Triunghiul financiar al Bermudelor la Seminar

Consiliul Județean – Seminarul ”Veniamin Costachi” – PF Lariu Ion pare să reprezinte deja o cale bătătorită pentru banii care vin dinspre forul județean. Din păcate, Seminarul Teologic ”Veniamin Costachi” rămâne un nesecat izvor de materiale de presă, pozitive – cum este firesc, prin natura muncii depuse acolo -, dar, și negative, din cauza unor persoane care conduc instituția și care par să se fi îndepărtat mult de la perceptele creștine cu care ar trebui să plece seminariștii în lume. În timp, Mesagerul de Neamț a scris despre copii pedepsiți cu metode din Evul Mediu, despre munca lor la câmp în timpul orelor de școală, despre conflictul conducerii cu profesorul Pavel Lungu și despre deconturi ciudate pe finanțări din bani publici. Nimeni nu a reacționat, profesorul Lungu a fost nevoit să plece din unitatea școlară, lucrurile au mers înainte după voia directorului Mihoc. După schimbarea regimului politic, seminarul și-a trimis reprezentant chiar la vârful Inspectoratului Școlar Neamț, chiar dacă doamna în cauză nu avea calitățile legale de a ocupa postul. Certificatul de partid, originea sănătoasă din zona Târgu Neamț și legăturile cu Seminarul au făcut să se treacă cu nonșalanță peste amănunte privind experiența, competența și gradele didactice. Iar Elena Laiu a devenit general adjunct. Rezultatele nu au încetat să apară și activitățile au început să curgă la seminar. Odată cu ele, și banii. Cum s-au cheltuit și în ce măsură s-a respectat legea este altă poveste, pe care nu noi trebuie să o lămurim. Ce putem face este să prezentăm pe ce s-au cheltuit niște bani, să arătăm unde există semne de întrebare și să lasăm teme de discuție la nivelul celor care dau bani fără discernământ.

Ce este de bine

În 14 noiembrie 2013, se înregistrează, la Consiliul Județean, o adresă de la Seminar, prin care se propune un acord de parteneriat în vederea ”susținerii activității de dezvoltare personală și autocunoaștere a 75 de copii cu vârste cuprinse între 6-14 ani și tineri coordonatori ce provin din medii defavorizate social” în cadrul unei tabere de iarnă. Idee foarte bună, care nu are cum să fie criticată. Pentru acțiune se cer 30.000 lei, din care 22.500 lei pentru cazare și masă, 4.875 lei pentru transport, fix 1.875 lei pentru consumabile și 750 lei pentru premii. Tabăra s-a desfășurat între Crăciun și Anul Nou, timp de 4 zile, cu sosire pe 26 și final pe 30 decembrie. În tabără, au participat 75 de copii, în marea lor majoritate din zona Târgu Neamț, câțiva din Piatra Neamț și 11 elevi din Dondușeni, Republica Moldova. Suntem convinși că elevii au rămas cu amintiri de neuitat, chiar și cei din Vânători Neamț, pentru care mănăstirea Icoana, Zimbrăria sau Casa Sadoveanu nu ar trebui să fie noutăți. Ideea de tabără de pregătire este, totuși, foarte bună, atâta timp cât și justificare banilor primiți este la același nivel. Din păcate, aici avem câteva dubii.

Mănăstirea care prestează all inclusive

Și de data aceasta semnele de întrebare apar la momentul decontului. Există, din dorința de a justifica ultimul bănuț, o diferență mare între ce se spune că s-a făcut și cheltuiala aferentă. După ce Mesagerul de Neamț a scris cum s-au făcut deconturile pentru tabăra din vară de la Seminar, funcționarii de la Consiliul Județean au cerut explicații amănunțite. Ele au venit, dar par să încurce și mai rău lucrurile.

Pentru început, să remarcăm factura pentru cazare și masă. La fel ca în vară, cazarea și masa au fost comandate de seminar la Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob de la Neamț Hozevitul, cu sediul în comuna Vânători. Conform facturii, mănăstirea a asigurat cazarea și masa tinerilor pentru suma de 60 de lei/zi. Punct și gata cu justificările. Cum a putut o mănăstire, pe care greu o identifici în zona Neamț, să cazeze 75 de elevi și să le ofere 3 mese pe zi, este greu de înțeles. Probabil, are o cantină pregătită și dotată corespunzător. Baza de cazare, la fel, din moment ce emite facturi pentru așa ceva. Cert este că, pe baza acestei facturi, Seminarul scapă de grija supărătoare de a se justifica în legătură cu aprovizionarea pentru masă și cu restul. În definitiv, de la Cuza încoace, cine și-a mai băgat nasul în actele financiare ale unei mănăstiri? Să reținem că, în vară, cazarea s-a făcut la 35 de lei/noapte iar acum, iarna, prețul a crescut, în factură fiind inclusă și masa. Oricum, un preț mare dacă ne referim la gradul de confort. Mai stăm să despicăm și firul în 5, numărul de zile din tabără, și aruncăm o privire pe raportul privind ”Tabăra de iarnă”. În respectivul document, semnat de directorul Ioan Mihaoc și soțul inspectoarei general-adjunct – deci, cu un mare gir de autoritate competentă -, scrie negru pe alb că este vorba despre 4 nopți de cazare, că în prima zi s-a sărit micul dejun, iar în ultima zi cina. Aceste completări înseamnă că, de fapt, factura ar trebui împărțită la 4, nu la 5, caz în care costul per elev ar fi de 75 lei/zi. Probabil că este vorba despre o simplă omisiune, care poate fi iertată unui angajat al unei mănăstiri neobișnuite cu actele fiscale.

Pedagog de școală nouă

După apariția materialului privind decontările dintre Seminarul Teologic și PFA Lariu Ion, pentru niște excursii greu de justificat în numărul de kilometri, am primit o informație, considerăm noi utilă. Un domn Ion Lariu a funcționat ca pedagog la seminar și a însoțit, din această calitate, mai multe grupuri de elevi, în diferite excursii. Privind lucrurile astfel, pare aproape firesc ca tot dânsul să se ocupe de această parte a activității seminarului, evident, în afara orelor de serviciu și pe persoană fizică remunerată corespunzător. T abăra de vară i-a adus în cont peste 8.000 de lei, iar decontul a însemnat emiterea a 2 facturi, fără explicații foarte multe. Am cerut oferte chiar din zonă și, oricât ne-am străduit, nu am reușit să ajungem la suma respectivă, pe aceleași trasee, chiar dublând prețurile. De data aceasta, avem parte de un decont mai aplicat, dar la fel de greu de justificat, în ciuda explicațiilor. Potrivit explicațiilor din anexa la contract, PFA Lariu Ion a pus la dispoziție 3 mașini.

NT-08-JXT, o zi, în care a făcut 200 de km, la prețul de 800 de lei;

NT-08-BAH, 4 zile, cu 195 km/zi, deci 780 km, la preț de 1.950 lei și

NT-08-GAD, 5 zile, cu 170 km/zi, deci 850 km, pentru suma de 2.125 lei.

În total, 1.830 km, sau, în monedă, 4.875 lei pentru transportul prestat de Lariu Ion PFA.

Acum să vedem ce apare în raportul taberei. În prima zi se fac două excursii, întrucât copiii au fost împărțiți în două grupe. Traseul este de la Seminar la schitul Ioana (7 km) și Zimbrărie. Dacă respectăm traseul, avem 12 km plus încă 6, în total 18. Mai punem 2 km de la noi, ca să ne dea rotunjit 20. Înmulțim cu 2 mașini, deci 40 km, mai înmulțim o dată cu 2, că sunt două grupe și rezultă 80 de km. Mai rotunjim o dată, cât să ajungem la 100 km, încărcat cu tot cu bagaje. Rămân de justificat în continuare doar 1.730 km.

A doua zi, traseul este un pic mai lung: excursie de la seminar la mănăstirile Secu și Sihăstria. La un calcul simplu, este vorba de maximum 50 km dus-întors, deci două mașini care fac două drumuri contabilizează 200 km. Mai rămân de justificat doar 1.530 km.

Ziua a treia este prezentată în raport ca fiind una în care s-a făcut o excursie pe traseul Seminar – Agapia – Văratec – Cetatea Neamțului și Casa memorială Ion Creangă. Punem și aici, cu generozitate, 100 km, înmulțim cu 3 mașini și ne dă 300 de km. Considerăm că s-au făcut 2 drumuri și ajungem la 600 de km. N-ar mai rămâne de justificat decât 930 de km. Mai tăiem 30, pentru curse spre Mănăstirea Neamț, mai rămân 900 de km. Restul probabil că reprezintă costul negocierilor și nu face obiectul verificărilor de la Consiliul Județean.

Mihoc Omnipotentul

Dintre toate mănăstirile din Neamț, cea denumită ”Ioan Iacob de la Neamț Hozevitul” are statutul cel mai misterios. Dacă o cauți, nu o găsești. Dacă vrei să afli cine este stareț, ca la orice mănăstire, nu-l găsești. Cauți călugări, nu-i găsești.

Mănăstirea are, în schimb, facturier și chiar emite facturi, pentru cazare și masă. Am sunat pentru informații la Mitropolie, la Iași. Am stat de vorbă cu referentul de la biroul pentru relații cu presa, preotul Gheorghiță Mihăilă. După ce s-a interesat, domnia sa ne-a lămurit: ”Mănăstirea este înființată prin ordinul Sfâtului Sinod și în acest moment nu sunt viețuitori în ea. Acum aici se face practică liturgică. De mănăstire se ocupă în acest moment conducerea seminarului. Dacă doriți amănunte, luați legătură cu părintele Mihoc”.

De aici încolo, nu mai este nimic de spus. Părintele Mihoc este în toate. Are parohie în Târgu Neamț, este director de Seminar, ține loc de stareț la o mănăstire care există doar cu numele. El dispune de seminar, el hotărăște la mănăstirea existentă doar în scripte.

Întrebări naive, de genul ”de ce nu s-au facturat pe Seminar serviciile prestate de Seminar?”, ”de ce trebuiau să ajungă banii la mănăstirea gestionată tot de domnul Mihoc” deocamdată nu au decât un singur răspuns: pentru că așa vrea domnul Mihoc.

Valentin BĂLĂNESCU