• în toamna lui 2012, ați ajutat familia Vieru să-și găsească mult visatul cămin
• acum, Ecaterina e studentă la Iași, cu bursă, Costel se pregătește de Bac, gemenii Teodora și Vasile fac naveta la școală în Piatra, gemenii Ioan și Grigore (12 ani) și gemenii mezini Ștefan și Stelian merg la școală în sat și sunt mici fermieri
Acum aproape doi ani, în toamna lui 2012, vă făceam cunoștință cu familia Vieru din Borlești. O mamă și nouă copii, greu încercați de soartă, care căutau liniștea unui cămin. Dați afară mereu din case, erau tot timpul cu sacii plini de lucruri la ușă de teama unei noi evacuări. Datorită vouă, cititorii noștri cu suflet generos, acești copii au început să prindă aripi fără a mai avea grija unei locuințe pe umeri. S-au strâns atunci 6.000 de euro pentru o locuință, dar liniștea acestor suflete este de neprețuit.
Să ne amintim…
Mama celor nouă copii, Lenuța, a rămas pe drumuri după ce s-a despărțit de soțul ei. A venit din Iași în comuna Borlești, iar timp de 5 ani au locuit prin diverse case. Nimeni nu le putea da siguranța că vor rămâne acolo pentru totdeauna. De la soră până la străini. Ba s-au vândut casele, ba au fost dați afară, ba chiar unii au încercat să profite financiar de pe urma lor. Nu a fost ușor deloc pentru cei nouă copii, mai ales că, la fiecare schimbare de locuință, mezinii schimbau și școala. Raza de lumină a început să se întrezăreasca atunci când s-a găsit o casă, tot în comună, în Mastacăn. Veche, cu reparații de făcut, dar era locul potrivit unde și-ar fi putut trăi liniștiți viețile, copilăria. Singura problemă a fost, bineînțeles, cu banii. Prin intermediul ziarului nostru, cu ajutorul tuturor celor care au vrut să dea o mână de ajutor, de la consilieri locali până la utilizatori de Facebook, acești bani au fost adunați într-un cont, iar actele de vânzare-cumpărare au fost gata în mai puțin de două luni. Dar nu numai atât. S-au strâns saci întregi de haine pentru copii, mobilă, alimente, detergenți și lemne pentru iarnă. A fost o mobilizare extraordinară din partea tuturor.
La scurt timp după oficializarea actelor, s-a reparat acoperișul, s-a văruit, s-au reparat dușumelele, au desfundat sobele vechi de ani de zile. Mai pe scurt, au făcut casa locuibilă. Și nu numai casa, ci și puținul pământ din spatele locuinței. Toți au pus mână de la mână, de la piticii de 7 ani până la cea mai mare, și au început să cultive pământul și să crească animale. Casa a înflorit pur și simplu. Odată cu ea, și copiii.
Ecaterina, fata cea mai mare, e la facultate
Astăzi, dacă le treci pragul, te întâmpină cu zâmbete largi, năstrușnice, cocoțați pe gard, aceiași ochi albaștri. Li s-a schimbat viața. Și se vede. Mezinii sunt acum în clasa a II-a, la școala aflată la câțiva pași. Învață foarte bine, dar, în același timp ajută și la treburile casei, atât cât pot.
Ilie are acum 14 ani și este în continuare pasionat de animale. Și-a făcut un adăpost pentru porumbei și e foarte mândru de ei, pentru că, deși le dă drumul să zboare, ”mereu se întorc acasă, pentru că acum, ca și noi, și ei au o casă”.
În schimb, e necăjit tare că i-au murit toți iepurii. Asta nu înseamnă că renunță la idee, doar că vrea să facă rost de ”un soi bun” și să crească și mai mulți. Tot el, ajutat de gemenii de 12 ani, dau mâncare la porc și îngrijesc de puii de gaină, care nu sunt deloc puțini – peste 20.
Gemenii de 16 ani, Teodora și Vasile, fac naveta zi de zi la școală, la oraș. ”Nu e greu deloc, plecăm la 6 de acasă și ne întoarcem la 3-4. Ne-am obișnuit și chiar ne place”, povestește Teodora, care învață la Cartianu. Vasile învață și el, dar și lucrează. Deocamdată e ucenic la un restaurant din oraș, unde i s-a promis că din vară va fi angajat. El visează în continuare să devină bucătar. Nu unul oarecare, ci unul renumit, un masterchef.
Costel se pregătește de bacalaureat, este în clasa a XII-a la Economic. El e interesat de turism.
Iar Ecaterina, cea mai mare, este studentă în primul an la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, din cadrul Universității ”Al.I. Cuza”, din Iași. Prin forțe proprii și pentru că i-a plăcut să învețe, a intrat cu bursă și cu loc în cămin asigurat. De acum înainte, viitorul îi surâde!
Și nu numai ei, tuturor!
Toți sunt copii învățați cu greul, muncitori, dar care, acum, pe lângă muncile gospodărești, își permit și să copilărească. Putem spune că nu mai au grija zilei de mâine. Au o pensie de urmaș bunicică de pe urma tatălui lor, au învățat să-și facă iarna car și vara sanie. Acum adună lemne pentru la iarnă, iar straturile pline cu verdețuri din grădină vor da roade cât de curând. Cu un acoperiș stabil asupra capului, nimic nu mai pare irealizabil, pot doar să-și întindă aripile și să zboare!
Oana IOSUB-TOMA