Rareori se întâmplă ca participarea unei personalități profesionale puternice (binecunoscută, dar foarte discretă) la o emisiune TV să aibă consistența antidotului pentru trezirea bruscă din narcoza indusă de-o clasă politică străină de realitate. Prestația reputatului sociolog Alin Teodorescu, dintr-o luni seară, la Antena 3, a avut această consistență. Într-un segment de spațiu mass-media captiv, cum este cel controlat de Dan Voiculescu, cuvintele, logica, judecățile de valoare și constatările unuia dintre cei mai sănătoși la cap promotori ai societății civile post-ceaușiste erau de-a dreptul tulburătoare. Prin comparație cu fătucile, gurnaliștii, analiștii și închipuiții dotați cu legitimație de politician, care lucrează în ture la generatoarele de manipulare, Teodorescu a ridicat plafonul de zbor al bunei-credințe până la limita unde nu mai poți fi atins de rachetele politice cu încărcătură toxică. La acea altitudine, frigul implicit ține loc de duș rece. Cu oxigenul se descurcă fiecare.
În fond, într-o accepție mai largă, a fost o demonstrație de rafinament, echilibru și bună credință profesională, plus respectul necondiționat pentru români. Întâmplarea, chiar fără a fi trecută într-un calendar nostalgic, se cuvine a fi reținută ca zi în care un om deștept a distilat și concentrat, la nivel național, ceea ce și în țară se știe, se scrie, se spune, se risipește.
În termeni de eliberare de suferința mediatică otrăvit operată, demolarea castei false a consultanților politici, un demers sănătos și moral, nu este o nevoie descoperită de Alin Teodorescu. Nu trebuie să fii sociolog pentru a descoperi că acești consultanți nu mint, nu induc în eroare doar pe angajatorii lor cu efecte cumplite asupra românului victimă. Ei mistifică România. Unii nu o înțeleg, dar sunt luați în seamă de politicieni și partide de consistențe similare. Alții, dramatic mai periculoși, o înțeleg, numai că în contul unui onorariu și al influențării sau participării la jocurile de putere, în cârdășie cu partenerii politici, dezvoltă strategii dăunătoare, antinaționale pe alocuri. Așa s-a făcut, de pildă, că Traian Băsescu a supraviețuit referendumului de demitere din 2012. Strategi tâmpiți și-au bătut joc de USL, de România și, în loc să captiveze votanții pentru a merge la urne, au aprofundat inutil sentimentele deja certe anti-Băsescu. Așa se face că toată încăierarea asamblată în contul viitoarelor alegeri prezidențiale nu ține cont de evidențe, deși sunt certificate științific, prin măsurători făcute de specialiști. Sociologii vorbesc despre trei bazine electorale mari în dreptul PSD, PNL și PDL plus derivatele politice desprinse. Cifrele arătau și arată limpede că nu ai cum ajunge președinte, indiferent cum te numești, cine te propulsează, fără votul din două „bazine”. Ajustările artificiale de calcule, care implică UDMR, PP-DD sau votanții nu foarte clar conturați de tip PRM, nu fac decât adâncească ruptura zișilor strategi de jocul la miză mare.
Este spectaculos să spui despre câte unii că sunt sonați sau plecați cu flota, ca înlocuitor scump și strategic de sorcovă. Câștigi audiență, simpatii, lași în urmă vorbe memorabile. Și atât. Deloc spectaculoasă este recunoașterea modului în care funcționează baronii din teritoriu, indiferent de partid. Adrian Năstase, când era prim-ministru și șef peste PSD, le spunea că ei vin la București cu ideile lor și pleacă acasă cu ale lui. În final a fost zdrobit de baroni, drept dovadă fiind câți fideli de odinioară i-au supraviețuit în viața publică. Jocul de putere îi face pe toți liderii naționali să fie dependenți de baronii lor, de contribuțiile lor financiare, cu toate că nu baronii votează. În teren, baronii baronii sunt descoperiți cu totul – ei nu pot controla votul din cabină. Abia de aici se deschide calea abordării directe a alegătorului. Pe el trebuie să-l convingi că vrei dreptate în numele legii, nu al cuiva. Trebuie să-i arăți că intri la guvernare pentru el, nu pentru baroni, cum a greșit Mircea Geoană după alegerile generale din 2008. Decât să-i ascunzi ceva, că tot iese la iveală, mai devreme sau mai târziu, sănătos e autodenunțul spoveditor timpuriu, odată ce-ai luat decizia de-a intra în serviciul public. Și dacă te juri pe zero corupție, demagogie și minciună, indicat e să te ții de cuvânt.
În contul județului Neamț, nefericit și prăbușit economic cum este, fără nicio legătură cu Alin Teodorescu, dacă iei seama la ce fac politicienii și partidele în ansamblu, dar pe sensul cadrului descris mai sus, ar veni să nu mai ieși din casă la vot decât pentru a le demonstra dezgustul, dacă nu sila față de cine te mobilizează. Când vezi ce consilieri politici și de comunicare, organizatori și secretari executivi de acțiune, fără a mai vorbi de doctrinarzi sau diverși deontologi, roiesc în jurul unor șefi de partid, laolaltă cu aleșii locali, te simți trădat și vândut la kilogram. La kilogram, pe măsura contului sau sub presiunea cumpărării ori păstrării unei poziții, se face înrolarea politică de consistență.
Partidul Social Democrat, dominator cândva al meleagurilor, e încremenit și aproape compromis de proiectul Ionel Arsene. Nu de la filmulețul de promovare a nudului în șosete, nu de la inadecvarea masonică, nu de la episodul cu dosarul de june asociat Securității se trage. Arsene crede că joacă în grupa mare a politicii social-democrate, deși, în spate, pe locurile reale de influență, stau figuri ca Liviu Harbuz, Ioan Munteanu, Ion Chelaru sau Dan Vasile Constantin. Cât privește alte vechi embleme ale partidului, Răzvan Bobeanu a optat pentru un non-combat de neînțeles, Iulian Țocu e ocupat prin Germania, Marius Munteanu a fost uitat, iar Cristian Liciu e regretat de șefii de organizații de cartier din Piatra Neamț, că avea grijă de ei, îi asculta, mai dădea o petrecere.
Împopoțonarea lui Arsene cu racolarea de primari flămânzi după finanțări și plasarea în diverse funcții a unora care abia s-ar califica să vândă lozuri la tarabă nu fac decât completeze profilul unuia care înțelege distanțele în multipli de câte 11 metri. Comportamentul administrativ și profesional al Aureliei Simionică (viceprimar la Piatra Neamț) sau Emiliei Arcan (vicepreședinte la CJ Neamț) întregesc tabloul cooperării cu primarul Gheorghe Ștefan și oligarhia controlată de el. Jurămintele ostile rostite de Victor Ponta, în fața Casei de Cultură din Piatra Neamț, cu două primăveri în urmă, îl lasă rece pe Arsene. Aproape stingher, Dan Manoliu, al doilea vicepreședinte PSD de județ, semnalează pe toate canalele că își vede de treabă, la fel ca Romică Rotaru, odinioară. Pe lângă Manoliu, pesediști ca Neculai Pușcașu (supraviețuitor al odioasei nomenclaturi PCR) sau Ioan Păcală (conducător post-decembrist de nădejde bun la orice e cu bani mulți) se bucură că nu sunt deranjați.
La PNL, situația pare marcată de energii mobilizatoare și veselie creatoare. Nu prea reușesc să explice nepotrivirea dintre politica liberală sănătoasă de pe hârtie și practică, dar esența liberală naturală a omului e de partea lor. De vreun an de zile, prezidentul Dorinel Ursărescu a fost reevaluat de prezidentul Culiță Tărâță, din Murdărescu devenind distins partener fidel. Numai că, trecând peste numiri în funcții girate de capul său, fostul susținător al deloc regretatului lider liberal romașcan Liviu Bujor are o problemă cu organizația Piatra Neamț. Sediul acesteia, aranjat peste drum de senatorul Eugen Țapu, confirmă un clivaj încă nerostit tranșant, dar cunoscut de toată lumea. Acolo tronează, în fruntea unei rețele electorale de proveniență PD, omul de încredere al fostului deputat Marius Rogin, reconvertit de la PDL/PD la PNL via masonerie. Mobilizarea fostului senator Șerban Strătilă, ca șef de campanie pentru europarlamentare pe Piatra Neamț și Colegiul 1 Senat, deținut de Eugen Țapu, nu face decât să îmbine confuzia cu entuziasmul, specifice liberalilor în această vreme.
Partidul Democrat Liberal ar fi evoluat tot într-un registru de energie și veselie, dacă nu rămânea fără finanțare odată cu preconizata mutare (oficial-neoficială) a lui Gheorghe Ștefan la Mișcarea Populară. Actualul președinte, Alexandru Drăgan, este primar la Tașca și provine din Partidul Democrat, fiind un exponent al fundamentaliștilor apropiați de Vasile Blaga. Mai cunoscut și respectat la Bruxelles, la Comitetul Regiunilor, decât acasă, în lipsa banilor electorali nu-i rămâne decât să caute să termine cumva, pe partea sa, eventual prin exmatriculări de consilieri aleși, sfidătorul parteneriat pietrean și județean moștenit dintre PDL și PSD. Numai în pielea lui să nu fii – de la alegerile locale din 2012 are parteneriat cu UNPR și Culiță Tărâță, prin cooperativa politică APEL, de la noua construcție guvernamentală vine că UNPR e cu PSD.
Pe lângă cele trei mari partide scăldate în bazine naționale, nu este cale de ales și, în Neamț, trebuie ținut cont de UNPR. E un partid fără electorat. Structural nu există decât prin Culiță Tărâță și echipa sa apropiată, dar e suficient. Nu scapi de ei, nu-i poți ocoli.
Cândva, la scară județeană, a contat Partidul România Mare, mai mult pentru Corneliu Vadim Tudor, nu pe meritul președintelui sforar Dumitru Badea. Fostul colonel de Securitate s-a sucit – crede că l-a dat jos pe Vadim, îl pupă vârtos pe Funar de la Cluj și nu recunoaște ce slugă i-a fost lui lui Gheorghe Ștefan. Nici un om serios nu-l bagă în seamă pe bătrânul securist expirat.
Mai avem ruinele unui PP-DD pe care triumfă interese de afaceri. Gheorghe Ștefan & Asociații i-au dat liderului cu suculeț între ochi și l-au dresat cât e el de ginere cu socru puternic și inamovibil înrolat la… liberali.
Într-o umbră tot mai agresivă evoluează frânturile politice rupte și revopsite din PDL. Emblematici sunt eterna Mihaela Stoica & Partenerii, udriști deșănțați, de la Mișcarea Populară susținută Băsescu. A sfida și a măslui realitatea este natura lor senină. Ar mai fi niște civici cu forță în titlu, înregistrați la comandă spre a justifica preocupările politice ale unui aberant nativ ca Mihai Răzvan Ungureanu. Avem urme de țărăniști, fidelizați și ei de primarul Gheorghe Ștefan, avem și o pensiune cu steag ecologist unde niște ratați în munca de informații își beau mințile și gradele.
Mai departe, nu rămâne decât să digerăm logica, să admitem judecățile de valoare, să nu refuzăm constatările științifice și să respirăm la plafonul de zbor al bunei-credințe. Adevăratul antidot e în fiecare. Doar trebuie stârnit. Detoxifierea vine pe cale naturală.
Viorel COSMA
