HARALAM DE CIUMĂ

[message_box title=”Așa tradiții, NU!” color=”red”]Când scriem aceste rânduri, la telejurnal „nu am văzut cașcaval”. Am văzut o știre, scrisă pe o panglică roșie cu litere albe, de-l puteai confunda cu un anunț de Crăciun: ”Astăzi sunt eliberate toate prostituatele din închisoare”. În weekend! Pentru „încălzirea” memoriei, pe timpul celui de-al doilea răzbel mondial, nemții trimiteau pe frontul rusesc fetițe, pentru ridicarea moralului ostașilor arieni, ca să poată fi combatanți și la -40° Celsius. Această acțiune guvernamentală ridică niște întrebări firești: nu mai sunt bani la buget? Sau, în urma unor sondaje reale, românul are moralul scăzut din cauza ”iernii în direct”. Se pare că guvernul a întârziat încă o dată, fetițele ieșind după ce a trecut Crivățul, iar tirurile plecate fiind către parcări mai primitoare. Oricum, nu salutăm această inițiativă de ridicare a nivelului de trai a șoferilor, a milițienilor și altor beneficiari direcți. Nu salutăm încercările de scădere a nivelului moralității acestui popor sfânt de către niște conducători inculți spiritual. Sperăm că nu va deveni o tradiție ca, la diferite calamități naturale, bancare, inflaționiste, guvernul să elibereze toți violatorii, hoții, plagiatorii, pederaștii, escrocii, etc. Care este reacția Patriarhiei la acest act de ”milostenie”? Nici una! O fi motivul că sunt numite, tradițional, ”urmașele Sf. Magdalena”?[/message_box]

Tradiții în ziua Sfântul Haralambie

Sf HaralambieConform datelor, Haralambie ar fi trăit în sec. I, II, III-lea d.H. Starețul a reușit să trăiască în 3 secole, căci în anul 202 se zice că ar fi împlinit 113 ani. Oamenii de altădată erau speriați de ciumă, ca și cei de astăzi. Ei vedeau boala luând chipul unei „urâciune de babă”, numită uneori Mama Mușa. Potrivit unei legende, baba în miniatură ar fi fost băgată într-o nucă, iar Sfântul Haralambie purta tot timpul această nucă în sân. Uneori, sfântul îi dădea drumul, pentru a mânca rădăcini, ghindă sau pădure tânără, iar când vedea că răutatea în lume e prea multă o mai scăpa și printre oameni.

Oamenii au avut diverse forme de a se apăra de ciumă pe parcursul veacurilor: organizau ospețe copioase în mijlocul drumului, crezând că ciuma se va sătura și va pleca; confecționau o așa-numită „cămașă a ciumei”, făcută într-o singură noapte, de nouă babe, dintr-un singur caier de cânepă. Cu această cămașă se îmbrăca bolnavul.

În calendarul popular, despre Haralambie se spune că este sfântul care are putere asupra ciumei, holerei și a morții. De aceea sărbătoarea este ținută cu sfințenie în mai toată țara. În unele zone din țară, de ziua celui care ține ciuma în lanț, oamenii duceau la biserică mălai, grăunțe și sare. După ce erau binecuvântate de preot, erau date ca hrană animalelor din gospodărie, pentru a fi sănătoase tot anul. Păstrau însă o parte din această hrană a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.

Prin alte părți se dădea de pomană colivă, covrigi, lumânări pentru paza vieții și a gospodăriei. Se face pomană pentru cei care n-au murit de moarte bună.Cu coliva sfințită se ung pomii pe tulpini, să nu se usuce în timpul verii. Se stropesc cu apă sfințită grădinile și vitele. Se spunea din bătrâni că, dacă în ziua de Sf. Haralambie plouă, va mai ploua încă 40 de zile.

 Legenda lui Haralamb

Într-o legendă culeasă din județul Tecuci, Sfântul Haralambie, care fusese inițial cioban, a învățat de la un doctor lecuirea tuturor felurilor de boli și tămăduitul oamenilor fără plată și lumea l-a făcut sfânt. Ivindu-se însă într-un rând Ciuma, oamenii au început să moară cu droaia și, în puțină vreme, a rămas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci Sfântului Haralambie Ciuma în seamă. De atunci, el ține ”Ciumele de păr, ca să nu-și mai facă de cap, cum și-au făcut cu ai lui. Câteodată le scapă și atunci Ciumele se reped în lume ca lupii între oi. Deosebirea este numai că lupul omoară cât omoară și se duce, în vreme ce Ciuma ia de-a rândul, și pe bun și pe rău, până bagă Sfântul Haralambie de seamă și o strânge din nou din lume, înhățând-o de păr”.

 Tradiții din popor în ziua Sf. Vlasie

Sfântul Vlasie, prăznuit pe 11 februarie, a trăit pe vremea împăraților romani Dioclețian și Licinus, aprigi prigonitori ai creștinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. În tradiția populară, Sfântul Vlasie se apropie de Sfântul Mina în ceea privește ajutorul pe care îl acordă oamenilor. Cel ce a pierdut ceva, să se roage acestui sfânt și își va recupera paguba. Ziua aceasta este ținută și pentru păzirea sau vindecarea de boli. Femeile gravide țineau această zi pentru a naște copii sănătoși. Dacă nu-l țineau pe Sf. Vlasie, femeile însărcinate se spunea că vor naște copii schimonosiți. Cel ce se roagă la Sf. Vlasie niciodată nu va rămâne fără parale în pungă. Ziua este prăznuită pentru nepoți, surori, nurori, ca să nu li se întâmple ceva rău. Alte repere din calendarul popular asociază ziua Sf. Vlasie cu întoarcerea păsărilor migratoare. Alte tradiții afirmă că, pe 11 februarie, păsărilor li se deschide ciocul și încep a cânta.  Sărbătoarea era respectată de agricultori, pentru a preveni stricăciunile aduse recoltelor de pasările pădurii.

Sfântul Vlasie împreună cu Sfântul Modest, sărbătorit pe 18 decembrie, sunt considerați de tradiția populară ca ocrotitori ai animalelor și păsărilor.

 Superstiții pe 11 februarie

Cel ce se roagă la Sfântul Vlasie niciodată nu va rămâne fără parale în pungă. Se dezleagă glasul păsărilor cerului, care înveselesc toată suflarea pe pământ, iar cel ce nu va respecta această zi nu se va învrednici pe cea lume a auzi cântatul păsărilor din Rai. Copiii nu sunt lăsați în această zi să umble mâncând prin casă, deoarece și păsările vor mânca semănăturile. În această zi nu se lucrează nimic, pentru a nu se naște copii sau animale monstruoase. Bătrânii spuneau că acela care lucrează în această zi orbește.

Tradiții pentru 12 februarie

Sfântul Meletie, prăznuit pe 12 februarie, a fost contemporan cu Sf. Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan. În Calendarul popular, el este considerat ocrotitorul persoanelor cu deficiențe de auz.

Tradiția afirmă că Sf. Meletie, la al doilea Sinod ecumenic (381 d.H.), de la Niceea, în biserica din Antiohia, a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, deoarece un arhidiacon, adept al arianismului, îi astupase gura cu mâna. El nu s-a lăsat intimidat de gestul arhidiaconului și a făcut semne: a arătat trei degete pentru fiecare dintre cele trei Ființe Dumnezeiești, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și apoi, împreunându-le, a arătat un deget închipuind o singură Ființă Divină. Prin același gest, astăzi, persoanele cu deficiențe de auz, în limbajul mimico-gestual, denumesc Sfânta Treime.

Taine creștine vindecătoare – Sfântul Maslu

Taina Sf MasluIlarion Argatu (n. 2 august 1913, satul Valea Glodului, com. Vulturești, jud. Suceava – d. 11 mai 1999, Mănăstirea Cernica) a fost un preot ortodox, renumit duhovnic și exorcizator român. La șapte ani de la trecerea sa la cele veșnice, în mai 2006, trupul său a fost deshumat și s-a găsit aproape intact. ”Taina Sfântului Maslu este «taina vindecării». Vindecă atât trupul bolnav, cât și sufletul bolnav de păcate.

Cel mai des ne îmbolnăvim din cauza păcatelor pe care le facem. Păcatul rănește și întinează sufletul și, în același timp, apasă și îngreunează trupul, până ce acesta se îmbolnăvește. De aceea Sfântul Apostol Iacov spune: «De este cineva bolnav între voi, să cheme preoții bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și-l va ridica și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui» (Iacov.5,14-15).

În Sfânta Evanghelie sunt multe vindecări făcute de Mântuitorul la care El, le spune: «Iertate sunt păcatele tale» sau «Vezi, de acum să nu mai păcătuiești ca să nu-ți fie ție și mai rău».

Dacă taina Spovedaniei aduce ușurătate sufletului și vindecarea lui de rănile păcatului, Taina Sfântului Maslu, prin excelență, aduce vindecarea trupului și ușurătatea lui de sub greutatea păcatului.

Pe lângă vindecarea sufletului și a trupului, Taina Sfântului Maslu mai aduce îndepărtarea răutăților care vin de la oameni, cum ar fi: izbăvirea de farmece și descântece, dezlegarea legăturilor și a blestemelor, izbăvirea de necazuri și vrăjmași.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.