În fiecare an, Ministerul Culturii contabilizează sec zeci de monumente incendiate, jefuite sau ruinate, dar dincolo de cifrele reci nu se face nimic. Politicile publice în materie de monumente nu există, iar oamenii continuă să se adune cu același entuziasm în jurul ideii de a ridica o biserică nouă, în vreme ce lăcașurile de cult de sute de ani, casele memoriale, conacele, picturile se degradează și dispar. Fără exagerare am putea spune că Statul român stă de ani buni tolănit în fața istoriei. Vreme de un deceniu, între 1990 și 2000, nici măcar nu am avut o lege a patrimoniului, după ce Iliescu a abrogat-o pe cea veche. A fost perioada în care s-au constituit marile colecții, când s-a furat masiv, când ne-am dus istoria peste hotare, bucată cu bucată. Abia când Europa ne-a tras de mânecă, acum 4 ani, am făcut o lege, care nici aceea nu se aplică așa cum ar trebui. Cel puțin nu în județul Neamț, unde nepăsarea este cuvântul de ordine de la nivelul instituțiilor responsabile, teoretic, cu păstrarea trecutului.
Situri Arheologice:
– NT-I-s-B-10484 Așezare ”Munticelu”, sat Bicaz-Chei; comuna Bicaz Chei, Paleolitic superior, Cultura Gravettian
Monumente:
– NT-II-m-B-20192 Biserica de lemn ”Înălțarea Sf. Cruci. sec. XVIII-XX sat Telec; comuna Bicazu Ardelean
NT-II-m-A-10590 Biserica de lemn ”Sf. Dumitru. Str. Pârâul Caprei 1829 sat Telec; comuna Bicazu Ardelean
Spre deosebire de Agapia și Vânători, două comune cu un patrimoniu bogat, în partea cealaltă de județ – Bicaz Chei, Dămuc, Bicazu Ardelean și Tașca – bisericile de lemn au dispărut, una câte una, singura zestre a zonei fiind un singur sit arheologic și două bisericuțe „supraviețuitoare”.
Așezarea paleolitică de la ”Munticelu” este localizată la intrarea în satul Bicaz Chei, dinspre Bicaz.
„În Repertoriul Arheologic Național nu există informații despre delimitările precise, astfel încât orice persoană să poată ști că zona este protejată de lege”, ne-a declarat Vitalie Josanu, ofițerul responsabil cu patrimoniul, din cadrul Poliției Neamț. „Din păcate, nu este vorba despre o excepție, ci despre o situație, regăsită în cazul fiecărui sit arheologic. O situație care generează tensiuni între arheologi și căutătorii de comori dotați cu detectoare autorizate, în sensul că primii reclamă că zonele protejate ajung uneori să fie călcate de persoane neavizate, iar cei din urmă strâng din umeri și cer să li se arate pe o hartă limitele clare ale siturilor arheologice, pentru a putea să le evite”.
Penibilul situației sare în ochi de pe pagina oficială a primăriei Bicazu Ardelean, unde se vorbește despre o istorie comună a tuturor așezărilor de pe Valea Bicazului: ”Și dacă nu dispunem de vestigii arheologice care să ne confere dreptul de a ne afirma existența din cele mai vechi timpuri, o datorăm absenței unor cercetări calificate în aceste locuri. Este imposibil ca versantul sud-vestic al masivului Ceahlău să nu-i fi tentat pe oameni, încă din cele mai vechi timpuri, să-și găsească adăpost în această regiune cu o climă mai blândă a bazinului Bistriței, cu izvoare de apă apărute până sus pe culmi, cu poieni naturale ce le-a oferit bune posibilități de trai”.
Dincolo de poezie, este cruda realitate. Primarul de Bicaz Chei, Gheorghe Oniga, care conduce comunitatea de 14 ani, spune că a aflat de pe internet că are un sit arheologic în localitate: „Ar fi undeva în zona Bârnadului, dar în teren chiar nu știu unde este, de ce să zic? La câte probleme am, numai timp să umblu pe munți nu-mi mai rămâne. Dar sunt deschis, dacă cei care se ocupă cu patrimoniul în județul ăsta vin și ne propun să-i sprijinim să facă cercetare, sigur că acceptăm o colaborare. E păcat să nu știm istoria locului și, în afară de acest sit, nu mai avem decât o biserică din 1912, în satul Ivaneș. Nu e din lemn, e din piatră, dar dacă a trecut de 100 de ani, poate ar trebui să se uite cineva și să stabilească dacă ar putea fi declarată monument. Nu mă pricep eu, nu sunt specialist”.
Dacă, într-o zi, se va întâmpla minunea ca specialiștii să se hotărască să cerceteze zona, ar putea folosi ca punct de plecare lucrarea Milcovia a istoricului Iosif Benche, unde se menționează existența unor așezări compacte înainte de secolul al XII-lea, și puținele monografii făcute de profesorii de istorie, care vorbesc despre vetrele satelor medievale și despre vestigiile bisericilor și cimitirelor vechi.
Fresce unice crăpate și exfoliate
Satul Telec din comuna Bicazu Ardelean are două biserici de lemn superbe, una cu hramul ”Înălțarea Sfintei Cruci”, datată în sec. XVIII-XIX, și cealaltă cu hramul ”Sfântul Mare Mucenic Dumitru”, fixată cronologic, de scriptele Ministerului Culturii, în anul 1829. Ambele sunt, însă, puțin știute și nu apar nici măcar pe site-ul primăriei, nici ca descriere, nici ca imagini, deși există o secțiune „galerie foto” plină de peisaje montane, „animate” cu vaci la păscut.
Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” are pereții acoperiți cu solzi de șindrilă vopsită în galben, iar în cimitir are atât morminte de catolici, cât și de ortodocși. „Ferestrele sunt ornate cu cruci în ghiveciuri triunghiulare, probabil singurul model păstrat care arată spre originea și semnificația simbolului ghiveci cu flori, foarte răspândit la români”, a precizat Vitalie Josanu. „Despre datarea Bisericii Sf. Dumitru părerile sunt controversate, anul 1829 a fost stabilit după un triptic aflat în înzestrarea sa, alții au apreciat că splendida bisericuță – unică în peisajul Neamțului – a fost ridicată în anul 1692. Faptul că aceasta seamănă cu biserica de lemn din cartierul Văleni al municipiului Piatra Neamț, coborâtă în vremea lui Petru Rareș, constituie un reper util pentru datare, atâta vreme cât investigațiile se lasă așteptate. Meșterii care au construit lăcașul au ținut cu tot dinadinsul să urmeze un plan treflat, cu absidele poligonale, țesute în cheutori”.
Ambele lăcașuri au acoperișurile din șindrilă uzate și pereții ciuruiți de ciocănitori. În disperare de cauză, preoții au înfundat găurile cu spumă poliuretanică, deși ar fi fost mult mai indicată folosirea cânepei, cel puțin la pereți.
Biserica „Sf. Dumitru” are un interior impresionant, cu frescă pe toți pereții. Scena ”Carul Sfântului Ilie”, aducător de fulgere și ploi, este o reprezentare singulară la monumentele nemțene, iar ”Sânul lui Avraam”, ”Cerul cu Aștri” sau ”Moartea” sunt, de asemenea extrem de rar întâlnite.
„Din păcate, fresca pare să nu mai aibă răbdare și dă semne de oboseală, zorită fiind și de infiltrații”, a mai declarat Vitalie Josanu. „Pe pereți au început să apară pete albicioase, care duc la decolorarea și exfolierea picturii. Preotul a făcut demersuri pe lângă primărie, a și fost sancționat contravențional pentru lipsa unor măsuri concrete de restaurare a bijuteriei din lemn, însă – până în prezent – lucrurile nu s-au mișcat. Ar fi mare păcat să riscăm să fie prea târziu. Oamenii locului au avut grijă să-și conserve parte din moștenirea materială în câteva colecții etnografice reprezentative, în componența acestora fiind destule bunuri care pot fi clasate în patrimoniul cultural național. Este cazul muzeului familiei Barna Augustin Marcian și Elena. În satul Neagra, de asemenea, oamenii au amenajat în biserica veche Sf. Nicolae, un muzeu de obiecte bisericești”.
* „Nu mai putem aștepta încă o iarnă”
Primarul Ioan Constantin Bârsan este conștient de starea precară a bisericii monument Sf. Dumitru și a decis s-o acopere până la toamnă: „M-am săturat să bat pe la uși, în încercarea de a obține niște fonduri. Peste tot mi s-a spus să aștept până în 2015, când se vor deschide axele astea cu fonduri europene, dar mi-e teamă că acoperișul nu mai rezistă încă o iarnă. Plouă prin mai multe locuri, iar fresca este deja compromisă și e mare păcat. Voi prinde niște bani din bugetul local, trebuie să caut undeva un meșter drănițar, că nici din ăștia nu prea mai sunt, să facă un acoperiș tot din șindrilă, ca și ăsta. Chiar vineri am vorbit cu un preot de la Târgu Neamț, dar nici pe acolo nu se mai găsesc meșteri și nici material de calitate. S-au tăiat pădurile cum s-au tăiat, și nici brazi de draniță, care să crape drept, nu prea mai sunt. Iar înainte erau protejați. Acum, oriunde suni, ți se propune tablă Lindab, asta e la modă. Restaurarea nu știu cât ar fi, dar nu cred că puțin, pentru că nu se poate face oricum, dar măcar acoperișul trebuie făcut urgent. Promovare o să facem și pe site-ul primăriei, pe care tocmai îl schimbăm, și prin punctul de informare pe care îl vom înființa în comună. Numai că trebuie făcute și drumurile, și abia am reușit să asfaltez 2 km pe traseul Bistra – Ceahlău, dar mai am o bucată de vreo 3 km până în drumul județean. Poate fi monumentul istoric cât de vechi și unicat, turistul vine o dată și, dacă dă numai prin gropi, a doua oară nu mai calcă și spune și la altul”.
Cristina MIRCEA
