfântul Apostol Andrei prin pustia Dobrogei, spre Peștera care i-a fost adăpost și care acum îi poartă numele.

I se mai zice și Andrei Pescarul, pentru că „după cuvântul lui, niște oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele și au prins pește mult”.

Noaptea strigoilor și păzitul usturoiului

Strigoii morți sunt spirite ale morților care nu ajung în Lumea de dincolo din anumite motive: ori au fost strigoi în viață, ori, ca oameni obișnuiți, au făcut păcate foarte grave sau au acceptat iubirea unor mari păcătoși. La înmormântare li s-a greșit slujba sau nu li s-au făcut rosturile de înmormântare.

Ei se întorc printre cei vii, în special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferințe: aduc moarte, boală, molime în animale, grindină.

După locul unde apar și relele pe care le aduc, strigoii morți pot fi de apă și de uscat, de vite și de stupi, de ploi și de foc.

În noaptea de Sântandrei, toți oamenii sunt vigilenți. Se știe de când lumea că e noaptea în care bântuie strigoii, se bat între ei și încearcă să pătrundă în case.

Acolo unde dau de usturoiul pus în locurile de trecere, rătăcitoarele spirite malefice caută să-i cheme afară pe cei aflați înăuntru sau măcar să intre în vorbă cu ei: „Ai mâncat usturoi?” Dacă omul răspunde, îl muțește, iar dacă tace, se îndepărtează.

Până la începutul secolului trecut, în Moldova se organizau petreceri de veghe rituală, asemănătoare revelionului, ce purtau numele de „Păzitul Usturoiului”, fiind singurele manifestări de acest gen îngăduite de postul Crăciunului.

Usturoiul era adus de fete în Noaptea Strigoilo”, depus într-o covată de lemn și păzit de o bătrână la lumina unei lumânări. A doua zi dimineața, tinerii scoteau usturoiul în curte, jucau cu el în mijlocul horei, apoi îl împărțeau tuturor celor prezenți. Femeile îl păstrau la icoană și îl considerau un leac prețios la toate bolile de peste an, iar descântătoarele îl foloseau la farmece și dezlegări.

Farmece și practici magice

Cele mai bune păstrătoare ale actului magic se pare că au fost, de astă dată, tinerele fete, care, dintotdeauna, încearcă să dezlege misterul ursitului lor. Pentru aceasta, în noaptea premergătoare sărbătorii, coborau o verighetă și o lumânare în fântână, până în dreptul găleții, pentru a-i vedea chipul oglindit, își puneau grâu sub pernă pentru a-l visa, citeau urmele făcute de vânt în zăpadă. Iar dacă nu erau mulțumite de semnele arătate, mergeau la femeile bătrâne, pentru a le face farmece de ursită, de pețire, de dragoste sau de despărțire.

Unul dintre cele mai interesante „scenarii” de aflare a ursitului este consemnat de Tudor Pamfile, la începutul secolului trecut.

„Fetele mari, care se adună la casa uneia pentru facerea turtei de Andrei, aduc apă cu gura, apă neîncepută.

La turtă se pun în aceeași măsură apă, sare și făină, măsurându-le cu o coajă de nucă.

Fiecare fată își coace turta sa pe vatră și apoi o mănâncă, așteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru astâmpărarea setei ce-i pricinuiește turta.”

Prevestiri de vremuri noi

În vechime nu-i lipseau acestei zile nici prevestirile meteorologice și astrologice. „Cetitorii în stele” vedeau întregul an ce urma să vină pe cerul nopții de Sântandrei, interpretau semne numai de ei știute și le spuneau oamenilor dacă va fi sterp ori roditor, dacă va aduce războaie sau va pune pace între împărății.

Din „Gromovnicul din Bătrâni” aflăm că „în ziua de Sfântul Andrei, adică la 30 ale lunii noiembrie, se umple un vas cu apă și se pune pe masă sau pe un alt loc neted ca să nu se clătească nici într-un chip și, dacă apa singură din vas se varsă, închipuie anul ploios; iar dacă apa din vas nu se varsă ci stă în ce chip s-a pus, arată anul secetos”.

Unele practici de ghicire a belșugului noului an s-au păstrat până în zilele noastre, chiar și în mediul urban, încolțirea grâului semănat într-o oală cu pământ în ajunul sărbătorii sau înflorirea crenguței unui pom fructifer pus într-o cană cu apă tot atunci fiind semne vrednice de luat în seamă.

[message_box title=”Terapia creștină a sufletului – Legile Belagine” color=”red”]Legile belagine „stau la baza civilizației umane” (Fontes II p.19). Reprezentau codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintașii traco-românilor. Acești pelasgi erau considerați de vechii greci, care au venit mult mai târziu pe pământurile Eladei din Nord, „dioi” („divini”) de aceeași origine cu zeii, (Homer-Iliada X, 422-426, 441), făuritorii unei culturi și ai unei civilizații superioare, care s-a impus în toată lumea, stârnindu-le astfel admirația și recunoașterea superiorității. Prezentăm fragmente din Legile Belagine, care sunt mai elevate decât poruncile de pe Tablele Legii, primite de Moise în Muntele Sinai. Așa popor, așa legi!

17. Nu lua cu siluire și nici cu vorbe amăgitoare ceea ce nu este al tău, căci cel ce privește prin ochii tăi este același cu cel ce privește prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

30. Mulțumește-i pământului pentru toate cele ce-ți oferă, mulțumește-i cerului pentru ploaia care îi hrănește pământul, mulțumește-i soarelui pentru căldură și lumina casei tale și a pământului tău, mulțumește-i lunii pentru liniștea somnului tău, mulțumește-le stelelor că veghează asupra somnului tău, mulțumește-i muntelui pentru povețele și fierul ce-l iei din el, mulțumește-i pădurii pentru tot ce iei de acolo, mulțumește-i izvorului pentru apa ce-o bei, mulțumește-i copacului pentru lucrările ce-ți arată, mulțumește-i omului bun ce-ți aduce bucurie și zâmbet pe chip.

40. Dincolo de acestea se află iubirea, voința, curajul, răbdarea, modestia și ele ridică omul cu adevărat.

Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Veșnic (Duhul Sfânt) și, prin ele, calea ta urmează calea zeilor, dar îngroparea lor te aruncă mai jos de dobitoace.

Doar prin ele primești adevărata cunoaștere și înțelepciune, adevărata putere, adevărata bucurie, adevărata bogație, rodnică și trainică lucrare.[/message_box]

[message_box title=”† Comemorare 15 ani preot Ilie Cleopa” color=”blue”]Se împlinesc 15 ani de când sufletul luminos al preotului Ilie Cleopa, al acestui Slujitor de Hristos, se roagă pentru noi, fiind mai aproape de Dumnezeu.

În 1998, în noaptea de 1 spre 2 decembrie, s-a stins din viață, la Mânăstirea Sihăstria, cel care avea pe buze Să vă duc pe toți în Rai.

Dumnezeu să-l ierte și să-i răsplătească rugăciunile, faptele bune pe care le-a făcut pentru fiecare suflet pe care l-a întâlnit.

Bunul Dumnezeu să-L răsplătească pentru toate rugăciunile adresate Sfintei Treimi și Sfintei Fecioare Maria pentru ca România să redevină Grădina Maicii Domnului.[/message_box]