Protopopul de Târgu Neamț: ”Am primit pavele, nu bani de la bugetul local”

Articolului ”Un oraș mic, dar cu conducători credincioși”, în care era prezentat un tabel cu sumele alocate de la bugetul local către parohiile din oraș, a suscitat discuții, a stârnit comentarii, a generat reacții, dar a ridicat și problema oportunității cheltuielilor într-o comunitate locală. Cea mai falsă dintre toate problemele ridicate în discuție a fost aceea a unui atac concertat la Biserica ortodoxă prin paginile ”Mesagerului de Neamț”, săptămânalul care de la începuturi are două rubrici de care nu s-a atins nimeni – paginile de Sinaxar și Tradiții. În acest sens, am considerat necesară și oportună o discuție, despre aceste finanțări, dar și despre alte subiecte conexe, cu protopopul de Târgu Neamț, părintele Ioan Dogaru. Reamintim că, în perioada 2008-2013, din capitolul Religie, cultură” al bugetului local, Protopopiatul Târgu Neamț a primit 60.300 de lei. Totalul finanțărilor de la bugetul local către bisericile din oraș în cei 5 ani este de 1.071.400 de lei.

„Am citit și eu în ziarul Mesagerul de Neamț un material în care se prezintă anumite sume la nivelul parohiilor din orașul Târgu Neamț, sume eșalonate pe an. Dar trebuie să vă spun că biserica nu a primit acești bani în mână, ci a primit materiale în sumele care figurează în acest tabel. Marea majoritate a sumelor se regăsesc în pavelele care au fost amenajate în jurul bisericilor. Biserica fiind o instituție locală, pentru că așa o putem considera, s-au pus pavele și în parcurile orașului, pe trotuarele orașului, dar s-a considerat că e necesar să se pună și în incinta bisericilor, astfel încât credincioșii să poată veni la slujbe în condiții civilizate. Asta este explicația”.

„Legat de noul regulament al Primăriei Târgu Neamț cu privire la modul cum se alocă bani de la bugetul local pentru anumite biserici, mai exact în urma unui proiect depus și a justificării cheltuirii banului, este o decizie corectă. Se va prezenta un fel de deviz de lucrări, dar oricum banii de la primărie nu vor acoperi niciodată cheltuielile totale, ci doar o mică parte. Marea parte a cheltuielilor sunt suportate de parohii, cu bănuți de la credincioși, fiecare după buget”.

”Biserica sprijină omul, nu partidul”

• interviu cu părintele protopop Ioan Dogaru

– Părinte protopop, se tot vehiculează o oarecare apropiere, mai ales în perioada campaniilor electorale, între Biserică și politicieni. Cum comentați?

• Biserica, preotul nu trebuie să se implice în ce privește politicul. Dar trebuie ținut cont că un preot este și cetățean al acestei țări și nu poate fi indiferent la ceea ce se întâmplă în țara asta. Un preot poate avea niște convingeri personale și e normal să fie așa. Și noi avem părerile noastre, și noi trebuie să votăm, doar că nu facem politică. Nu suntem cu un partid anume, dar pot fi oameni extraordinari de buni și în Partidul Poporului-Dan Diaconescu – chiar dacă personal nu-l agreez -, la fel ca mulți alții. Dar repet, în orice partid, chiar și în PP-DD, poate fi un credincios, un om bun pe care îl putem aprecia și sprijini. Dar dacă sprijinim ceva, sprijinim omul și nu partidul. Dintotdeauna Biserica așa a procedat.

– Și se mai vehiculează ceva: că Biserica nu prea inițiază acțiuni de binefacere și se preocupă mai mult de propria-i bunăstare. Mit sau realitate?

• Greșit. Dacă luăm în linii mari câte praznice se fac la biserici și câți necăjiți beneficiază de aceste praznice, nicio instituție a statului nu poate sprijini cât sprijină Biserica. Și când spun biserici, mă refer în primul rând la biserica mea, unde slujesc, la celelalte biserici din oraș, la sfintele mânăstiri unde se mănâncă gratis după Sfânta Liturghie. La bisericile noastre din oraș, sâmbetele, uneori și duminicile, se fac praznice din alimentele care le aduc credincioșii. În perioada Postului este perioada când un preot va da siguranță și îndemnul fiecăruia de a cerceta pe cel în neputință. Preotul este cel care va sprijini și ajuta pe cel în neputință. E adevărat că, de foarte multe ori, ajutorul pe care preotul și biserica îl dă nu se trâmbițează, însă nici nu vrem să-l trâmbițăm. Dacă a ars o casă, biserica întotdeauna a sprijinit familia. Iar dacă un gospodar și-a pierdut o vacă sau un cal, biserica a pus mână de la mână și l-a ajutat. Nu mai vorbesc de câtă cerință este la Protopopiatul Târgu Neamț zi de zi, femei cu copii, bătrâni neputincioși… În măsura posibilităților, îi ajutăm. Este fals să se creadă că biserica nu a făcut milostenii, că nu a sprijinit. E greșit. Vom găsi cârcotași, răuvoitori, care vor discuta, dar adevărul e acesta pe care vi l-am prezentat.

– Atunci sugerați că este o conspirație împotriva Bisericii?

• Bineînțeles. Întotdeauna când stai la poalele muntelui, stai într-o protecție, unde nu te va bate nici vântul, nici ploaia. Biserica fiind în vârful muntelui, așa cum a fost întotdeauna – și în sondaje se vede acest lucru -, răuvoitori au fost, sunt și vor fi. Se aruncă cu pietre atunci când Biserica are ceva de spus. Adesea sunt prezentate cazuri negative despre unii preoți la televizor, pe care noi nu le ascundem, dar se face prea mult uz de ele. În loc să fie prezentați preoții care zidesc duhovnicește… Și avem sute de exemple de preoți de o înaltă ținută, dar aceste cazuri nu se prezintă. Însă, dacă se întâmplă să cadă într-un păcat unul din preoți, partea aceasta negativă este prezentată de sute de ori tocmai ca să ponegrească biserica. Dar Biserica va rămâne în vârf pentru că ea este lucrarea lui Dumnezeu.

– Orașul Târgu Neamț are cele mai multe biserici pe cap de locuitor din România…

• Târgu Neamț este un oraș mic, cu credință mare. În acest titlu stă un adevăr, pentru că avem multe biserici, mai multe decât oriunde în altă parte. Dar cel mai mult mă bucură faptul că toate sunt pline, ceea ce arată legătura credinciosului cu biserica și lucrarea pe care preoții o fac în sfintele biserici, atrăgând atâta lume. Un ajutor îl avem și prin faptul că părinții duhovnicești de la sfintele noastre biserici, de dinaintea noastră, au contribuit și ei la zidirea bisericii din sufletul fiecărui creștin. Sperăm să menținem aceeași atmosferă de credință și evlavie a înaintașilor noștri și chiar să o înmulțim printre tineri. Ne bucură faptul că din ce în ce mai mulți tineri vin la biserică.

– Și, totuși, construirea Catedralei Mântuirii Neamului pare mai degrabă un proiect megaloman decât o bisericuță din sufletul unui credincios.

• Megaloman nu este un cuvânt potrivit pentru un așezământ sfânt. Dintotdeauna biserica, mai mică sau mare, s-a făcut cu trudă și jertfă, iar dorința credincioșilor a fost ca să aibă o biserică care să-i reprezinte. Ori biserica de pe dealul Patriarhiei n-a reprezentat prin mărimea ei evlavia și credința poporului nostru. Biserica era foarte mică și imaginați-vă că acolo veneau și slujitori ai altor biserici, se aduna foarte multă lume și era, practic, neîncăpătoare. Astăzi se face o catedrală ca răspuns a cerinței și dorinței multor înaintași. Că se face într-o perioadă mai dificilă financiar, este adevărat, dar să știți că mânăstirile și bisericile de o oarecare importanță s-au construit în perioade și mai dificile. Din anul 1989 și până acum, nu vreau să acuz pe nimeni, s-au dus pe apa sâmbetei zeci, poate sute, de astfel de catedrale – aici mă refer la costul lor – în diverse locuri. Dar dacă suntem cârcotași și răi, vom privi cu răutate când se va face o biserică. Și nici nu este o catedrală de proporții mari. Știu că în Iugoslavia este o catedrală mai mare decât va fi a noastră. De aceea consider că acel cuvânt, megaloman, pronunțat de dumneavoastră, v-a fost transmis de la altcineva.

– Opozanții construirii acestei catedrale vin cu argumentul cheltuirii banilor, foarte mulți, destinați lăcașului în detrimentul școlilor și spitalelor.

• Câte spitale din 1989 s-au închis până acum? Foarte multe, da? Câte școli s-au închis? Foarte multe, da? Ori biserica vine în sprijinul celor care au închis spitalele și școlile, pentru că nu mai sunt copii așa mulți. Tineretul a plecat pentru că nu sunt locuri de muncă. Pentru acest fapt  s-au închis școlile, nemaifiind copii. Unde să mai facem școli, dacă nu sunt copii? Ni se cere să facem spitale, dar, în schimb, multe din ele s-au închis. Cazul spitalului din Bicaz, de exemplu. Și aici se vede o răutate la adresa bisericii. (Mărturisim că nu prea am înțeles logica părintelui, școlile se desființează că nu mai sunt copii, dar, în schimb, facem catedrală. Poate era suficient să mărim cimitirele și taxele de înmormântare – n.red.)

– Credeți că biserica a reușit să atragă tineretul? Și dacă da, cum reușește să-l atragă?

• Nu știu dacă o altă instituție a statului contribuie și vine în sprijinul tinerilor, să-i atragă spre învățătura bisericii, așa cum face biserica. În fiecare vineri a săptămânii lucrăm cu zeci și zeci de tineri. Biserica face tabere pentru tineret, cum ar fi la Seminarul Teologic de la Vânători, de exemplu. În toată țara bisericile au astfel de acțiuni cu tinerii. Însă aceste lucruri nu se consemnează în ziare (?!?! – n.red.), pentru că e de dorit să se dea partea negativă, să se coboare biserica prin fraze bine ticluite. Nici școala și nicio altă instituție nu-i învață pe tineri ce-i învață biserica.

Ciprian Traian STURZU