Dacă într-un grup de oameni întrebi ceva despre Dan Puric, toți vor avea ceva de comentat. Este un simbol, e deștept, are păreri, le zice bine, a luptat cu securiștii, scrie bine, este credincios, este vizionar, este frumos. Mulți au uitat că Dan Puric este în primul rând actor, unul bun, care-și joacă rolul cu talent, determinare și având țeluri precise. La un moment dat, se vorbea despre el ca despre un posibil prezidențiabil, având și girul moral al apropierii sale de regretatul Părinte Iustin. Se mai vorbește încă, chiar dacă Părintele s-a lepădat de vorbăria lui Puric, după ce i-a așteptat faptele cu prea multă răbdare. Nu cu puțin timp în urmă, Dan Puric îndemna la nesupunere civică un popor de oameni obosiți să tot aștepte ceva de la o clasă de politicieni corupți și interesați doar de propria lor siguranță. Un îndemn radical, la fel ca multe dintre ideile actorului care a devenit unul dintre cei mai bine vânduți scriitori români ai momentului. Numele lui a revenit în atenția publicului larg și seria conferințelor sale crește exponențial. Fapul că sunt plătite destul de bine nu pare să deranjeze un public românesc obișnuit să plătească fără crâcnire taxe, impozite, amenzi aberante sau tot ce mai scornesc guvernanți.
Este Dan Puric omul providențial, omul care ar putea să se situeze în fruntea unui curent de opinie care să reformeze societatea românească? Este el doar ceea ce arată în emisiuni tv, ieșiri în public sau în cărțile sale?
În anul 2012 apărea o bombă media, atent ascunsă publicului larg, semn că Dan Puric are sprijinitori puternici, o adeverință publicată de CNSAS, unde se spunea că viitorul actor a fost recrutat de Securitate!
Dan Puric a primit numele de cod ”Cristian” după ce a fost recrutat de Securitate. Interesant este momentul în care s-a produs recrutarea, în martie 1976, pe când avea doar 17 ani și era elev la Liceul de arte Plastice ”Nicolae Tonitza”! Securitatea avea un scop clar declarat: ”supravegherea informativă a elevilor din cadrul liceului!”
Iată povestea recrutării, așa cum este ea oferită de realitatea.net.:
Testarea și planul de recrutare
«În ziua de 9 martie a.c. a fost contactat în vederea cunoașterii personale numitul Puric Dan, elev în anul II la Liceul de arte plastice „N.Tonitza”. Din discuțiile purtate cu această ocazie a rezultat că este un tânăr sociabil, modest, comunicativ. A lăsat impresia unei persoane serioase, inteligente, cu o bogată cultură generală. Analizând activitatea școlară, relațiile cu colegii, a rezultat că este un nemulțumit de atitudinea delăsătoare a unora care învață slab, chiulesc de la ore, au alte preocupări. Se află în relații apropiate cu majoritatea colegilor cu care participă la diverse activități. Din cele discutate a rezultat că sus-numitul dispune de posibilități și calități informative necesare într-o viitoare muncă informativă», scria Securitatea.
Pe 15 martie 1976, Securitatea întocmea un raport cu propuneri de recrutare a lui Dan Puric. Iată planul:
«Pentru realizarea supravegherii informative în rândul elevilor din anul II la Liceul de arte plastice N. Tonitza au fost luați în studiu mai mulți elevi pentru care și numitul Puric Dan. Recrutarea va fi efectuată într-un birou la Școala de muzică și arte plastice nr. 3 care asigură condiții de conspirativitate. Întâlnirea și locul recrutării vor fi stabilite telefonic, înțelegându-ne în acest sens la contactarea anterioară. În procesul recrutării se vor purta discuții legate de procesul de învățământ, munca patriotică, pregătirea elevilor pentru apărarea patriei. În funcție de aspectele pe care le va sesiza candidatul, vom orienta discuțiile spre modul de prevenire a unor infracțiuni, rolul organelor de securitate în acest sens, sprijinul pe care îl acordă oamenii cinstiți acestor organe. Dacă se va situa pe o poziție favorabilă îi vom propune colaborarea cu organele noastre și va fi instruit asupra problemelor ce trebuie să le aibă în intenție.
În cazul în care candidatul nu se pretează la recrutare ne vom retrage sub pretextul că am vrut să ne cunoaștem o serie de aspecte legate de procesul de învățământ. Față de cele de mai sus, propunem a se aproba recrutarea în calitate de colaborator a numitului Puric Dan», nota Securitatea.
Recrutarea: ”lucru cu care a fost deplin de acord”
«Conform aprobării conducerii serviciului, numitul Puric Dan a fost contactat în vederea recrutării în calitate de colaborator al organelor noastre. Discuțiile purtate în procesul recrutării au urmărit planul stabilit în raportul cu propuneri de recrutare, cel contactat a avut o atitudine favorabilă scopului urmărit. Convingându-ne că este pretabil la recrutare, i s-a făcut propunerea de a sprijini organele de securitate, lucru cu care a fost deplin de acord. În această situație i s-a luat angajament scris și notă de relații trecându-se apoi la instruirea lui cu sarcini privind supravegherea informativă, precum și modul de comportare în viitor, atât în societate, cât și în familie… De comun acord s-a stabilit numele conspirativ „Cristian”. Față de cele mai sus, propunem a se aproba înregistrarea numitului Puric Dan în calitate de colaborator al organelor de Securitate».
Într-o notă din 20 martie 1976, Puric primea și o parolă cu care era abordat de Securitate: „Prietenul tău Cristian îți transmite salutări și te roagă să-l ajuți cu problema unor schițe”.
La sfârșitul anului 1997, documentele Securității susțin că „în cursul anului 1977 a cules informații referitoare la starea de spirit din rândul elevilor, precum și despre anumiți elevi care întrețin relații cu cetățenii străini ori vizitează bibliotecile ambasadelor străine concretizate în două note informative”. Totodată, organele de Securitate notează și carențe ale tânărului Puric: „manifestă totuși reținere în semnalarea din proprie inițiativă, anumite aspecte legate atitudine a colegilor (sic!).
În octombrie 1978, Securitate decide încetarea relației cu colaboratorul „Cristian” subliniind încă o dată că acesta a manifestat „rețineri” în ceea ce privește concretizarea informațiilor în note informative”. „Deoarece sus-numitul a absolvit cursurile liceului, situație în care nu ne mai este util în munca informativă”, Securitatea propunea încetarea legăturii cu acesta.
Puric a recunoscut că a semnat un angajament
Dan Puric a vorbit despre legătura sa cu Securitatea în două emisiuni la Robert Turcescu.
«Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu știam ce presupune și am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiștii ăștia, există și asta – că Dan Puric a fost securist… M-au și turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceaușescu. Strângeam două clase într-una și dădeam decorații.”, spunea atunci Puric.
Pe aceeași temă revenea: ”Eu când aveam 17 ani a venit ăla să-i scriu acolo și eu am semnat acolo că nici nu știam ce semnez, dar în clipa în care mi-a cerut să-mi vând colegii ”cine face politică?” am spus: ”Dan Puric”, pentru că imitam pe Ceaușescu. Și ăla a plecat. M-au apărat îngerii, dar pesemne că pe la CNSAS… Problema este alta, vezi cum încercau să te toace”».
Dispare mitul liceenilor care nu erau folosiți de securitate la 17 ani
Apariția lui Dan Puric printre oamenii care au semnat un angajament la 17 ani, a deputatului Ciprian Nica, care, tot la un liceu de artă, dădea note informative, pe când avea aceeași vârstă, dărâmă mitul conform căruia nu erau folosiți elevi de către Securitate, mit care circulă în Neamț imediat după ce ”Mesagerul de Neamț” a publicat date depre dosarul lui Ionel Arsene, președintele PSD Neamț. Abil întreținut – ”Ce puteau bieții elevi să toarne?” – el avea un singur scop: să minimalizeze niște articole de presă, care întrebau dacă Arsene a semnat/ colaborat sau nu. În definitiv, nu vedem care este partea rea a lucrurilor, atâta timp cât compania este onorantă. Dacă Mugur Isărescu, Mircea Malița, Sergiu Celac îl consideră partener demn de dialog pe Dan Puric la Institutul de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare, fără sau mai ales cu angajament semnat la Securitate, de ce noi, cei care trăim în Neamț, am face mofturi față de un tânăr politician de mare viitor precum Ionel Arsene. Cu sau fără angajament la 17 ani, dar cu dosar de rețea.
Valentin BĂLĂNESCU
Mesagerul Bacău Transportul metropolitan din Bacău se extinde: Guvernul a deblocat angajările de șoferi pentru Transport Public SA 
ZCH O dronă a explodat la impactul cu solul într-o localitate din județul Suceava 
NewsEdge Alexandru Nazare a spus „Da”. Cine este Maria Mihali și ce ministru european le-a devenit naș 
BusinessEdge Statul pune 500 milioane euro în energie solară. Instituțiile publice pot primi până la 10 milioane 
4 comentarii
Povestea lui Dan Puric pare trasă la indigo cu cea a lui Ionel Arsene pe care am citit-o tot pe această pagină. Securitatea folosea elevi eminenţi, dezinvolţi, citiţi peste medie, elevi cu iniţiativă, modele de urmat; un fel de şefi de turmă pe care colegii îi urma fără comentarii. Se presupune că aceştia îşi cunoşteau camarazii în intimitate, prin ei familiile şi preocupările fiecăruia în parte, başca profesorii de la clasă. Teribilişti, exuberanţi, elevii recrutaţi chiar puteau furniza informaţii preţioase fără să realizeze ce rău fac. Cele două exemple petrecute în zone diferite ale ţării, mă îndreptăţeşte să cred că în fiecare şcoală au fost astfel de surse ale securităţii, dacă nu chiar în fiecare clasă uneori. Mulţi neagă realitatea, alţii o coafează, dar n-am auzit pe nimeni să recunoască deschis colaborarea cu securitatea cum a făcut-o dl. Paleologu. Mulţi dintre ei sunt în poziţii importante pe scara socială şi critică propriul lor trecut. Asta e!
Un adevar care trebuie cunoscut. Din pacate.
Ca a semnat cu Securitatea la 17 ani e ceva ce poate fi interpretat in mai multe moduri, dar este incredibil faptul ca a tinut asta ascuns atatia ani dupa Revolutie si cum incearca sa o banalizeze. Este o crima sa minimalizezi teroarea in care s-a trait in acei ani din cauza informatorilor Securitatii!