Nu laud politicieni, scriam acum câteva zile, decât atunci când simt o coaliție parșivă împotriva lor. Când toți dau în ei, iar ei n-au cum și unde să se mai apere. Crin Antonescu, făcând abstracție de câțiva apărători anemici, este înconjurat vrăjmaș și înjurat non-stop, mai ales de media profesionistă care-l scuipă laș, dar în figură. Media puternică, media cu ecou larg se comportă mizerabil cu liberalul. Au fost repuse pe tapet mârlăniile cu somnul – omul ăsta doarme mai puțin decât cei mai mulți dintre detractorii și înjurătorii săi – și plebea înghite gălușca otrăvită. Omul ăsta a făcut coaliție cu Băsescu! O spun cei care au dormit în pat cu Băsescu și l-au reanimat pe Băsescu atunci când era în deces clinic. Antonescu a furat țara! – scrie cineva cu majuscule. Amărâtule! Când și pe cine a furat Antonescu? Ce să fure? Ce avere are, înconjurat de o lume în care Udrea e o cămilă de bani, iar Băsescu nu mai știe pe unde să-și țină evidența averilor de șeic? De la un timp, cel puțin pe aripa de atac Băsescu, aripa de atac Ponta ținând-o gaia-mațu că Antonescu a omorât omorâtul USL, de la un timp, dinspre Cotroceni s-a trecut la asasinarea prin ignorare. Până acum ceva vreme, Antonescu figura cu șanse la președinție, după Boc și înainte de Udrea. Acum Băsescu a ajuns în miezul țintei – marea lui opțiune Udrea, preferata preferatelor, cinstita cinstitelor, singura virgină dintr-o lume de curve politice. Făcând abstracție de Antonescu, Băsescu a focalizat lupta doar pe Ponta. Niciodată Băsescu nu face ceva gratuit. El îl saltă – așa cum o săltăm noi pe Udrea, pomenind-o non-stop – pe Ponta. Se bate cu Ponta, l-a ales adversar pe Ponta, nimeni nu mai are șanse în afară de Citește mai mult