Mi-am îngăduit câteva zile de concediu, în Israel. Cu toate că am mai fost în Țara Sfântă, m-am lăsat ghidat de Ion Antonescu, recalificat printr-o pilduitoare pasiune, profesor de religii și civilizații vechi. Am revăzut, cu alți ochi, locuri pe care le mai văzusem. Un grup compozit, de patruzeci de oameni și un traseu biblic, preponderent creștin, cu locuri în care se înghesuiau zeci de autocare venite din toată lumea. Creștini din India și creștini din America, ortodoxi ruși și greci, tegumente de piele diversă și semnul, același, al crucii, desenat pe piept la intrările și ieșirile de la Sfântul Mormânt sau Biserica Nativității din Bethleem. Cu toate că evreii îl contestă pe Iisus, rugându-se doar la același Dumnezeu la care ne rugăm și noi, dar neîncrezători în Fiul Răstignit, majoritatea turiștilor sunt chemați tocmai de tragedia pilduitoare a celui suit pe cruce. Niciodată – și am fost de mai multe ori în Israel, ca ziarist în primul rând – n-am trăit această sufocare turistică. Cred că numai musulmanii, la Meca, se mai înghesuie astfel.
Terminând excursia, am rămas câteva zile la un amic evreu, fost ziarist, născut în România, care mi-e prieten de trei decenii. Ne-am bălăcit în Mediterana și la un ștrand de lângă casa lui din Ierusalim, împreună cu cei mici, am vizitat câteva zone pe care nu le-am mai recunoscut, am avut răgaz să descopăr o țară care construiește enorm și peste tot, dincolo de încordările care stăpânesc această zonă nu din 48, când statul evreilor a căpătat contur și independență, ci de mii de ani. Sunt acum, ca populație, șapte milioane și ceva de suflete, de trei ori mai puțini ca românii și de câteva ori mai mici, ca întindere, decât România. Între Tel Aviv și Ierusalim au apărut două autostrăzi, de sub Citește mai mult
Source: http://ampress.ro/editoriale/am-revenit-acasa-in-tara-locomotivelor-politice/
Category: Editoriale