Traian Băsescu mi s-a părut mereu un escroc de talie, înzestrat cu o inteligență specială și priceperi de adaptare rapidă, de șuț. Furturile lui, de vapoare, de căi ferate, de ce se mai zice și demonstrează că a furat devin eliptice de probe, fiindcă Trăienică iese mereu, evadează din încercuiri. Iar el a avut abilitatea să-și planteze, între încercuitori, oamenii săi, astfel încât fără excepție a găsit o breșă prin care a fugit de pedepse. El însuși povestește, autoadmirativ, cum i-a tras în piept pe francezi, cărora le-a incendiat 30 de vapoare. Cum dracu să scapi din așa ceva? A scăpat! De ce ții la Băsescu, l-am întrebat pe un inginer din Ploiești, bolnav de iubire pentru demis? Pare escroc, i-am zis eu. Am rămas năuc să aflu răspunsul că știe, că tocmai din astă pricină îl adoră. Nu-mi place să fiu condus de idioți. Mie îmi plac escrocii fiindcă au obligația să fie inteligenți. Și Băsescu e înzestrat cu o istețime rară. N-am știut până în acea clipă că sunt și băsiști care-l adoră pe Băsescu pentru motivele pentru care eu îl detest.
De ceva vreme rulează pe ecranele naționale un film cu fratele Mircea și țiganca Isaura, spumos, întortocheat, dizgrațios. Fratele de la Constanța, cu o moacă oablă și o mustăcioară de Hitler șui, dezlânat în replici și, evident, fără înzestrarea de șnapan autentic a celui suit în Deal, îl trage iar în butoiul cu rahat pe născutul din aceeași mamă. Si-a băgat în câr (sau cârd?) cu țiganii, țiganii de rang înalt în știința escrocheriei, și acum plătește. Cât e făcătură și șmen țigănesc și câtă mârlănie venită de la vaporeanul cumătru n-avem deocamdată de unde afla. Poate, prin niște deconturi subterane – ce înseamnă la aceste case, și mă refer și la casa Citește mai mult